ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1645/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Tribunalul Suceava, secția penală, investit cu judecarea cauzei în primă instanță prin strămutări repetate, prin sentința penală nr. 73 din 21 februarie 2008, soluționând în fond acțiunea penală a achitat în temeiul art. 345 alin. (3) teza I raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”), pentru toate infracțiunile deduse judecății pe toți inculpații în cauză, respectiv: - infracțiunea de inițiere și constituire/ aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la inculpatul C.I.

(coinculpații T.R., K.J., C.A.D. și K.G. constând în aceea că a pus bazele pluralității constituite de infractori incluzând pe ceilalți coinculpați sus-menționați, pe care a condus-o ulterior până, în luna aprilie 2004, când a fost destructurată prin arestarea membrilor grupului infracțional, organizație criminală ce s-a manifestat și acționat ca atare în perioada 1998 - aprilie 2004 prin comiterea unor infracțiuni grave dintre cele prevăzute de art. 2 Legea nr. 39/2003, respectiv: de violență (tentativă de omor, tâlhărie, lipsire de libertate în ilegal, ultraj), evaziune fiscală, spălare de bani și corupție, în care scop au fost înființate și folosite ca paravan mai multe societăți comerciale cunoscute sub denumirea H.N.

prin care s-au derulat raporturi juridice comerciale fictive având ca finalitate obținerea unor venituri ilicite (rambursări ilegale, TVA și accize; aprovizionare și vânzări fără forme legale de băuturi alcoolice) în sumă de cea. 300 miliarde lei; - infracțiunea continuată de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 si 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., referitor la inculpatul C.I., constând în aceea că, în mod repetat, în perioada 1998 - aprilie 2004, pentru a beneficia de consiliere economico - financiară ilicită/protecție Ie-a dat/oferit bani și alte foloase numiților F.M. comisar șef în cadrul G.F.

Harghita [5-6 milioane lunar în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, în total 1.000 milioane lei, o sanie autopropulsată show-mobil în valoare de 12.692 mărci germane, un microbuz M.V.] și G.Șt., comisar șef adjunct la același organ de control [suma de 30.000 euro, 5-6 mii/lei lunar în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000; întocmirea unor proiecte pentru mai multe vile în valoare de cca.70.000.000 lei (rol)]; - infracțiunile continuate de luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice și folosirea de informații ce nu sunt date publicității prevăzute de art. 254 alin. (1) si (2) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 alin. (1) lit. d) și art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., referitor la inculpații F.M.

(primele două fapte) și G.Șt. (toate cele trei fapte) constând în aceea că în perioada 1998 - aprilie 2004 în calitate de comisar șef/comisar șef adjunct) la G.F. Harghita, funcționari publici cu atribuții de conducere și control, au acceptat primirea/au cerut sumele de bani/celelalte foloase anterior arătate de la coinculpatul C.I., cu scopul de a nu dispune și efectua controale la societățile din cadrul H.N., efectuarea în mod abuziv de controale la societățile concurente/respetiv a preveni și întârzia controalele efectuate la H.N. de către G.F.C. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., urmare soluției de achitare sus-menționate, a fost revocată și măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145 1 C. proc.

pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava (dosar accesoriu nr. 326/2006) cu privire la inculpații C.I., T.R., K.J., C.D.A., F.M. și G.Șt., iar în baza art. 15 și urm. C. proc. pen., s-a luat act că în cauză nu există constituire în parte civilă. Cheltuielile judiciare în cauză, potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus a rămâne în sarcina statului. Prin actul de sesizare al instanței, rechizitoriul nr. 48/ P din 22 decembrie 2004 al P.N.A. secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, existența faptelor ilicite, caracterul infracțional al acestora si săvârșirea lor de către inculpați cu consecința trimiterii acestora în judecată potrivit dispozițiilor art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., au fost întemeiate pe următoarele mijloace de proba, strânse în cursul urmăririi penale: - declarațiile inculpatului C.A.D. [ (ceilalți inculpați invocând dreptul de a nu face declarații in cauza prevăzut prin art. 70 alin. (2) C. proc. pen., coinculpatul K.G., s-a sustras urmăririi penale fiind fugit din România)] - înscrisuri [ (acte de control ale A.N.A.F. și A.N.C., documente administrativ- jurisdicționale privind înființarea, conducerea și activitățile comerciale ilicite circumscrise unor prejudicii de 3,4 mild. 6,97 mild., 2,23 mild. și respectiv 28,49 mild. (rol) cauzate bugetului de stat derulate prin cele 7 societăți comerciale din cadrul H.N. conduse în fapt de inculpatul C.I., administrate în fapt și în drept de coinculpații T.R., K.J., C.D.A.

