ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1645/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1645/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului
din dosarul cauzei constată următoarele:
Tribunalul Suceava, secția penală, investit cu judecarea cauzei în
primă instanță prin strămutări repetate, prin sentința penală nr. 73 din 21
februarie 2008, soluționând în fond acțiunea penală a achitat în temeiul art.
345 alin. (3) teza
I
raportat la
art.
11
pct. 2 lit.
a) și art. 10 lit.
a) C. proc. pen. („fapta nu există”),
pentru toate
infracțiunile deduse judecății pe toți inculpații în cauză, respectiv:
- infracțiunea de inițiere și constituire/ aderare și sprijinire a unui
grup infracțional organizat prevăzută de
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
cu referire la inculpatul C.I.
(coinculpații T.R., K.J., C.A.D. și K.G.
constând în aceea
că a pus bazele pluralității constituite de infractori incluzând pe ceilalți
coinculpați sus-menționați, pe care a condus-o ulterior până, în luna aprilie
2004, când a fost destructurată prin arestarea membrilor grupului infracțional,
organizație criminală ce s-a manifestat și acționat ca atare în perioada 1998 -
aprilie 2004 prin comiterea unor infracțiuni grave dintre cele prevăzute de
art. 2 Legea nr. 39/2003, respectiv: de violență (tentativă de omor, tâlhărie,
lipsire de libertate în ilegal, ultraj), evaziune fiscală, spălare de bani și
corupție, în care scop au fost înființate și folosite ca paravan mai multe
societăți comerciale cunoscute sub denumirea H.N. prin care s-au derulat
raporturi juridice comerciale fictive având ca finalitate obținerea unor
venituri ilicite (rambursări ilegale, TVA și accize; aprovizionare și vânzări
fără forme legale de băuturi alcoolice) în sumă de cea. 300 miliarde lei;
- infracțiunea continuată de dare de mită
prevăzută de art. 255 alin. (1)
C. pen., raportat la art.
6 si 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
referitor la inculpatul C.I.,
constând în aceea că, în mod
repetat, în perioada 1998 - aprilie 2004, pentru a beneficia de consiliere
economico - financiară ilicită/protecție Ie-a dat/oferit bani și alte foloase
numiților F.M. comisar șef în cadrul G.F. Harghita [5-6 milioane lunar în
perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, în total 1.000 milioane lei, o sanie
autopropulsată show-mobil în valoare de 12.692 mărci germane, un microbuz M.V.]
și G.Șt., comisar șef adjunct la același organ de control [suma de 30.000 euro,
5-6 mii/lei lunar în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000; întocmirea unor
proiecte pentru mai multe vile în valoare de cca.70.000.000 lei (rol)];
- infracțiunile continuate de luare de mită, abuz în serviciu contra
intereselor publice și folosirea de informații ce nu sunt date publicității
prevăzute de art. 254 alin. (1) si (2) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin.
(1) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 alin. (1) lit.
d) și art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., referitor la inculpații F.M. (primele două fapte) și G.Șt. (toate
cele trei fapte)
constând în aceea că în perioada 1998 - aprilie
2004 în calitate de comisar șef/comisar șef adjunct) la G.F. Harghita,
funcționari publici cu atribuții de conducere și control, au acceptat
primirea/au cerut sumele de bani/celelalte foloase anterior arătate de la
coinculpatul C.I., cu scopul de a nu dispune și efectua controale la societățile
din cadrul H.N., efectuarea în mod abuziv de controale la societățile
concurente/respetiv a preveni și întârzia controalele efectuate la H.N. de
către G.F.C.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., urmare soluției de achitare
sus-menționate, a fost revocată și măsura preventivă a obligării de a nu părăsi
țara prevăzută de art. 145
1
C. proc. pen., luată prin decizia penală
nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava (dosar accesoriu nr.
326/2006) cu privire la inculpații C.I., T.R., K.J., C.D.A., F.M. și G.Șt., iar
în baza art. 15 și urm. C. proc. pen., s-a luat act că în cauză nu există
constituire în parte civilă.
