ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 618/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 129 din 27 noiembrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins plângerea formulată de petentul M.M., împotriva rezoluțiilor nr. 30/P/2008 din 30 iunie 2009 și nr. 365/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată și a menținut rezoluțiile atacate, intimat fiind G.M. A obligat petentul să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la instanța Curții de Apel Suceava sub nr. 1182/39/2009 din 30 octombrie 2009 petentul M.M.

a formulat plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluțiilor nr. 30/P/2008 din 30 iunie 2009 și nr. 365/11/2/2009 din 09 septembrie 2009 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Î n motivarea plângerii petentul a arătat că l-a angajat pe intimatul avocat G.M. pentru a-l asista în două dosare civile plătindu-i pentru aceasta suma de 660 lei. A arătat că deși i-a achitat onorariile, intimatul nu l-a asistat în acele cauze fiind nevoit să-și angajeze un alt avocat. A solicitat admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru cercetări, cu obligarea intimatului să-i restituie suma de 660 lei plătită cu titlu de onorariu. Prin plângerea penală adresată inițial Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani și trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, persoana vătămată M.M.

a solicitat să se efectueze cercetări față de avocatul G.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și evaziune fiscală, comise prin aceea că deși i-a achitat cu titlu de onorariu avocat suma de 600 lei pentru a-l reprezenta în trei dosare aflate pe rolul instanței de judecată, acesta nu i-a tăiat chitanță pentru banii încasați, nu a depus delegațiile în dosare și nu i-a reprezentat interesele în mod corespunzător, fiind nevoit să-și angajeze un alt apărător. Cu ocazia audierii la unitatea de parchet, petentul a declarat că avocatul G.M. l-a indus în eroare prin aceea că, deși l-a angajat să-l reprezinte în dosarele civile nr. 536/193/2007 și 2166/193/2006 aflate pe rolul Judecătoriei Botoșani, sens în care i-a plătit suma de 600 lei cu titlul de onorariu, acesta nu s-a prezentat la termenele de judecată fixate, nu i-a reprezentat în mod corespunzător interesele și nici nu i-a eliberat chitanță pentru banii încasați.

Totodată petentul a arătat că i-a dat avocatului intimat suma de 60 lei pentru a studia dosarul nr. 7903/193/2006 al Judecătoriei Botoșani, lucru care nu s-a mai întâmplat. Efectuându-se acte premergătoare în cauză s-a constatat de către organul de urmărire penală că avocatul G.M. nu a comis nicio faptă de natură să-i atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că acesta a indus-o în eroare pe partea vătămată sau că ar fi încasat în mod injust suma de 660 lei cu titlu de onorarii sau pentru a studia - o cauză civilă. Astfel, procedându-se la verificarea înscrisurilor existente în dosarul civil nr. 2166/193/2006 al Judecătoriei Botoșani, având ca obiect plângere la Legea nr. 18/1991 formulată de M.M., s-a constatat că la termenul de judecată din 25 aprilie 2007 reclamantul a fost asistat de avocatul T.C., care a depus la dosar împuternicirea avocațială.

Deși persoana vătămată a susținut că l-a angajat mai întâi pe avocatul G.M. să-i acorde asistență juridică, la dosarul cauzei nu a fost găsită vreo împuternicire avocațială în acest sens, existând doar o mențiune în încheierea de ședință de la termenul din 26 martie 2007, referitoare la faptul că reclamantul a afirmat că l-ar fi angajat pe acest avocat. Î n dosarul civil nr. 536/193/2007 al Judecătoriei Botoșani, având ca obiect acțiunea formulată de M.M., de instituire a unei servituti de trecere, s-a constatat că la termenul de judecată din 09 martie 2007, avocatul G.M. s-a prezentat în instanță în calitate de apărător al reclamantului, depunând la dosar împuternicirea avocațială nr. 222 din 07 martie 2007, precum și chitanța cu același număr din care rezulta că a încasat suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocat, iar la următoarele termene a depus la dosarul cauzei două cereri în numele clientului său.

La data de 21 mai 2007 M.M. l-a angajat pe avocatul T.C.M. să-i acorde asistență juridică, acesta depunând la dosar împuternicirea avocațială nr. 17 din 21 mai 2007, renunțând astfel la serviciile avocatului M.M. Î n cursul cercetărilor s-a stabilit că avocatul G.M. a încasat suma de 400 lei cu titlu de onorariu apărător de la persoana vătămată pentru care a tăiat chitanța nr. 268 din 07 aprilie 2007, însă pentru a-i acorda asistență juridică într-un alt dosar civil cu nr. 4379/193/2007 al Judecătoriei Botoșani, având ca obiect constatarea nulității absolute a unui antecontract de vânzare-cumpărare. S-a menționat că și în acest dosar persoana vătămată, la unul din termenele de judecată, l-a angajat pe avocatul T.C.M.

să-i apere în continuare interesele. Fiind audiat în cauză, avocatul G.M. a declarat că nu a săvârșit infracțiunile reclamate de către persoana vătămată M.M., arătând că a fost angajat într-adevăr de către aceasta în două dosare civile aflate pe rolul Judecătoriei Botoșani, sens în care a încasat cu titlu de onorariu suma de 600 lei pentru care a eliberat chitanțele cu nr. 222 din 07 martie 2007 și 268 din 07 aprilie 2007, acordându-i asistență juridică până în momentul în care aceasta și-a angajat un alt apărător datorită neînțelegerilor intervenite. Avocatul a precizat că a acționat în interesul clientului său în ambele dosare, prezentându-se la termenele de judecată și formulând cererile și apărările necesare, arătând, totodată, că nu a primit de la persoana vătămată suma de 60 lei pentru a studia o altă cauză civilă în care era parte.