și K.G.); - rechizitorii și dosare penale în lucru privind alte fapte penale de corupție, evaziune fiscală, spălare de bani și violență comise de membrii grupului infracțional amintit; - declarațiile în acuzare a cca. 150 martori astfel cum acestea sunt indicate/analizate în dispozitivul/considerentele rechizitoriului sus-menționat [cu referire specială ca probe în acuzare perfecte la relatările martorilor P.Ș., S.L., C.E.A., M.T., I.L., P.A., M.C.l., L.G., în legătură cu inițierea, constituirea/aderarea și sprijinirea grupului infracțional, respectiv L.D.P., soția, L.G., B.M., în legătură cu denunțarea cu titlu de mită a sumei de 30.000 euro și celorlalte foloase ilicite]. Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Harghita (dosar nr. 2669 din 28 decembrie 2004) fiind strămutată ulterior la Tribunalul Olt (dosar nr. 1200 din 14 februarie 2005) iar în fond la Tribunalul Suceava (dosar nr. 2599/ P din 30 noiembrie 2005, format nou 44/86/2005).

Cercetarea judecătorească s-a desfășurat succesiv la următoarele instanțe de fond: - Tribunalul Olt unde au consimțit să facă declarații toți inculpații în cauză care au negat existența faptelor imputate, și au fost administrate în condițiile art. 288 – art. 291 C. proc. pen., cvasitotalitatea declarațiilor martorilor, parțial retractate, fiind efectuate astfel și cercetări conexe, separate, sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzuta de art. 260 C. pen., față de martorul L.D.P. și respectiv; - Tribunalul Suceava, unde au fost audiați restul martorilor în acuzare, înregistrându-se aceeași situație juridică anterior arătata în legătură cu declarațiile numiților C.E.A., M.C., M.N.J.

și M.S. [(în care situație procurorul de ședință la termenul din 30 ianuarie 2008, premergător terminării cercetării judecătorești, a solicitat reaudierea martorului L.D.P. în temeiul art. 301 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 260 alin. (2) C. pen., dată fiind retragerea mărturiei mincinoase date la cercetarea judecătorească și menținerea celei făcute la urmărirea penală, cerere respinsă de instanță cu motivarea ca „ nu este utilă cauzei”)], - în aceeași ședință de judecată din 30 ianuarie 2008 în cadrul dezbaterilor apărătorul ales al inculpatului G.Șt. a solicitat constatarea nulității, pentru încălcarea prevederilor art. 85 și 89 C. proc.

pen., privind obligația depunerii jurământului/neconsemnarea acestora pe formular special înregistrat în prealabil , a peste 60 declarații de martori în acuzare strânse în cursul urmăririi penale referitoare la săvârșirea infracțiunilor de luare/dare de mită, abuz în serviciu și folosirea de informații ce nu sunt date publicității, cerere asupra căreia instanța s-a pronunțat prin admiterea sa, fără a fi acordat cuvântul procurorului sub acest aspect, în cadrul deliberării cu consecința înlăturării ca mijloace de probă în cauză a declarațiilor făcute în cursul urmăririi penale de martorii S.A., B.J., B.M., B.M.R., C.P., L.G., S.V.C., B.T., C.C., B.D.B., M.T., P.A., L.D.P., S.L., C.R.M., D.T., E.I., l.I., H.M.G., G.A., I.L., K.J.G., M.A., M.D., M.M.N., M.l., M.I., M.N., F.E.J., G.l., K.Z., M.A., N.A., l.N.C., O.D., P.M.M., N.E.M., P.Șt., P.S.I., M.V., I.L., P.G.M., E.Z., P.S., M.D., P.B., S.G., S.L., S.P., Ș.G., T.L.I., G.Șt., G.V., S.G., S.L., S.E., S.I., S.Z., S.E.M., T.V., Z.F., D.A.

