ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 17.06.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2300/2009

HOTĂRÂRE

17.06.2009

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2300/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39 din 20 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală, s-a admis plângerea formulată de petentul S.D., împotriva ordonanței nr. 515/II/2/2008 din 07 ianuarie 2009 dată de procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a ordonanței nr. 130/P/2007 din 04 decembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

S-a desființat în totalitate ordonanța nr. 515/II/2/2008 din 7 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și în parte ordonanța nr. 130/P/2007 din 4 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și, în consecință:

S-a schimbat temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală a petentului învinuit S.D. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., din art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., în art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a înlăturat din ordonanță dispoziția de aplicare a sancțiunii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei pentru petentul învinuit S.D. și cea privitoare la cheltuielile judiciare în sumă de 120 lei și s-au menținut celelalte dispoziții ale ordonanței atacate.

S-a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță la nr. 131/39/2009 din 04 februarie 2009 petentul S.D. a formulat, în baza art. 278

C. proc. pen. plângere împotriva ordonanțelor nr. 130/P/2007 din 04 decembrie 2008 și nr. 515/II/2/2008 din 07 ianuarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea plângerii petentul a arătat că prin rezoluțiile atacate i s-a aplicat pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. o sancțiune cu caracter administrativ care este nelegală și netemeinică.

A arătat că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, iar cele reținute prin ordonanțele atacate nu au suport real.

A arătat că în ceea ce privește modul de calcul al despăgubirilor, acestea au fost calculate de expertul contabil și au fost cenzurate pe calea contestației la executare.

A solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanțelor atacate și schimbarea temeiului juridic de scoatere de sub urmărire penală din art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

La data de 14 mai 2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost înregistrată plângerea numiților C.C. și C.B. din municipiul Botoșani, formulată împotriva executorului judecătoresc S.D. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Prin rezoluția din 22 ianuarie 2008 s-a început urmărirea penală față de învinuitul S.D. – executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Botoșani, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că la data de 14 mai 2003, cu încălcarea dispozițiilor legale în Dosarul execuțional nr. 30/2001 privind punerea în executare a Deciziei civile nr. 1699 din 22 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava, prin nerespectarea întinderii și cuprinsului titlului executoriu, în baza unei creanțe stabilite în mod arbitrar, a adjudecat în favoarea creditoarei S.S., contra sumei de 285.000.000 lei (ROL), imobilul denumit spațiu comercial din strada P., județul Botoșani, proprietate a debitoarei SC A. SRL Botoșani.

Din probele administrate ulterior, a rezultat că fapta pentru care este cercetat învinuitul S.D. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., fiind comisă din culpă, motiv pentru care prin Ordonanța din 20 februarie 2008 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina învinuitului S.D. că din neglijență a pus în executare Decizia civilă nr. 1699 din 22 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava pentru o creanță lichidă și exigibilă stabilită în mod eronat și în contradicție cu dispozitivul hotărârii sus-menționate.

Prin ordonanța din 29 februarie 2008, în baza dispozițiilor art. 249

, art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen. și a art. 91 lit. c) C. pen. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.D. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 1000 lei.

Împotriva acestei soluții procedurale a formulat plângere numitul S.D., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin Ordonanța nr. 169/II/2 din 19 mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a admis plângerea numitului S.D., s-a infirmat Ordonanța din 29 februarie 2008 și s-a dispus continuarea cercetărilor în cauză în vederea completării urmăririi penale.

Din cuprinsul acestei ordonanțe rezultă că plângerea a fost admisă pe considerentul că din probele administrate nu rezultă în mod clar în ce constă vinovăția învinuitului S.D., sub forma culpei, în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., întrucât calculul despăgubirilor a fost întocmit în mod eronat nu de executorul judecătoresc ci de către expertul O.N. În acest sens, în expozitivul ordonanței s-a precizat că pentru a se pronunța o soluție corectă, în cauză se impune completarea urmăririi penale prin audierea expertului O.N.

Un alt motiv de nelegalitate a soluției adoptată prin ordonanța din 29 februarie 2008 a constat în faptul că, deși în plângere s-a solicitat efectuarea de cercetări și pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în cauză nu s-a dat nici o soluție procedurală cu privire la această faptă.

