ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2524/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2524/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 23 din
27 februarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a respins
, ca
nefondată, plângerea formulată de petentul M.L., împotriva rezoluțiilor nr. 57/P/2008
din data de 24 iulie 2008 și nr. 421/II/2/2008 din data de 12 noiembrie 2008
ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimat fiind H.M.P.
A
obligat petentul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare.
A
dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către B. Suceava a sumei de
500 lei reprezentând onorariu avocat oficiu petent
.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut următoarele:
Prin
plângerea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 261/39/2008 la data
de 30 iulie 2008, petentul M.L. a solicitat desființarea rezoluției nr. 571/P/2008
din data de 24 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și
trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de
intimatul H.M.
Prin
sentința penală nr. 59 din data de 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel Suceava,
în temeiul art. 278
1
alin. (13) raportat la art. 278 alin. (1) C.
proc. pen., s-a trimis cauza procurorului general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Suceava în vederea soluționării plângerii formulate de petentul
M.L. împotriva rezoluției mai sus menționate.
La
data de 28 noiembrie 2008 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr.
556/39/2008 plângerea petentului M.L. împotriva rezoluției nr. 421/II/2/2008
din data de 12 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de acesta împotriva
rezoluției nr. 57/P/2008 din 24 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Suceava.
La
data de 04 decembrie 2008 pe rolul Curții de Apel s-a înregistrat sub nr. 569/39/2009
o nouă plângere a petentului împotriva aceleiași rezoluții, motiv pentru care
prin încheierea din data de 09 februarie 2009 s-a dispus conexarea acestui
dosar la dosarul nr. 556/39/2008.
În
dovedirea plângerii formulate petentul M.L. a depus la dosar înscrisuri.
Verificând
rezoluțiile atacate conform art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., pe
baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi
prezentate de petent, curtea a constatat că plângerea acestuia este
neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin
plângerile înaintate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petentul M.L.
a solicitat efectuarea de cercetări față de intimatul H.M.P., director al
Penitenciarului Botoșani pentru infracțiunile prevăzută de art. 246 și 247 C.
pen.
În
motivarea acestei plângeri, petentul a arătat că este nemulțumit de modul în
care i-au fost soluționate unele cereri adresate conducerii penitenciarului și
de măsurile administrative luate cu ocazia soluționării acelor cereri.
Astfel,
a susținut că în mod abuziv i s-a respins cererea de a beneficia de lucrări
dentare, nu i s-a permis de către conducere să se prezinte la unele termene de
judecată la Curtea de Apel Suceava și i s-a respins o cerere pentru cumpărături
de la magazinul penitenciarului.
Cât
privește cererea petentului de a beneficia de lucrări protetice dentare,
potrivit art. 31 alin. (5) din Ordinul nr. 1361/ C din 4 iunie 2007 privind
asigurarea asistenței medicale persoanelor private de libertate aflate în
custodia A.N.P. „în situația în care persoana privată de libertate și-a pierdut
mai mult de 50 % din funcția masticatorie în perioada detenției și se constată
că nu are nicio posibilitate financiară, contravaloarea contribuției personale
va fi suportată din bugetul unității în care execută pedeapsa, în limitele
fondurilor alocate”.
Potrivit
referatului încheiat de P.L.V., medic șef al P. Botoșani a rezultat că medicul
stomatolog a concluzionat că petentul M.L. nu și-a pierdut jumătate din
capacitatea masticatorie în perioada detenției, aceste concluzii fiind aduse la
cunoștința acestuia la data de 20 februarie 2008.
Or,
față de această situație, în mod corect cererea petentului de a beneficia de
lucrări protetice dentare a fost respinsă, date fiind cele mai sus menționate.
Este
adevărat că dispozițiile art. 28 alin. (2) din H.G. nr. 1897/2006 pentru
aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 prevăd că toate
serviciile de medicină dentară preventivă și tratamentele odontale sunt
gratuite, însă alin. (3), respectiv 7 ale aceluiași articol, prevăd că orice
alt tratament se va efectua contra cost și numai în situația în care persoana
privată de libertate și-a pierdut mai mult de 50 % din funcția masticației în
perioada detenției și se constată că nu are mijloacele financiare necesare
pentru plata contribuției personale, aceasta va fi suportată din bugetul
unității.
Cu
privire la refuzul conducerii penitenciarului de a permite petentului să se
prezinte la unele termene de judecată la Curtea de Apel Suceava, acesta a fost
justificat. Petentul a depus la dosar copii după citații emise de Curtea de
Apel Suceava petentul făcând dovada citării sale în diferite dosare la datele
de 21 martie 2008, 28 martie 2008, 22 aprilie 2008.
Aceste
termene de judecată au fost planificate în zile de marți și vineri.
Or,
Penitenciarul Botoșani, de comun acord cu instanțele de judecată au stabilit
pentru organizarea escortei și transportul deținuților zilele de luni și
miercuri, motiv pentru care ulterior s-au fixat alte termene de judecată în
aceste zile, astfel încât nu s-a putut vorbi de o încălcare a dispozițiile art.
195 lit. d) din H.G. nr. 1897/2006 pentru aplicarea Legea nr. 275/2006 cu
consecința unor vătămări ale intereselor legitime ale petentului.