În cadrul procedural amintit având spre rezolvare acțiunea penală în cauză, obligație legala stabilita prin art. 345 C. proc. pen., tribunalul a apreciat că din declarațiile martorilor strânse la urmărirea penală astfel cum acestea au fost confirmate/infirmate la cercetarea judecătorească în coroborare cu declarațiile inculpaților și celelalte înscrisuri aflate la dosar „nu a rezultat dincolo de orice îndoială” că ulterior datei de 28 februarie 2003 când a intrat în vigoare Legea nr. 39/2003 inculpații C.I., T.R., K.J. K.G. și C.D.A. ar fi i nstituit un grup infracțional organizat ori au aderat sau sprijinit sub orice formă un astfel de grup/ respectiv că inculpatul C.I. în perioada 1998 - 9 aprilie 2004, a dat iar coinculpații F.M.

și G.Șt. au primit bani, bunuri sau alte foloase pentru a nu fi controlata, constata si sancționată activitatea comerciala ilicita desfășurata prin firmele din cadrul H.N. si a beneficia de consiliere economico-financiară nelegala/ respectiv a favoriza activitatea comercială ilicită sus menționată prin controale excesive la firmele concurente și anunțarea prealabilă a verificărilor dispuse/efectuate la nivel central concluzionând în final, în aplicarea regulii „in dubio pro reo” și principiului prezumției de nevinovăție prevăzut de art. 52 C. proc. pen. și art. 6 alin. (2) din C.E.D.O., că faptele imputate nu există cu consecința achitării tuturor inculpaților pentru toate infracțiunile deduse judecații în baza art. 345 alin. (3) teza I raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc.

pen. 2. În cauză a declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava, criticând modalitatea de rezolvare a acțiunii penale în condițiile art. 345 alin. (3) teza I C. proc. pen. și procedura de judecata la prima instanța cu motivarea ca soluția de achitare pentru inexistenta faptelor ilicite a fost dispusă de instanța de fond prin respingerea nelegală a cererii procurorului în probațiune în baza art. 301 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 260 C. pen., aprecierea eronată cu încălcarea art. 63. alin. (2) și art. 287 C. proc. pen., a materialului probator administrat (judecătorul cauzei nu a inclus în analiză/ a înlăturat prin aplicarea greșită a legii probe esențiale în acuzare strânse la urmărirea penală; a acordat o importanță nejustificată/unilaterală martorilor audiați la cercetarea judecătoreasca ce au retractat declarațiile făcute la urmărirea penala; a respins nelegal cererea privind reaudierea în cauza penală pendinte a martorului L.D.P.

cercetat separat de parchet sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. Prealabil dezbaterilor, în temeiul art. 378 alin. (1) raportat la art. 301 C. proc. pen. și art. 260 alin. (2) C. pen., în care sens au fost depuse înscrisuri privind cercetările efectuate sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă și în dosarele nr. 371/P/2005 și 1489/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, procurorul a reînoit solicitarea de reaudiere în cauză a martorului L.D.P., extinsă în baza înscrisurilor nou prezentate și la martorii C.A., C.E.A., B.D.B., B.V. și G.A., cereri respinse de instanța de control judiciar ca lipsite de utilitate cu motivarea că „exclusiv instanța este cea care apreciază care dintre declarațiile unui martor respectiv cea de la urmărirea penală sau cea de la judecată este credibilă și se impune a fi reținută în cauză”.

Verificând hotărârea atacata, Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia penală nr. 67 din 27 octombrie 2008, a admis apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava și a desființat parțial sentința pentru motivul de nelegalitate, reținut ca atare doar în cadrul deliberării, privind încadrarea juridică greșită dată activității ilicite circumscrise infracțiunii de abuz în serviciu ce a fost schimbată în baza art. 334 C. proc. pen., din art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 248 C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. [(fiind menținută însă soluția de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen., pentru săvârșirea acestei fapte ilicite și a celorlalte infracțiuni deduse judecații pronunțată de prima instanța; prin aceeași decizie a fost admis și celălalt apel în cauză declarat în nume propriu de avocata A.M. și redusă amenda aplicată acesteia în calitatea amintită de prima instanță prin încheierea de ședință din 17 decembrie 207 în baza art. 199 alin. (2) C. proc. pen., de la suma de 1000 lei la suma de 500 lei)]. 3. Împotriva deciziei amintite a declarat in termen recurs de D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava reiterând motivele de nelegalitate/netemeinicie din apel, circumscrise cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 și 18 C. proc. pen.

