ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 618/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 618/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 129 din 27 noiembrie 2009 Curtea de

Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins

plângerea formulată de petentul M.M.,

împotriva

rezoluțiilor nr. 30/P/2008 din 30 iunie 2009 și nr. 365/II/2/2009 din 09

septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca

nefondată și a menținut rezoluțiile atacate, intimat fiind G.M.

A obligat petentul să plătească statului suma

de 50 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanța Curții

de Apel Suceava sub nr.

1182/39/2009 din 30

octombrie 2009 petentul M.M. a formulat

plângere în baza art. 278

1

C. proc. pen.

împotriva rezoluțiilor nr.

30/P/2008 din 30 iunie 2009

și nr. 365/11/2/2009 din 09 septembrie 2009 emise de

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Î

n motivarea plângerii petentul a arătat că

l-a angajat pe intimatul avocat G.M. pentru a-l asista în două dosare civile

plătindu-i

pentru aceasta suma de 660 lei.

A arătat că deși i-a achitat

onorariile, intimatul nu l-a asistat în acele

cauze fiind nevoit să-și

angajeze un alt avocat.

A solicitat admiterea

plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru

cercetări, cu obligarea intimatului să-i restituie

suma de 660 lei plătită cu titlu de onorariu.

Prin plângerea penală adresată inițial

Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani și trimisă spre competentă

soluționare Parchetului

de pe lângă Curtea

de Apel Suceava, persoana vătămată M.M. a

solicitat să se efectueze

cercetări față de avocatul G.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune

și evaziune fiscală, comise prin aceea că deși i-a achitat cu titlu de onorariu

avocat suma de 600 lei pentru a-l reprezenta în trei dosare aflate pe rolul

instanței de judecată, acesta nu i-a tăiat chitanță pentru banii încasați, nu a

depus delegațiile în dosare și nu i-a reprezentat interesele în mod

corespunzător, fiind nevoit să-și angajeze un alt apărător. Cu ocazia audierii

la unitatea de parchet, petentul a declarat că avocatul G.M. l-a indus în

eroare prin aceea că, deși l-a angajat să-l reprezinte în dosarele civile nr.

536/193/2007 și 2166/193/2006 aflate pe rolul Judecătoriei Botoșani, sens în

care i-a plătit suma de 600 lei cu titlul de onorariu, acesta nu s-a prezentat

la termenele de judecată fixate, nu i-a reprezentat în mod corespunzător

interesele și nici nu i-a eliberat chitanță pentru banii încasați. Totodată

petentul a arătat că i-a dat avocatului intimat suma de 60 lei pentru a studia

dosarul nr. 7903/193/2006 al Judecătoriei Botoșani, lucru care nu s-a mai

întâmplat. Efectuându-se acte premergătoare în cauză s-a constatat de către

organul de urmărire penală că avocatul G.M. nu a comis nicio faptă de natură

să-i atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că acesta a indus-o în eroare pe

partea vătămată sau că ar fi încasat în mod injust suma de 660 lei cu titlu de

onorarii sau pentru a studia - o cauză civilă.

Astfel, procedându-se la verificarea

înscrisurilor existente în dosarul civil nr. 2166/193/2006 al Judecătoriei

Botoșani, având ca obiect plângere la Legea nr. 18/1991 formulată de M.M., s-a

constatat că la termenul de judecată din 25 aprilie 2007 reclamantul a fost

asistat de avocatul T.C., care a depus la dosar împuternicirea avocațială.

Deși persoana vătămată a susținut că l-a

angajat mai întâi pe avocatul G.M. să-i acorde asistență juridică, la dosarul

cauzei nu a fost găsită vreo împuternicire avocațială în acest sens, existând

doar o mențiune în încheierea de ședință de la termenul din 26 martie 2007,

referitoare la faptul că reclamantul a afirmat că l-ar fi angajat pe acest

avocat.

Î

n dosarul civil nr.