Cheltuielile judiciare în cauză, potrivit art. 192 alin. (3) C. proc.
pen., s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
Prin actul de sesizare al instanței, rechizitoriul
nr. 48/ P din 22 decembrie 2004
al P.N.A. secția de
combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, existența
faptelor ilicite,
caracterul infracțional al acestora si
săvârșirea lor de către inculpați cu consecința trimiterii acestora în judecată
potrivit dispozițiilor art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost
întemeiate pe următoarele mijloace de proba, strânse în cursul urmăririi
penale:
- declarațiile inculpatului C.A.D. [
(ceilalți
inculpați invocând dreptul de a nu face declarații in cauza prevăzut prin art.
70 alin. (2)
C. proc. pen., coinculpatul K.G.,
s-a sustras urmăririi penale
fiind fugit din România)]
- înscrisuri [
(acte de control ale A.N.A.F. și A.N.C., documente
administrativ-
jurisdicționale privind înființarea,
conducerea și activitățile comerciale ilicite circumscrise unor prejudicii de
3,4 mild. 6,97 mild., 2,23 mild. și respectiv 28,49 mild. (rol) cauzate
bugetului de stat derulate prin cele 7 societăți comerciale din cadrul H.N.
conduse în fapt de inculpatul C.I., administrate în fapt și în drept de
coinculpații T.R., K.J., C.D.A. și K.G.);
- rechizitorii și dosare penale în lucru
privind
alte fapte penale de corupție, evaziune fiscală, spălare de bani și violență
comise de membrii grupului infracțional amintit;
- declarațiile în acuzare a cca. 150 martori
astfel
cum acestea sunt indicate/analizate în dispozitivul/considerentele
rechizitoriului sus-menționat [cu referire specială ca probe în acuzare
perfecte la relatările martorilor P.Ș., S.L., C.E.A., M.T., I.L., P.A., M.C.l.,
L.G., în legătură cu inițierea, constituirea/aderarea și sprijinirea grupului
infracțional, respectiv
L.D.P., soția, L.G.,
B.M.,
în legătură cu
denunțarea
cu titlu de mită a sumei de 30.000 euro și celorlalte foloase ilicite].
Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Harghita (dosar
nr. 2669 din 28 decembrie 2004) fiind strămutată ulterior la Tribunalul Olt
(dosar nr. 1200 din 14 februarie 2005) iar în fond la Tribunalul Suceava (dosar
nr. 2599/ P din 30 noiembrie 2005, format nou 44/86/2005).
Cercetarea judecătorească s-a desfășurat succesiv la următoarele
instanțe de fond:
- Tribunalul Olt
unde au consimțit să facă
declarații toți inculpații în cauză care au negat existența faptelor imputate,
și au fost administrate în condițiile art. 288 – art. 291 C. proc. pen.,
cvasitotalitatea declarațiilor martorilor, parțial retractate, fiind efectuate
astfel și cercetări conexe,
separate, sub
aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzuta de
art. 260 C. pen., față de martorul L.D.P. și
respectiv;
- Tribunalul Suceava,
unde au fost audiați restul martorilor în
acuzare,
înregistrându-se aceeași situație juridică
anterior arătata în legătură cu declarațiile numiților C.E.A., M.C., M.N.J. și
M.S. [(în care situație procurorul de ședință la termenul din 30 ianuarie 2008,
premergător terminării cercetării judecătorești, a solicitat reaudierea
martorului L.D.P. în temeiul
art. 301 alin.