[cu solicitarea în principal de a se casa hotărârile anterioare și a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanță pentru administrarea probelor noi cu martori a căror necesitate a reieșit în cursul cercetării judecătorești iar în subsidiar de a se rejudeca cauza în fond și a se schimba soluția de achitare prin condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile deduse judecații]. Critica de nelegalitate circumcisa cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., care se analizează cu prioritate, atrăgând casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., este fondată pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 200 C. proc. pen., urmărirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora „pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”. Pentru a se realiza însă scopul procesului penal prevăzut în art. 1 alin. (1) C. proc. pen., „ca orice persoana care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penala” instanța de judecată competentă /legal sesizată, în conformitate cu dispozițiile art. 300, 287, 289, 290 C. proc. pen., este obligată să-și aproprie probele strânse la urmărirea penală, în ședință publică, în mod oral, nemijlocit și contradictoriu, putând dispune completarea acestora, în condițiile art. 301 C. proc.

pen., și cu alte probe care apar necesare din desfășurarea cercetării judecătorești. Potrivit art. 260 alin. (2) C. pen., fapta martorului care într-o cauză penală în care este ascultat în calitatea amintită face afirmații mincinoase sau nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat nu se pedepsește „în cauzele penale dacă (.) mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia”; cauza de nepedepsire amintita își are rațiunea în interesul ca martorul să revină asupra depoziției mincinoase, pentru ca în felul acesta, să se poată preveni pronunțarea unei hotărâri nedrepte, iar din examinarea textului sus-menționat [art. 260 alin. (2)] rezultă că retragerea mărturiei mincinoase trebuie să fie făcută în cadrul aceleiași cauze în care a fost făcută mărturia mincinoasă.

În speță, din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că anterior pronunțării sentinței ce a avut loc la 21 februarie 2008, prin adresa nr. 2503/P/2007 din 29 octombrie 2007 a I.P.J. Olt, în aplicarea dispozițiilor art. 260 alin. (2) C. pen., a fost comunicat faptul că martorul L.D.P.

și-a retras mărturia mincinoasă făcută la cercetarea judecătorească la Tribunalul Olt, situație în care, în raport cu principialitatea juridică anterior expusă, instanța de fond era obligată să dispună reaudierea nemijlocită a acestui martor, în care sens a existat și solicitare expresă din partea procurorului de ședință, iar nu să se limiteze doar la constatarea în mod nelegală din expunerea sentinței că „nu va mai putea ține seama de declarația acestuia dată în fața instanței de judecată urmând să o înlăture de la soluționarea cauzei”; măsura de ordin procedural sus-menționată era cu atât mai mult necesară și utilă cauzei cu cât în cadrul deliberării, cu încălcarea prevederilor art. 301 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., s-a luat măsura înlăturării ca probă în acuzare și a declarației martorului în cursul urmăririi penale cu motivarea că „nu a fost dată în prezența unui traducător autorizat, de limbă maghiară existând astfel, suspiciuni cu privire la împrejurarea că martorul nu a înțeles întru-totul conținutul acelei declarații”. Pentru identitate de rațiune aceeași constatare de nelegalitate sub aspect procedural va fi făcută și cu privire la respingerea în apel a cererii procurorului privind reaudierea nemijlocita de către instanță și a martorilor în acuzare C.A., C.E.A., B.D.B., B.V. și G.A. Referitor la posibilitatea că respingerea neîntemeiată a unor cereri în probațiune/înlăturarea nelegală a altor mijloace de probă, deja administrate, reprezentând încălcări ale dispozițiilor privind desfășurarea procesului penal, sancționate cu nulitatea relativa să poată fi valorificate prin intermediul cazului de casare prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen. (ori a altor cazuri de casare limitativ prevăzute prin art. 385 9 ) sunt de arătat următoarele: Prin Legea nr. 45/1993 s-a prevăzut pentru recursul împotriva hotărârilor pronunțate în apel că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen.; între cele 21 cazuri de casare prevăzute de cod se includ și unele care se referă la nulitatea relativa cum sunt cele de sub pct. 8, 9, 10 și 21; s-ar putea trage concluzia că nu se pot invoca în recurs alte cazuri de nulitate relativă chiar dacă au influențat negativ asupra justei soluționări și aflării adevărului în cauză. Astfel, dacă s-au respins/înlăturat cereri în probațiune/mijloace de probe strânse în cursul urmăririi penale in aplicarea dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 4, 7, 8, 85, 89, C. proc.