536/193/2007 al Judecătoriei Botoșani, având ca

obiect acțiunea formulată de M.M., de instituire a

unei servituti de trecere, s-a constatat că la termenul de judecată din 09

martie 2007, avocatul G.M. s-a prezentat în instanță în calitate de apărător al

reclamantului, depunând la dosar împuternicirea avocațială nr. 222 din 07

martie 2007, precum și chitanța cu același număr din care rezulta că a încasat

suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocat, iar la următoarele termene a depus

la dosarul cauzei două cereri în numele clientului său.

La data de 21 mai 2007 M.M. l-a angajat pe

avocatul T.C.M. să-i acorde asistență juridică, acesta depunând la dosar

împuternicirea avocațială nr. 17 din 21 mai 2007, renunțând astfel la

serviciile avocatului M.M.

Î

n cursul cercetărilor

s-a stabilit că avocatul G.M. a încasat

suma de 400 lei cu titlu de onorariu apărător de la persoana vătămată

pentru care a tăiat chitanța nr. 268 din 07 aprilie 2007, însă pentru a-i

acorda asistență juridică într-un alt dosar civil cu nr. 4379/193/2007 al

Judecătoriei Botoșani, având ca obiect constatarea nulității absolute a unui

antecontract de vânzare-cumpărare. S-a menționat că și în acest dosar persoana

vătămată, la unul din termenele de judecată, l-a angajat pe avocatul T.C.M. să-i

apere în continuare interesele.

Fiind audiat în cauză, avocatul G.M. a

declarat că nu a săvârșit infracțiunile reclamate de către persoana vătămată M.M.,

arătând că a fost angajat într-adevăr de către aceasta în două dosare civile

aflate pe rolul Judecătoriei Botoșani, sens în care a încasat cu titlu de

onorariu suma de 600 lei pentru care a eliberat chitanțele cu nr. 222 din 07

martie 2007 și 268 din 07 aprilie 2007, acordându-i asistență juridică până în

momentul în care aceasta și-a angajat un alt apărător datorită neînțelegerilor

intervenite.

Avocatul a precizat că a acționat în

interesul clientului său în ambele dosare, prezentându-se la termenele de

judecată și formulând cererile și apărările necesare, arătând, totodată, că nu

a primit de la persoana vătămată suma de 60 lei pentru a studia o altă cauză

civilă în care era parte.

Prin rezoluția nr. 30/P/2008 din 30 iunie 2009 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Suceava s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de G.M. -

avocat în Baroul Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune,

prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și evaziune fiscală, prev. de art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât în cauză nu s-a comis nicio

faptă de natură să atragă răspunderea penală. împotriva acestei rezoluții a

formulat plângere, în baza art. 278 C. proc. pen., petentul M.M. care a arătat

că este nemulțumit de soluția dispusă de procuror, solicitând reevaluarea

înscrisurilor și a declarațiilor aflate la dosar. Prin rezoluția nr.

365/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava s-a dispus, în baza art. 278 C. proc. pen., respingerea ca nefondată a

plângerii formulată de petentul M.M. împotriva rezoluției nr. 30/P/2008 a

aceleiași unități de parchet. împotriva acestei rezoluții a formulat din nou

plângere în baza art. 278

1

C. proc. pen. petentul M.M., plângere ce

a format obiectul prezentei cauze.

Examinând plângerea formulată de petent sub

aspectul motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale

cauzei, Curtea a constatat următoarele:

Din actele premergătoare efectuate în cauză a

rezultat ca intimatul G.M., avocat în cadrul Baroului Botoșani, a încasat de la

petentul M.M. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a

eliberat chitanța nr. 222 din 07 martie 2007 ce se regăsește împreună cu

împuternicirea avocațială la dosarul civil nr. 536/193/2007 al Judecătoriei

Botoșani și suma de 400 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat

chitanța nr. 268 din 07 aprilie 2007 ce se regăsește la dosarul nr.