După reluarea cercetărilor în cauză și reaudierea învinuitului S.D., prin ordonanța din 07 iulie 2008, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 2491, art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen. și a art. 91 lit. c) C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuitul S.D., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 1.000 lei, ce urma a fi executată potrivit dispozițiilor art. 442 și art. 443 C. proc. pen.

Plângerea împotriva acestei soluții procedurale, formulată de către S.D., a fost admisă prin Ordonanța nr. 335/II/2 din 07 august 2008 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus infirmarea ordonanței din 07 iulie 2008 și continuarea cercetărilor în vederea completării urmăririi penale. În considerentele acestei ordonanțe s-a precizat că pentru completarea urmăririi penale trebuie audiat expertul contabil O.N. și reaudiat învinuitul S.D.

După efectuarea actelor procedurale recomandate mai sus, prin Ordonanța nr. 130/P/2007 din 04 decembrie 2008 s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 249

, art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., următoarele:

- neînceperea urmăririi penale față de S.D., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.;

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.D. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.;

- aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de S.D., respectiv amendă în cuantum de 1.000 lei, ce va fi executată potrivit dispozițiilor art. 442 și art. 443 C. proc. pen.;

- s-au fixat cheltuieli judiciare în sumă de 120 lei, suportate de S.D. și executate conform dispozițiilor art. 442 și art. 443 C. proc. pen.

Pentru a emite această ordonanță s-a reținut că învinuitul S.D. și-a încălcat atribuțiile de serviciu întrucât nu a respectat întru totul cuprinsul și întinderea titlului executoriu în sensul că a acceptat pentru despăgubiri un calcul care era în contradicție cu dispozitivul hotărârii ce urma a fi pusă în executare.

S-a reținut că dispozitivul Deciziei civile nr. 1699 din 22 iunie 2001 a Curții de Apel Suceava, ce reprezintă titlu executoriu în Dosarul execuțional nr. 30/2001 al B.E.J., S.D., cuprindea patru puncte distincte:

reintegrarea contestatoarei S.S. în postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă la SC A. SRL Botoșani;

obligarea intimatei SC A. SRL Botoșani să plătească contestatoarei despăgubiri calculate conform art. 136 C. muncii, reactualizate în funcție de rata inflației, începând cu data de 01 mai 2000 și până la reintegrarea efectivă în muncă;

obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 3.100.000 lei (ROL) cu titlul de cheltuieli de judecată;

obligarea SC A. SRL Botoșani la plata către contestatoare a sumei de 26.303.014 lei (ROL) cu titlul de despăgubiri calculate pe perioada iulie 1997 - aprilie 2000.

Conform probelor din dosar, reintegrarea în muncă a numitei S.S. s-a făcut la data de 25 august 2001. În aceste condiții pentru pct. 2 al hotărârii perioada pentru plata despăgubirilor, reactualizate în funcție de rata inflației trebuia să fie cuprinsă între 01 mai 2000 și 25 august 2001 și nu așa cum a fost prevăzută în calculul întocmit de expert și acceptat de executorul judecătoresc, respectiv 20 aprilie 1995 – 31 mai 2001.

Responsabilitatea cu privire la respectarea întocmai a cuprinsului și întinderii titlului executoriu aparține în exclusivitate executorului judecătoresc.

Pe lângă neglijența cu privire la cuantumul despăgubirilor în cauză s-a reținut în sarcina executorului judecătoresc, petentul S.D., și alte neregularități în materie execuțională, cum ar fi: începerea executării silite imobiliare fără a identifica mai întâi dacă debitorul posedă și bunuri mobile sau depozite bancare, folosirea unui raport de evaluare a imobilului cu termenul de valabilitate depășit, lipsa publicației de vânzare pentru termenul din 14 mai 2003 etc.

Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, a formulat plângere, în baza art. 278 C. proc. pen., petentul S.D.

Prin Ordonanța nr. 515/II/2/2008 din 07 ianuarie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 278 C. proc. pen., respingerea plângerii formulată de petentul S.D. împotriva Ordonanței nr. 130/P/2007 din 04 decembrie 2008.