(1) C. proc. pen., raportat la art. 260 alin. (2) C. pen.,
dată fiind
retragerea mărturiei mincinoase date la cercetarea judecătorească
și menținerea celei făcute la urmărirea penală, cerere
respinsă de instanță
cu motivarea ca „ nu este utilă cauzei”)],
- în aceeași ședință de judecată din 30
ianuarie 2008 în cadrul dezbaterilor
apărătorul ales al
inculpatului G.Șt. a solicitat constatarea nulității, pentru încălcarea
prevederilor art. 85 și 89 C. proc. pen.,
privind
obligația depunerii jurământului/neconsemnarea acestora pe formular special
înregistrat în prealabil
, a peste 60 declarații de martori
în acuzare strânse în cursul urmăririi penale referitoare la săvârșirea
infracțiunilor de luare/dare de mită, abuz în serviciu și folosirea de
informații ce nu sunt date publicității, cerere asupra căreia instanța s-a
pronunțat prin admiterea sa, fără a fi acordat cuvântul procurorului sub acest
aspect, în cadrul deliberării cu consecința înlăturării ca mijloace de probă în
cauză a declarațiilor făcute în cursul urmăririi penale de martorii S.A., B.J.,
B.M., B.M.R., C.P., L.G., S.V.C., B.T., C.C., B.D.B., M.T., P.A., L.D.P., S.L.,
C.R.M., D.T., E.I., l.I., H.M.G., G.A., I.L., K.J.G., M.A., M.D., M.M.N., M.l.,
M.I., M.N., F.E.J., G.l., K.Z., M.A., N.A., l.N.C., O.D., P.M.M., N.E.M., P.Șt.,
P.S.I., M.V., I.L., P.G.M., E.Z., P.S., M.D., P.B., S.G., S.L., S.P., Ș.G., T.L.I.,
G.Șt., G.V., S.G., S.L., S.E., S.I., S.Z., S.E.M., T.V., Z.F., D.A.
În cadrul procedural amintit având spre rezolvare acțiunea penală în
cauză, obligație legala stabilita prin art. 345 C. proc. pen., tribunalul a
apreciat că din declarațiile martorilor strânse la urmărirea penală astfel cum
acestea au fost confirmate/infirmate la cercetarea judecătorească în coroborare
cu declarațiile inculpaților și celelalte înscrisuri aflate la dosar „nu a
rezultat dincolo de orice îndoială” că ulterior datei de 28 februarie 2003 când
a intrat în vigoare Legea nr. 39/2003 inculpații C.I., T.R., K.J. K.G. și C.D.A.
ar fi i
nstituit un grup infracțional
organizat ori au aderat sau sprijinit sub orice formă
un astfel de grup/
respectiv că inculpatul C.I. în perioada 1998 - 9 aprilie 2004, a dat iar coinculpații
F.M. și G.Șt. au primit bani, bunuri sau alte foloase pentru a nu fi
controlata, constata si sancționată activitatea comerciala ilicita desfășurata
prin firmele din cadrul H.N. si a beneficia de consiliere economico-financiară
nelegala/ respectiv
a favoriza activitatea
comercială ilicită sus menționată prin controale excesive
la firmele
concurente și anunțarea prealabilă a verificărilor dispuse/efectuate la nivel
central concluzionând în final, în aplicarea regulii „in dubio pro reo” și
principiului prezumției de nevinovăție prevăzut de art. 52 C. proc. pen. și
art. 6 alin. (2) din C.E.D.O., că faptele imputate nu există cu consecința
achitării tuturor inculpaților pentru toate infracțiunile deduse judecații în
baza art. 345 alin. (3) teza
I
raportat la
art.
11
pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În cauză a declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava,
criticând modalitatea de rezolvare a acțiunii penale în condițiile art. 345
alin. (3) teza
I
C. proc. pen. și procedura de judecata la
prima instanța cu motivarea ca soluția de achitare pentru inexistenta faptelor
ilicite a fost dispusă de instanța de fond prin respingerea nelegală a cererii
procurorului în probațiune în baza art. 301 alin. (1) C. proc. pen., raportat
la art. 260 C. pen., aprecierea eronată cu încălcarea art. 63. alin. (2) și art.
287 C. proc. pen., a materialului probator
administrat
(judecătorul cauzei nu a inclus în analiză/ a înlăturat prin aplicarea
greșită
a legii probe esențiale în acuzare strânse la urmărirea penală; a acordat o
importanță nejustificată/unilaterală martorilor audiați la cercetarea
judecătoreasca ce au retractat declarațiile făcute la urmărirea penala; a
respins nelegal cererea privind reaudierea în cauza penală pendinte a
martorului L.D.P. cercetat separat de parchet sub aspectul
infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de
art. 260 C. pen.
