ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1645/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1645/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului

din dosarul cauzei constată următoarele:

primă instanță prin strămutări repetate, prin sentința penală nr. 73 din 21

februarie 2008, soluționând în fond acțiunea penală a achitat în temeiul art.

345 alin. (3) teza

I

raportat la

art.

11

pct. 2 lit.

a) și art. 10 lit.

a) C. proc. pen. („fapta nu există”),

pentru toate

infracțiunile deduse judecății pe toți inculpații în cauză, respectiv:

- infracțiunea de inițiere și constituire/ aderare și sprijinire a unui

grup infracțional organizat prevăzută de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

cu referire la inculpatul C.I.

(coinculpații T.R., K.J., C.A.D. și K.G.

constând în aceea

că a pus bazele pluralității constituite de infractori incluzând pe ceilalți

coinculpați sus-menționați, pe care a condus-o ulterior până, în luna aprilie

2004, când a fost destructurată prin arestarea membrilor grupului infracțional,

organizație criminală ce s-a manifestat și acționat ca atare în perioada 1998 -

aprilie 2004 prin comiterea unor infracțiuni grave dintre cele prevăzute de

art. 2 Legea nr. 39/2003, respectiv: de violență (tentativă de omor, tâlhărie,

lipsire de libertate în ilegal, ultraj), evaziune fiscală, spălare de bani și

corupție, în care scop au fost înființate și folosite ca paravan mai multe

societăți comerciale cunoscute sub denumirea H.N. prin care s-au derulat

raporturi juridice comerciale fictive având ca finalitate obținerea unor

venituri ilicite (rambursări ilegale, TVA și accize; aprovizionare și vânzări

fără forme legale de băuturi alcoolice) în sumă de cea. 300 miliarde lei;

- infracțiunea continuată de dare de mită

prevăzută de art. 255 alin. (1)

C. pen., raportat la art.

6 si 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

referitor la inculpatul C.I.,

constând în aceea că, în mod

repetat, în perioada 1998 - aprilie 2004, pentru a beneficia de consiliere

economico - financiară ilicită/protecție Ie-a dat/oferit bani și alte foloase

numiților F.M. comisar șef în cadrul G.F. Harghita [5-6 milioane lunar în

perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, în total 1.000 milioane lei, o sanie

autopropulsată show-mobil în valoare de 12.692 mărci germane, un microbuz M.V.]

și G.Șt., comisar șef adjunct la același organ de control [suma de 30.000 euro,

5-6 mii/lei lunar în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000; întocmirea unor

proiecte pentru mai multe vile în valoare de cca.70.000.000 lei (rol)];

- infracțiunile continuate de luare de mită, abuz în serviciu contra

intereselor publice și folosirea de informații ce nu sunt date publicității

prevăzute de art. 254 alin. (1) si (2) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 alin. (1) lit.

d) și art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., referitor la inculpații F.M. (primele două fapte) și G.Șt. (toate

cele trei fapte)

constând în aceea că în perioada 1998 - aprilie

2004 în calitate de comisar șef/comisar șef adjunct) la G.F. Harghita,

funcționari publici cu atribuții de conducere și control, au acceptat

primirea/au cerut sumele de bani/celelalte foloase anterior arătate de la

coinculpatul C.I., cu scopul de a nu dispune și efectua controale la societățile

din cadrul H.N., efectuarea în mod abuziv de controale la societățile

concurente/respetiv a preveni și întârzia controalele efectuate la H.N. de

către G.F.C.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., urmare soluției de achitare

sus-menționate, a fost revocată și măsura preventivă a obligării de a nu părăsi

țara prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen., luată prin decizia penală

nr. 184 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Suceava (dosar accesoriu nr.

326/2006) cu privire la inculpații C.I., T.R., K.J., C.D.A., F.M. și G.Șt., iar

în baza art. 15 și urm. C. proc. pen., s-a luat act că în cauză nu există

constituire în parte civilă.

Cheltuielile judiciare în cauză, potrivit art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., s-a dispus a rămâne în sarcina statului.

Prin actul de sesizare al instanței, rechizitoriul

nr. 48/ P din 22 decembrie 2004

al P.N.A. secția de

combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, existența

faptelor ilicite,

caracterul infracțional al acestora si

săvârșirea lor de către inculpați cu consecința trimiterii acestora în judecată

potrivit dispozițiilor art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost

întemeiate pe următoarele mijloace de proba, strânse în cursul urmăririi

penale:

- declarațiile inculpatului C.A.D. [

(ceilalți

inculpați invocând dreptul de a nu face declarații in cauza prevăzut prin art.