Pentru a dispune această soluție s-a reținut că față de situația de fapt prezentată în ordonanța atacată nu se poate reține faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu.

Împotriva acestei ordonanțe, în termen legal, a formulat în baza art. 278

C. proc. pen. petentul, plângere ce formează obiectul prezentei cauze.

Examinând plângerea formulată de petent sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3504 din 17 mai 2000 pronunțată de Judecătoria Botoșani a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea S.S. și în consecință s-a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă și a reintegrat pe contestatoare în funcția avută anterior la SC A. SRL Botoșani.

Intimata - pârâtă SC C. SRL Botoșani a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 26.393.014 lei despăgubiri pe perioada iulie 1997 - aprilie 2000 și în continuare până la reintegrare.

Prin Decizia nr. 1681 din 06 decembrie 2000 Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis apelul pârâtei SC C. SRL Botoșani, a schimbat în parte sentința și a obligat pârâta SC A. SRL Botoșani să-i plătească contestatoarei S.S. suma de 26.393.014 lei despăgubiri și 1.900.000 lei cheltuieli de judecată, înlăturând obligația de plată a despăgubirilor de către SC C. SRL Botoșani.

Prin aceeași decizie au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de contestatoare și SC A. SRL Botoșani.

Prin Decizia civilă nr. 1699 din 22 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a fost respins ca nefondat recursul declarat de SC A. SRL Botoșani și a fost admis recursul declarat de contestatoarea S.S., dispunându-se:

- reintegrarea contestatoarei S.S. în postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă la SC A. SRL Botoșani;

- obligarea intimatei SC A. SRL Botoșani să plătească contestatoarei despăgubiri calculate conform art. 136 C. muncii, reactualizate în funcție de rata inflației, începând cu data de 01 mai 2000 și la reintegrarea efectivă în muncă;

- obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 3.100.000 lei (ROL) cu titlul de cheltuieli de judecată;

- obligarea SC A. SRL Botoșani la plata către contestatoare a sumei de 26.303.014 lei (ROL) cu titlul de despăgubiri calculate pe perioada iulie 1997 - aprilie 2000.

Ca urmare a rămânerii irevocabile a sentinței civile anterior menționate, contestatoarea S.S. a cerut executarea silită a debitoarei SC A. SRL Botoșani, întocmindu-se în acest sens dosarul execuțional depus în copie la filele 33-126 dosar.

În ceea ce privește modalitatea de calcul a debitului datorat de către SC A. SRL Botoșani creditoarei S.S., se poate observa din fișa de calcul a despăgubirilor de la fila 69 dosar urmărire penală și fila 34 dosar fond că acestea au fost stabilite în baza evaluării efectuate de către expertul contabil N.O., la cererea creditoarei.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în Cartea V – C. proc. civ. referitoare la procedura executării silite, executorul judecătoresc din proprie inițiativă sau la cererea creditorului poate dispune actualizarea creanței în funcție de rata inflației, procedură ce a fost realizată în dosarul execuțional de către expertul contabil N.O.

Tot în ceea ce privește cuantumul creanței, reținut prin ordonanța atacată ca nefiind în concordanță cu titlul executoriu, se poate observa din sentința civilă nr. 10762 din 15 octombrie 2001 a Judecătoriei Botoșani și Decizia civilă nr. 904 R din 27 iunie 2002 a Tribunalului Botoșani de la filele 15-16 și 18-19 dosar că debitoarea SC A. SRL Botoșani a formulat contestație la executare în care, printre altele, a contestat și întinderea creanței stabilită de expertul contabil în favoarea debitoarei S.S., contestație ce i-a fost respinsă.

Față de aspectele prezentate, în mod eronat organul de urmărire penală a reținut că petentul S.D., în calitatea sa de executor judecătoresc, și-a încălcat atribuțiile de serviciu pe motiv că nu a respectat cuprinsul și întinderea titlului executoriu în sensul că a acceptat pentru despăgubiri un calcul care era în contradicție cu dispozitivul hotărârii ce urma a fi pusă în executare.