Prealabil dezbaterilor, în temeiul art. 378 alin. (1) raportat la art.
301 C. proc. pen. și art. 260 alin. (2) C. pen., în care sens au fost depuse
înscrisuri privind cercetările efectuate sub aspectul infracțiunii de mărturie
mincinoasă și în dosarele nr. 371/P/2005 și 1489/P/2006 ale Parchetului de pe
lângă Judecătoria Suceava, procurorul a reînoit solicitarea de reaudiere în
cauză a martorului L.D.P., extinsă în baza înscrisurilor nou prezentate și la
martorii C.A., C.E.A., B.D.B., B.V. și G.A., cereri respinse de instanța de
control judiciar ca lipsite de utilitate cu motivarea că „exclusiv instanța
este cea care apreciază care dintre declarațiile unui martor respectiv cea de
la urmărirea penală sau cea de la judecată este credibilă și se impune a fi
reținută în cauză”.
Verificând hotărârea atacata, Curtea de Apel Suceava, secția penală,
prin decizia penală nr. 67 din 27 octombrie 2008, a admis apelul declarat de D.N.A.
- Serviciul Teritorial Suceava și a desființat parțial sentința pentru motivul
de nelegalitate, reținut ca atare doar în cadrul deliberării, privind
încadrarea juridică greșită dată activității ilicite circumscrise infracțiunii
de abuz în
serviciu ce a fost schimbată în
baza art. 334 C. proc. pen., din art. 17
alin. (1) lit. d) din Legea nr.
78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 248 C. pen., raportat
la art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. [(fiind menținută însă soluția de achitare în temeiul
art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea acestei fapte ilicite și a
celorlalte infracțiuni deduse judecații pronunțată de prima instanța; prin aceeași
decizie a fost admis și celălalt apel în cauză declarat în nume propriu de
avocata A.M. și redusă amenda aplicată acesteia în calitatea amintită de prima
instanță prin încheierea de ședință din 17 decembrie 207 în baza art. 199 alin.
(2) C. proc. pen., de la suma de 1000 lei la suma de 500 lei)].
Împotriva deciziei amintite a declarat in termen recurs de D.N.A. -
Serviciul Teritorial Suceava reiterând motivele de nelegalitate/netemeinicie
din apel, circumscrise cazurilor de casare
prevăzută de
art. 385
9
alin. (1) pct. 10 și 18 C. proc. pen. [cu
solicitarea în principal de a se casa hotărârile anterioare și a se trimite
cauza spre rejudecare la prima instanță pentru administrarea probelor noi cu
martori a căror necesitate a reieșit în cursul cercetării judecătorești iar în
subsidiar de a se rejudeca cauza în fond și a se schimba soluția de achitare
prin condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile deduse judecații].
Critica de nelegalitate circumcisa cazului de casare prevăzut de art.
385
9
alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., care se analizează cu
prioritate, atrăgând casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță în
baza art. 385
15
pct. 2 lit. c) C. proc. pen., este fondată pentru
considerentele arătate în continuare.
Conform art. 200 C. proc. pen., urmărirea
penala are ca obiect
strângerea probelor necesare cu
privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la
stabilirea răspunderii acestora „pentru a se constata dacă este sau nu cazul să
se dispună trimiterea în judecată”.
Pentru a se realiza însă scopul procesului penal prevăzut în art. 1
alin. (1) C. proc. pen., „ca orice persoana care a săvârșit o infracțiune să
fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie
trasă la răspundere penala” instanța de judecată competentă /legal sesizată, în
conformitate cu dispozițiile art. 300, 287, 289, 290 C. proc. pen., este
obligată să-și aproprie probele strânse la urmărirea penală, în ședință
publică, în mod oral, nemijlocit și contradictoriu, putând dispune completarea
acestora, în condițiile art. 301 C. proc. pen., și cu alte probe care apar
necesare din desfășurarea cercetării judecătorești.