Referitor
la refuzul conducerii penitenciarului de a aproba cererea petentului de a
efectua cumpărături în ziua de 08 aprilie 2008, curtea a reținut că potrivit
adresei înaintate petentului de directorul adjunct al penitenciarului, acesta a
primit prin „sector vizită” în data de 07 aprilie 2008 suma de 100 lei cu
borderoul nr. 39, însă neaprobarea cererii petentului s-a datorat avizului
întocmit de șeful secției DD care pe verso-ul cererii petentului a precizat că
acesta nu dispune de vreo sumă de bani.
Față
de cele mai sus reținute, curtea a constatat că în mod corect au apreciat
organele de urmărire penală că din actele premergătoare nu au rezultat indicii
care să susțină plângerea petentului cu privire la situația de fapt prezentată
de acesta, în sensul comiterii vreunei fapte de natură penală.
Cât
privește cererea formulată de petent, în sensul trimiterii cauzei în vederea
efectuării de cercetări față de intimat și sub aspectul săvârșirii infracțiunii
prevăzută de art. 261
1
C. pen., aceasta excede cadrului procesual
corect stabilit urmare a plângerii formulate de petent. Sub acest aspect, petentul
având la dispoziție alte căi procedurale pentru a-și valorifica dreptul pretins
încălcat.
Așa
fiind, Curtea a constatat că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, în
temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins
plângerea, ca nefondată.
Conform
art. 3 al protocolului privind stabilirea onorariilor pentru avocați care
acordă asistență juridică în materie penală, s-a dispus plata din fondurile
Ministerului Justiției către B. Suceava a 25 % din onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu pentru prestațiile efectuate până la data
încetării însărcinării, sumă care nu s-a inclus în cuantumul cheltuielilor
judiciare la care petentul a fost obligat.
Împotriva acestei sentințe,
a declarat recurs petentul
M.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în
baza art. 278
1
C. proc. pen.
Examinând recursul declarat
de petent sub toate aspectele, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce
vor urma.
Înalta Curte a constatat,
în baza materialului
probator aflat la dosarul cauzei că intimatul H.M.P. în desfășurarea
activităților de serviciu și-a îndeplinit atribuțiile în conformitate cu
dispozițiile legale, iar instanța de fond în mod corect a constat că nu există
nici un indiciu din care să reiasă comiterea vreunei infracțiuni de către
intimat
, cercetat în faza de
acte premergătoare
pentru
infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și art.
247
C. pen., iar cu
privire la cererea formulată de
petent, în sensul trimiterii cauzei în vederea efectuării de cercetări față de
intimat și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 261
1
C. pen., aceasta excede cadrului procesual corect stabilit urmare a plângerii
formulate de petent.
Sub
acest aspect, petentul având la dispoziție alte căi procedurale pentru a-și
valorifica dreptul pretins încălcat.
Astfel,
Înalta Curte constată că, în mod corect a fost respinsă cererea petentului de a
beneficia de lucrări protetice dentare, întrucât potrivit art. 31 alin. (5) din
Ordinul nr. 1361/ C din 4 iunie 2007 privind asigurarea asistenței medicale
persoanelor private de libertate aflate în custodia A.N.P. „în situația în care
persoana privată de libertate și-a pierdut mai mult de 50 % din funcția
masticatorie în perioada detenției și se constată că nu are nicio posibilitate
financiară, contravaloarea contribuției personale va fi suportată din bugetul
unității în care execută pedeapsa, în limitele fondurilor alocate”.
Din
referatul încheiat de P.L.V., medic șef al P. Botoșani a rezultat că medicul
stomatolog a concluzionat că petentul M.L. nu și-a pierdut jumătate din
capacitatea masticatorie în perioada detenției, aceste concluzii fiind aduse la
cunoștința acestuia la data de 20 februarie 2008.
Cu
privire la neprezentarea petentului la termenele de judecată de la Curtea de
Apel, instanța reține faptul că din actele și lucrările dosarului, a rezultat
că aceste termene de judecată au fost planificate în zile de marți și vineri,
iar, Penitenciarul Botoșani, de comun acord cu instanțele de judecată au
stabilit pentru organizarea escortei și transportul deținuților zilele de luni
și miercuri, motiv pentru care ulterior s-au fixat alte termene de judecată în
aceste zile, astfel încât nu s-a putut vorbi de o încălcare a dispozițiile art.
195 lit. d) din H.G. nr. 1897/2006 pentru aplicarea Legea nr. 275/2006 cu
consecința unor vătămări ale intereselor legitime ale petentului.
În
ceea ce privește refuzul conducerii penitenciarului de a aproba cererea
petentului de a efectua cumpărături, în ziua de 08 aprilie 2008, Înalta Curte a
reținut că potrivit adresei înaintate petentului de directorul adjunct al
penitenciarului, acesta a primit prin „sector vizită” în data de 07 aprilie 2008
suma de 100 lei cu borderoul nr. 39, însă neaprobarea cererii petentului s-a
datorat avizului întocmit de șeful secției DD care pe verso-ul cererii
petentului a precizat că acesta nu dispune de vreo sumă de bani, astfel că nici
această critică nu poate fi reținută.
În consecință, pentru considerentele
expuse mai sus, Înalta Curtea apreciază că soluțiile date în cauză, prin
rezoluțiile
nr. 57/P/2008 din data de 24 iulie 2008 și nr. 421/II/2/2008 din data de 12
noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
, precum și prin sentința
recurată, sunt legale și temeinice sub toate aspectele.
Astfel, apreciind că soluția
pronunțată în cauză este legală și temeinică, văzând dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat,
iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, va obliga recurentul la
cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petentul M.L., împotriva sentinței penale nr. 23 din 27
februarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală.
Obligă recurentul petent la
plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 01 iulie 2009.