Prin rezoluția nr. 30/P/2008 din 30 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Suceava s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de G.M. - avocat în Baroul Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât în cauză nu s-a comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală. împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, în baza art. 278 C. proc. pen., petentul M.M. care a arătat că este nemulțumit de soluția dispusă de procuror, solicitând reevaluarea înscrisurilor și a declarațiilor aflate la dosar.

Prin rezoluția nr. 365/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 278 C. proc. pen., respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul M.M. împotriva rezoluției nr. 30/P/2008 a aceleiași unități de parchet. împotriva acestei rezoluții a formulat din nou plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen. petentul M.M., plângere ce a format obiectul prezentei cauze. Examinând plângerea formulată de petent sub aspectul motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea a constatat următoarele: Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat ca intimatul G.M., avocat în cadrul Baroului Botoșani, a încasat de la petentul M.M.

suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat chitanța nr. 222 din 07 martie 2007 ce se regăsește împreună cu împuternicirea avocațială la dosarul civil nr. 536/193/2007 al Judecătoriei Botoșani și suma de 400 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat chitanța nr. 268 din 07 aprilie 2007 ce se regăsește la dosarul nr. 4379/193/2007 al Judecătoriei Botoșani. Din actele și lucrările dosarului, coroborate cu declarațiile petentului și intimatului G.M., a rezultat că în cele două dosare intimatul avocat s-a prezentat în instanță. S-a constatat că aspectele prezentate în motivarea plângerii de către petentul M.M. au fost verificate și de către organele de conducere ale Baroului Botoșani care, conform adreselor de la filele 12 și 13 dosar cercetare penală, prin decizia nr. 53 a hotărât respingerea contestației formulată de către petent.

Î n ceea ce privește cererea petentului de a fi obligat intimatul G.M. să-i restituie suma de 660 lei, această cerere a fost analizată și de conducerea Baroului Botoșani în cadrul contestației formulate de petent, iar în lipsa unor indicii din care să rezulte săvârșirea de către intimat a vreunei infracțiuni prevăzute de legea penală, Curtea a apreciat că cererea excede cadrului procesual de față. Î mpotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționarul M.M. Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, recurentul petiționar a reiterat motivele din plângerea inițială, solicitând casarea sentinței recurate și reluarea cercetărilor. Examinând recursul declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat. Astfel, instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluția contestată este legală și temeinică, intimatul G.M., avocat în cadrul Baroului Botoșani și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale. Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reține în sarcina intimatului săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) penal și evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât în cauză nu s-a comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală.

Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulțumire a petentului, angajează răspunderea penală a intimatului avocat, ci doar dacă se dovedește reaua-credință cu care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate. Astfel în mod corect s-au reținut următoarele: avocatul G.M. a încasat de la petentul M.M. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat chitanța nr. 222 din 07 martie 2007 ce se regăsește împreună cu împuternicirea avocațială la dosarul civil nr. 536/193/2007 al Judecătoriei Botoșani și suma de 400 lei cu titlu de onorariu avocat pentru care a eliberat chitanța nr. 268 din 07 aprilie 2007 ce se regăsește la dosarul nr. 4379/193/2007 al Judecătoriei Botoșani.

De asemenea, din actele și lucrările dosarului a rezultat că avocatul a făcut dovada faptului că și-a îndeplinit obligațiile profesionale față de petiționar, depunând înscrisuri la dosarul nr. 536/193/2007 al Judecătoriei Botoșani, la primele termene de judecată a depus în numele petentului cereri, după care, în urma unor neînțelegerilor ivite, petentul și-a angajat un alt avocat. Cum petentul nu a dovedit faptul că i-a achitat intimatului G.M. suma de 60 lei reprezentând onorariu pentru avocat în vederea studierii unei cauze civile, așa cum a susținut în plângere, iar intimatul a negat realitatea acestor susțineri ale petentului, în mod corect organul de urmărire penală și instanța de fond au apreciat că aceste susțineri nu pot fi verificate.

Cu privire la cererea petentului de a fi obligat intimatul avocat G.M. să-i restituie suma de 660 lei, Înalta Curte, reține că această cerere a fost analizată și de conducerea Baroului Botoșani în cadrul contestației formulate de petent, iar în lipsa unor indicii din care să rezulte săvârșirea de către intimat a vreunei infracțiuni prevăzute de legea penală, aceasta excede cadrului procesual de față. Așadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.M. împotriva sentinței penale nr. 129 din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2010.