Potrivit art. 260 alin. (2) C. pen., fapta martorului care într-o cauză
penală în care este ascultat în calitatea
amintită face afirmații mincinoase sau
nu spune tot ce știe privitor la
împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat nu se pedepsește „în
cauzele penale dacă (.) mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se
fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage
mărturia”; cauza de nepedepsire amintita își are rațiunea în interesul ca
martorul să revină asupra depoziției mincinoase, pentru ca în felul acesta, să
se poată preveni pronunțarea unei hotărâri
nedrepte,
iar din examinarea textului sus-menționat [art. 260 alin. (2)] rezultă că
retragerea mărturiei mincinoase trebuie să fie făcută în cadrul aceleiași cauze
în care a fost făcută mărturia mincinoasă.
În speță, din verificarea lucrărilor
dosarului rezultă că anterior pronunțării
sentinței ce a
avut loc la 21 februarie 2008, prin adresa nr. 2503/P/2007 din 29 octombrie 2007
a I.P.J. Olt, în aplicarea dispozițiilor art. 260 alin. (2) C. pen., a fost
comunicat faptul că martorul L.D.P. și-a retras mărturia mincinoasă făcută la
cercetarea judecătorească la Tribunalul Olt, situație în care, în raport cu
principialitatea
juridică anterior expusă,
instanța de fond era obligată să dispună reaudierea
nemijlocită a
acestui martor, în care sens a existat și solicitare expresă din partea
procurorului de ședință, iar nu să se limiteze doar la constatarea în mod
nelegală din expunerea sentinței că „nu va mai putea ține seama de declarația
acestuia dată în fața instanței de judecată urmând să o înlăture de la
soluționarea cauzei”; măsura de ordin procedural sus-menționată era cu atât mai
mult necesară și utilă cauzei cu cât în cadrul deliberării, cu încălcarea
prevederilor art. 301 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a luat măsura
înlăturării ca probă în acuzare și a declarației martorului în cursul urmăririi
penale cu motivarea că „nu a fost dată în prezența unui traducător autorizat, de
limbă maghiară existând astfel, suspiciuni cu privire la împrejurarea că
martorul nu a înțeles întru-totul conținutul acelei declarații”.
Pentru identitate de rațiune aceeași constatare de nelegalitate sub
aspect procedural va fi făcută și cu privire la respingerea în apel a cererii
procurorului privind reaudierea nemijlocita de către instanță și a martorilor
în acuzare C.A., C.E.A., B.D.B., B.V. și G.A.
Referitor la posibilitatea că respingerea neîntemeiată a unor cereri în
probațiune/înlăturarea nelegală a altor mijloace de probă, deja administrate, reprezentând
încălcări ale dispozițiilor privind desfășurarea procesului penal, sancționate
cu nulitatea relativa să poată fi valorificate prin intermediul cazului de
casare
prevăzută de
art. 385
9
alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (ori a altor cazuri de casare limitativ
prevăzute prin art. 385
9
) sunt de arătat următoarele:
Prin Legea nr. 45/1993 s-a prevăzut pentru recursul împotriva
hotărârilor pronunțate în apel că instanța de recurs examinează cauza numai în
limitele
cazurilor de casare prevăzute în
art. 385
9
C. proc. pen.; între cele 21
cazuri de casare
prevăzute de cod se includ și unele care se referă la nulitatea relativa cum
sunt cele de sub pct. 8, 9, 10 și 21; s-ar putea trage concluzia că nu se pot
invoca în recurs alte cazuri de nulitate relativă chiar dacă au influențat
negativ asupra justei soluționări și aflării adevărului în cauză.