În ceea ce privește celelalte neregularități de ordin procedural în materie execuțională reținute de organul de urmărire penală în sarcina petentului S.D. prin ordonanța atacată, respectiv neidentificarea în principal a bunurilor mobile și a depozitelor bancare ale debitorului, folosirea unui raport de evaluare a imobilului cu termenul de valabilitate depășit, lipsa publicației de vânzare pentru termenul din 14 mai 2003, Curtea a constatat pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală că acestea nu există.

Astfel, în ceea ce privește începerea executării silite imobiliare fără identificarea mai întâi a bunurilor mobile sau a conturilor bancare ale debitorului, Curtea a constatat că potrivit dispozițiilor legale în materie, executorul judecătoresc, respectiv petentul S.D. , nu avea o asemenea obligație legală instituită în sarcina sa.

Mai mult decât atât, din Dosarul de executare nr. 30/2001 aparținând Biroului Executorului Judecătoresc S.D., filele 32-126 dosar fond, rezultă că la data începerii executării silite debitoarea SC A. SRL Botoșani figura cu un patrimoniu compus din spațiu comercial situat în strada P., un autoturism marca D. și un microbuz P. - fila 49 dosar.

Din actele de executare efectuate de petent, în calitate de executor judecătoresc, se poate observa că acesta a efectuat inițial și împotriva bunurilor mobile ale SC A. SRL Botoșani acte de executare silită, potrivit publicației de vânzare nr. 4 din 20 noiembrie 2001, nr. 5 din 26 noiembrie 2001 - fila 65 dosar și nr. 2 din 03 noiembrie 2001 și nr. 3 din 09 noiembrie 2001 - fila 68 dosar, însă potrivit minutelor încheiate la fiecare termen, vânzarea bunului mobil nu a putut fi realizată datorită lipsei de ofertanți.

Cu privire la folosirea de către petent, în calitate de executor judecătoresc, a unui raport de evaluare a imobilului cu termenul de valabilitate depășit, din copia dosarului de executare, filele 83-89 dosar, se poate observa că acesta a procedat în conformitate cu dispozițiile legale în materie.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 500 alin. (2) C. proc. civ., în dosarul execuțional a fost întocmit de către expertul B.I. raportul de evaluare a imobilului urmărit, petentul neavând nici o obligație în vederea reevaluării în continuare a imobilului, cei care puteau contesta valoarea stabilită de expert fiind debitorul și creditorul obligației de plată.

Din cuprinsul copiei publicației de vânzare de la fila 118 dosar emisă la data de 25 aprilie 2003 rezultă că pentru termenul din 14 mai 2003 stabilit pentru vânzarea imobilului debitoarei SC A. SRL Botoșani a fost emisă publicația de vânzare, aspecte față de care situația reținută prin ordonanță nu are suport real.

Față de cele prezentate și având în vedere că acțiunile reținute în sarcina petentului prin ordonanța atacată există în materialitatea lor, însă prin conținutul lor concret nu întrunesc elementele constitutive a laturii obiective a infracțiunii de neglijență în serviciu, Curtea urmează ca în baza art. 278

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. și a art. 6 din C.E.D.O., care garantează persoanei acuzate în materie penală accesul liber la o instanță judecătorească independentă, imparțială și stabilită prin lege, să admită plângerea formulată de petentul S.D. și să dispună schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală din art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen. și art. 91 lit. c) C. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, se va înlătura din ordonanță dispoziția de aplicare a sancțiunii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei pentru petent și cea privitoare la cheltuielile judiciare și se vor menține celelalte dispoziții ale ordonanței atacate.

II.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și intimatul C.C.

În recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, hotărârea atacată este criticată pentru aceea că în mod greșit instanța de fond a apreciat că executorul judecătoresc S.D. nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu și nu a comis infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 371

alin. (3) C. proc. civ., executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare. Așadar, întreaga activitate de executare silită se circumscrie realizării dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

Deși titlul executoriu, respectiv Decizia nr. 1699/2001 a Curții de Apel Suceava a stabilit clar perioadele pentru care contestatoarea S.S. are dreptul la despăgubiri din partea SC A. SRL Botoșani, executorul judecătoresc S.D. a acceptat calculul depus de creditoare, deși acesta nu corespundea dispozitivului Deciziei nr. 1699/2001 a Curții de Apel Suceava, procedând la executarea silită a imobilului situat în municipiul Botoșani, str. P., proprietate a debitoarei SC A. SRL Botoșani, adjudecându-l în favoarea creditoarei S.S. contra sumei de 285.000.000 lei (ROL) la data de 14 mai 2003.

Infracțiunea de neglijență în serviciu presupune, sub aspectul elementului material, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu de către un funcționar public, urmarea imediată constând în tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al altei unități din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimonială acesteia ori o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane.

Raportat la prezenta cauză, fapta învinuitului S.D. care, în calitate de executor judecătoresc a efectuat executarea silită a Deciziei civile nr. 1699/2001 a Curții de Apel Suceava, acceptând un calcul al sumelor datorate de debitoarea SC A. SRL Botoșani în favoarea creditoarei S.S. excedând titlului executoriu, reprezintă o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, în sensul art. 249 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, executorul judecătoresc a acționat din culpă sub forma ușurinței (temerității), îndeplinind formele de executare silită prin raportare la calculul despăgubirilor depuse de creditoare și nu la cuprinsul Deciziei civile nr. 1699/2001 a Curții de Apel Suceava, care constituia titlul executoriu în cauză.

Faptul că prin sentința civilă nr. 10762 din 15 octombrie 2001 a Judecătoriei Botoșani, definitivă prin Decizia civilă nr. 904/R din 27 iunie 2002 a Tribunalului Botoșani (filele 15-19 dosar) a fost respinsă contestația la executare formulată de debitoarea SC A. SRL Botoșani nu are relevanță sub aspectul laturii subiective, respectiv a ușurinței cu care executorul judecătoresc a acceptat efectuarea executării silite a Deciziei nr. 1699/2001 a Curții de Apel Suceava prin raportare la calculul sumelor datorate, depus de creditoare.

În esență, în soluționarea contestației la executare, instanțele civile au arătat că nu pot cenzura un titlu executoriu al unei instanțe superioare în grad și că, potrivit art. 400 C. proc. civ., contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu (contestația la titlu) se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută (respectiv Curtea de Apel Suceava). Mai mult, instanțele au apreciat că executorul dispune de suficiente criterii care să-i permită actualizarea valorii obligației stabilite în bani.

În atare situație, executorul judecătoresc era obligat să verifice dacă perioadele de calcul a despăgubirilor menționate de expertul contabil O.N. corespund perioadelor stabilite de instanță în titlul executoriu, respectiv Decizia civilă nr. 1699/2001 a Curții de Apel Suceava.

Față de modul în care executorul judecătoresc a înțeles să-și îndeplinească această obligație, motivarea instanței de fond în sensul lipsei laturii obiective a infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., apare ca lipsită de temeinicie.

În recursul declarat de intimatul C.C. sentința recurată este criticată pentru aceea că, în esență, din actele dosarului de urmărire penală a rezultat că executorul judecătoresc S.D. și-a încălcat atribuțiunile de serviciu.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică invocate în recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și intimatul C.C., pe al acestuia din urmă și sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că ambele recursuri de față se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât prima instanță, soluționând plângerea formulată de petentul S.D. împotriva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava (menținută prin ordonanța nr. 515/II/2/2008 din 7 ianuarie 2009 a Procurorului General al aceleiași unități de parchet), a schimbat în mod legal temeiul juridic al scoaterii sale de sub urmărire penală pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. din cel prevăzut de art. 10 lit. b)

C. proc. pen. în cel prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Astfel în propriul demers analitic, Înalta Curte reține cu titlu de premisă că prin sentința civilă nr. 3504 din 17 mai 2000 pronunțată de Judecătoria Botoșani a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea S.S. și în consecință s-a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă și a reintegrat pe contestatoare în funcția avută anterior la SC A. SRL Botoșani.

Prin aceeași decizie au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de contestatoare și SC A. SRL Botoșani.