pen., cum este situația în speță cu cererile procurorului privind înlăturarea de către instanță în cursul deliberării cu încălcarea art. 301 și 302 C. proc. pen., a celor 60 declarații de martori și alte depoziții în acuzare strânse în cursul urmăririi penale cu motivarea că a fost încălcată obligația depunerii jurământului/neconsemnarea acestor reformulări special / lipsa unui interpret de limbă maghiară deși cei audiați au și cetățenie română, iar această aplicare greșită a legii provoacă apelantului/recurentului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii anterioare și rejudecarea cauzei pentru refacerea actului de procedură/ anularea măsurii respective, un astfel de viciu de procedură, sancționat în practica judiciară, nu se regăsește printre cele 21 cazuri de casare consacrate prin art. 385 9 C. proc.

pen. În acest caz soluționarea recursului exercitat în condițiile art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., în măsura în care au fost respectate condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc.

pen., privind existența/invocarea nulității relative cum este situația în speță, trebuie procedat prin analogie cu cazul de sub pct. 10 deoarece dacă omisiunea de a se pronunța asupra unei cereri de amânare a judecății poate atrage casarea pentru aceiași rațiune, respingerea nejustificată a altei cereri similare trebuie să producă aceleași consecințe; așadar, când se invocă în recurs producerea unei nulități relative în desfășurarea procesului penal, instanța de recurs trebuie să verifice dacă nulitatea a fost invocată de partea interesată în termenul legal, dacă vătămarea pretinsa a împiedicat sau restrâns drepturile procesuale ale părții recurente și dacă vătămarea nu a fost, eventual, înlăturată altfel, până la judecarea recursului; de asemenea, dacă prin încălcarea legii de procedură penală s-a adus atingere „aflării adevărului și justei soluționări a cauzei” nulitatea relativă poate fi invocată și din oficiu de către instanță, ceea ce înseamnă că nu mai există restricție în ceea ce privește termenul de invocare; in fine nulitatea relativă trebuie să se încadreze într-unui din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., ca un caz tipic întemeiat pe o astfel de nulitate, cu posibilitatea asimilării ei într-unui din cazurile legale, dacă sunt elemente de similitudine. Ca atare, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) raportat la art. 385 9 alin. 1 pct. 10 C. proc. pen., se va admite recursul parchetului, casându-se sentința și decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava cu indicația de a proceda la completarea cercetării judecătorești prin reaudierea martorilor aflați sub incidența art. 260 alin. (2) C. pen., activitate judiciară în cadrul căreia se vor repune în discuție în condițiile art. 288 – art. 291, 301 și 302 C. proc. pen., viciile de procedură asupra materialului probator strâns la urmărirea penală reținute prin sentința casată/și vor fi reexaminate și celelalte aspecte de netemeinicie/nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen. Se va constata că inculpatul C.I. este arestat în altă cauză. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile de avocați pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați C.I., F.M., C.D.A., G.Șt., T.R., K.J. și K.G., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei penale nr. 67 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpații C.I., F.M., C.D.A. , G.Șt., T.R., K.J. și K.G. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 73 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Suceava. Constată că inculpatul C.I. este arestat în altă cauză. Onorariile de avocați pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați C.I., F.M., C.D.A., G.Șt., T.R., K.J. și K.G., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul pentru interpretul de limba maghiară desemnat pentru inculpații K.J. și K.G., se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2009.