Astfel, dacă s-au respins/înlăturat cereri în probațiune/mijloace de
probe strânse în cursul urmăririi penale in aplicarea dispozițiilor procedurale
prevăzute de art. 4, 7, 8, 85, 89, C. proc. pen., cum este situația în speță cu
cererile procurorului privind înlăturarea de către instanță în cursul
deliberării cu încălcarea art. 301 și 302 C. proc. pen., a celor 60 declarații
de martori și alte depoziții în acuzare strânse în cursul urmăririi penale cu
motivarea că a fost încălcată obligația depunerii jurământului/neconsemnarea
acestor reformulări special / lipsa unui interpret de limbă maghiară deși cei
audiați au și cetățenie română, iar această aplicare greșită a legii provoacă
apelantului/recurentului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin
casarea hotărârii anterioare și rejudecarea
cauzei
pentru refacerea actului de procedură/ anularea măsurii respective, un
astfel
de viciu de procedură, sancționat în practica judiciară, nu se regăsește
printre cele 21 cazuri de casare consacrate prin art. 385
9
C. proc.
pen.
În acest caz soluționarea recursului exercitat în condițiile art. 385
1
alin. (1) lit. e) C. proc. pen., în măsura în care au fost respectate
condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc.
pen., privind existența/invocarea
nulității relative cum este situația
în speță, trebuie procedat prin analogie cu cazul de sub pct. 10 deoarece dacă
omisiunea de a se pronunța asupra unei cereri de amânare a judecății poate
atrage casarea pentru aceiași rațiune, respingerea nejustificată a altei cereri
similare trebuie să producă
aceleași
consecințe; așadar, când se invocă în recurs producerea unei nulități
relative
în desfășurarea procesului penal, instanța de recurs trebuie să verifice dacă
nulitatea a fost invocată de partea interesată în termenul legal, dacă
vătămarea pretinsa a împiedicat sau restrâns drepturile procesuale ale părții
recurente și dacă vătămarea nu a fost, eventual, înlăturată altfel, până la
judecarea recursului; de asemenea, dacă prin încălcarea legii de procedură
penală s-a adus atingere „aflării adevărului și justei soluționări a cauzei”
nulitatea relativă poate fi invocată și din oficiu de către instanță, ceea ce
înseamnă că nu mai există restricție în ceea ce privește termenul de invocare;
in fine nulitatea relativă trebuie să se încadreze într-unui din
cazurile prevăzute în art. 385
9
C.
proc. pen., ca un caz tipic întemeiat pe o astfel de nulitate, cu posibilitatea
asimilării ei într-unui din cazurile legale,
dacă sunt elemente de
similitudine.
Ca atare, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. c) raportat la art.
385
9
alin. 1 pct. 10
C. proc.
pen., se va admite recursul parchetului, casându-se sentința și decizia atacată
și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava
cu
indicația de a proceda la completarea cercetării judecătorești prin reaudierea
martorilor aflați sub incidența art. 260 alin. (2) C. pen., activitate
judiciară în cadrul căreia se vor repune în discuție în condițiile art. 288 –
art. 291, 301 și 302 C. proc. pen., viciile de procedură asupra materialului
probator strâns la urmărirea penală reținute prin sentința casată/și vor fi
reexaminate și celelalte aspecte de netemeinicie/nelegalitate circumscrise
cazului de casare
prevăzută de
art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc.
pen.
Se va constata că inculpatul C.I. este
arestat în altă cauză.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile de avocați pentru
apărarea din oficiu a intimaților inculpați C.I., F.M., C.D.A., G.Șt., T.R.,
K.J. și K.G., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei
penale nr. 67 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, privind pe
inculpații C.I., F.M., C.D.A.
, G.Șt., T.R.,
K.J. și K.G.
Casează decizia penală sus-menționată și
sentința penală nr. 73 din 21
februarie 2008 a
Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Suceava.
Constată că inculpatul C.I. este arestat în altă cauză.
Onorariile de avocați pentru apărarea din oficiu a intimaților
inculpați C.I., F.M., C.D.A., G.Șt., T.R., K.J. și K.G., în sumă de câte 300
lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
Onorariul pentru interpretul de limba maghiară desemnat pentru inculpații
K.J. și K.G., se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2009.