- reintegrarea contestatoarei S.S. în postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă la SC A. SRL Botoșani;

- obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 3.100.000 lei (ROL) cu titlul de cheltuieli de judecată;

- obligarea SC A. SRL Botoșani la plata către contestatoare a sumei de 26.303.014 lei (ROL) cu titlul de despăgubiri calculate pe perioada iulie 1997 – aprilie 2000.

Esențial este că în speță, prin sentința civilă nr. 10762 din 15 octombrie 2001 a Judecătoriei Botoșani pronunțată în Dosarul nr. 13642/2001 (fila 93 dosar de urmărire penală) s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. SRL Botoșani în contradictoriu cu creditoarea S.S.

Prin considerentele sentinței civile sus-menționate s-a iterat că instanța învestită nu este în măsură să lămurească înțelesul și întinderea titlului executor, cerere formulată de contestatoarea SC A. SRL Botoșani sub considerentul că suma pretinsă de intimată, creditoarea obligației, este prea mare întrucât cert este că contestatoarea datorează despăgubiri salariale intimatei, începând cu data desfacerii contractului de muncă – 20 aprilie 1995 și până la reintegrarea efectivă – 1 septembrie 2001, recalculate în funcție de rata inflației.

Potrivit art. 371

alin. (3) C. proc. civ., „daca titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației stabilite în bani, se va proceda la reactualizarea ei”, lucru stabilit de expert în calcul (fila 17 dosar).

Față de aceste considerente, instanța a respins contestația, ca fiind nefondată.

Aceeași chestiune esențială este identic tratată în considerentele Deciziei civile nr. 904/R din 27 iunie 2002 a Tribunalului Botoșani, secția civilă, (fila 91 dosar de urmărire penală) prin care a fost soluționat recursul contestatoarei SC A. SRL Botoșani, fiind respins ca nefondat.

Astfel motivul său de recurs prin care se critica modul de stabilire a întinderii creanței, respectiv de 40.675.978 ROL față de 186.782.931 ROL (suma ultimă fiind stabilită de expertul O.N.) a fost respins ca nefondat pentru considerentul că nemulțumirea acesteia se referă la modul cum a fost stabilită de expert întinderea creanței datorată intimatei și nicidecum lămurirea întinderii și înțelesului titlului executoriu care implică analiza a cu totul altor aspecte de ordin juridic. De altfel prima instanță a interpretat și a analizat în cuprinsul sentinței de fond tocmai aceste elemente ce vizează calculul corect al creanței, așa cum a fost făcut de expertul O.N. în considerarea dispozițiilor art. 371

alin. (3) C. proc. civ., constatând că executorul dispune de suficiente criterii care să-i permită actualizarea valorii obligației stabilite în bani. Aceste criterii sunt exprimate destul de explicit în cuprinsul Deciziei civile nr. 1699/2001 a Curții de Apel Suceava, unde se specifică că despăgubirile datorate intimatei conform art. 136 C. muncii vor fi actualizate în raport de rata inflației și vor fi calculate până la reintegrarea efectivă pe post, dispoziții față de care expertul s-a conformat. De altfel, deși societatea recurentă contestă modul de calcul al expertului ea pretinde în mod aleatoriu ca reală suma de 40.675.978 lei, fără a indica și considerentele pentru care a ajuns la această concluzie spre a putea fi comparate în contradictoriu.

Se conchide așadar că în mod legal și temeinic față de cele statuate prin sentința civilă sus-indicată, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 904/P/2002 a Tribunalului Botoșani, prima instanță a stabilit justificat că în mod eronat organul de urmărire penală a reținut că petentul S.D., în calitatea sa de executor judecătoresc, și-a încălcat atribuțiile de serviciu pe motiv că nu a respectat cuprinsul și întinderea titlului executoriu în sensul că a acceptat pentru despăgubiri un calcul care era în contradicție cu dispozitivul hotărârii ce urma a fi pusă în executare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a se dispune obligarea recurentului intimat C.C. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și intimatul C.C. împotriva sentinței penale nr. 39 din 20 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurentul intimat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Suceava, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2009.

§ Cauze similare