4379/193/2007 al Judecătoriei Botoșani.

Din actele și lucrările dosarului, coroborate

cu declarațiile petentului și intimatului G.M., a rezultat că în cele două

dosare intimatul avocat s-a prezentat în instanță.

S-a constatat că aspectele prezentate în

motivarea plângerii de către petentul M.M. au fost verificate și de către

organele de conducere ale Baroului Botoșani care, conform adreselor de la

filele 12 și 13 dosar cercetare penală, prin decizia nr. 53 a hotărât

respingerea contestației formulată de către petent.

Î

n ceea ce privește

cererea petentului de a fi obligat intimatul G.M. să-i restituie suma de 660

lei, această cerere a fost analizată și de

conducerea Baroului Botoșani în cadrul contestației

formulate de petent, iar în lipsa unor indicii din care să rezulte săvârșirea

de către intimat a vreunei infracțiuni prevăzute de legea penală, Curtea a

apreciat că cererea excede cadrului procesual de față.

Î

mpotriva acestei sentințe în termen legal a

declarat recurs petiționarul M.M.

Prin

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, recurentul petiționar a reiterat

motivele din plângerea inițială, solicitând casarea sentinței recurate și

reluarea cercetărilor.

Examinând recursul declarat de petiționar sub

toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte, apreciază că acesta este nefondat.

Astfel, instanța de fond, în baza

materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluția

contestată este legală și temeinică, intimatul G.M., avocat în cadrul Baroului

Botoșani și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor

legale.

Înalta Curte, a apreciat că nu se poate

reține în sarcina intimatului săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev.

de art. 215 alin. (1) și (3) penal și evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât în cauză nu s-a comis nicio faptă

de natură să atragă răspunderea penală.

Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat,

în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că

nu orice nemulțumire a petentului, angajează răspunderea penală a intimatului

avocat, ci doar dacă se dovedește reaua-credință cu care acționează acesta în

scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță,

lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Astfel în mod corect s-au reținut

următoarele: avocatul G.M. a încasat de la petentul M.M. suma de 200 lei cu

titlu de

onorariu avocat pentru care a

eliberat chitanța nr. 222 din 07 martie 2007 ce se

regăsește împreună cu

împuternicirea avocațială la dosarul civil nr. 536/193/2007 al Judecătoriei

Botoșani și suma de 400 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat

chitanța nr. 268 din 07 aprilie 2007 ce se

regăsește

la dosarul nr. 4379/193/2007 al Judecătoriei Botoșani.

De asemenea, din actele și lucrările dosarului

a rezultat că avocatul a făcut dovada faptului că și-a îndeplinit obligațiile

profesionale față de petiționar, depunând înscrisuri la dosarul nr. 536/193/2007

al Judecătoriei Botoșani, la primele termene de judecată a depus în numele

petentului cereri, după care, în urma unor neînțelegerilor ivite, petentul și-a

angajat un alt avocat.

Cum petentul nu a dovedit faptul că i-a

achitat intimatului G.M. suma de 60 lei reprezentând onorariu pentru avocat în

vederea studierii unei cauze civile, așa cum a susținut în plângere, iar

intimatul a

negat realitatea acestor

susțineri ale petentului, în mod corect organul de

urmărire penală și

instanța de fond au apreciat că aceste susțineri nu pot fi verificate.

Cu privire la cererea

petentului de a fi obligat intimatul avocat G.M.

să-i restituie suma de 660 lei, Înalta Curte, reține

că această cerere a fost analizată și de conducerea Baroului Botoșani în cadrul

contestației formulate de petent, iar în lipsa unor indicii din care să rezulte

săvârșirea de către intimat a vreunei infracțiuni prevăzute de

legea penală, aceasta excede cadrului procesual

de față.

Așadar, pentru toate aceste considerente,

apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect

motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în

baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.M.

împotriva sentinței penale nr. 129 din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 februarie 2010.