70 alin. (2)

C. proc. pen., coinculpatul K.G.,

s-a sustras urmăririi penale

fiind fugit din România)]

- înscrisuri [

(acte de control ale A.N.A.F. și A.N.C., documente

administrativ-

jurisdicționale privind înființarea,

conducerea și activitățile comerciale ilicite circumscrise unor prejudicii de

3,4 mild. 6,97 mild., 2,23 mild. și respectiv 28,49 mild. (rol) cauzate

bugetului de stat derulate prin cele 7 societăți comerciale din cadrul H.N.

conduse în fapt de inculpatul C.I., administrate în fapt și în drept de

coinculpații T.R., K.J., C.D.A. și K.G.);

- rechizitorii și dosare penale în lucru

privind

alte fapte penale de corupție, evaziune fiscală, spălare de bani și violență

comise de membrii grupului infracțional amintit;

- declarațiile în acuzare a cca. 150 martori

astfel

cum acestea sunt indicate/analizate în dispozitivul/considerentele

rechizitoriului sus-menționat [cu referire specială ca probe în acuzare

perfecte la relatările martorilor P.Ș., S.L., C.E.A., M.T., I.L., P.A., M.C.l.,

L.G., în legătură cu inițierea, constituirea/aderarea și sprijinirea grupului

infracțional, respectiv

L.D.P., soția, L.G.,

B.M.,

în legătură cu

denunțarea

cu titlu de mită a sumei de 30.000 euro și celorlalte foloase ilicite].

Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Harghita (dosar

nr. 2669 din 28 decembrie 2004) fiind strămutată ulterior la Tribunalul Olt

(dosar nr. 1200 din 14 februarie 2005) iar în fond la Tribunalul Suceava (dosar

nr. 2599/ P din 30 noiembrie 2005, format nou 44/86/2005).

Cercetarea judecătorească s-a desfășurat succesiv la următoarele

instanțe de fond:

- Tribunalul Olt

unde au consimțit să facă

declarații toți inculpații în cauză care au negat existența faptelor imputate,

și au fost administrate în condițiile art. 288 – art. 291 C. proc. pen.,

cvasitotalitatea declarațiilor martorilor, parțial retractate, fiind efectuate

astfel și cercetări conexe,

separate, sub

aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzuta de

art. 260 C. pen., față de martorul L.D.P. și

respectiv;

- Tribunalul Suceava,

unde au fost audiați restul martorilor în

acuzare,

înregistrându-se aceeași situație juridică

anterior arătata în legătură cu declarațiile numiților C.E.A., M.C., M.N.J. și

M.S. [(în care situație procurorul de ședință la termenul din 30 ianuarie 2008,

premergător terminării cercetării judecătorești, a solicitat reaudierea

martorului L.D.P. în temeiul

art. 301 alin.

(1) C. proc. pen., raportat la art. 260 alin. (2) C. pen.,

dată fiind

retragerea mărturiei mincinoase date la cercetarea judecătorească

și menținerea celei făcute la urmărirea penală, cerere

respinsă de instanță

cu motivarea ca „ nu este utilă cauzei”)],

- în aceeași ședință de judecată din 30

ianuarie 2008 în cadrul dezbaterilor

apărătorul ales al

inculpatului G.Șt. a solicitat constatarea nulității, pentru încălcarea

prevederilor art. 85 și 89 C. proc. pen.,

privind

obligația depunerii jurământului/neconsemnarea acestora pe formular special

înregistrat în prealabil

, a peste 60 declarații de martori

în acuzare strânse în cursul urmăririi penale referitoare la săvârșirea

infracțiunilor de luare/dare de mită, abuz în serviciu și folosirea de

informații ce nu sunt date publicității, cerere asupra căreia instanța s-a

pronunțat prin admiterea sa, fără a fi acordat cuvântul procurorului sub acest

aspect, în cadrul deliberării cu consecința înlăturării ca mijloace de probă în

cauză a declarațiilor făcute în cursul urmăririi penale de martorii S.A., B.J.,

B.M., B.M.R., C.P., L.G., S.V.C., B.T., C.C., B.D.B., M.T., P.A., L.D.P., S.L.,

C.R.M., D.T., E.I., l.I., H.M.G., G.A., I.L., K.J.G., M.A., M.D., M.M.N., M.l.,

M.I., M.N., F.E.J., G.l., K.Z., M.A., N.A., l.N.C., O.D., P.M.M., N.E.M., P.Șt.,

P.S.I., M.V., I.L., P.G.M., E.Z., P.S., M.D., P.B., S.G., S.L., S.P., Ș.G., T.L.I.,

G.Șt., G.V., S.G., S.L., S.E., S.I., S.Z., S.E.M., T.V., Z.F., D.A.

În cadrul procedural amintit având spre rezolvare acțiunea penală în

cauză, obligație legala stabilita prin art. 345 C. proc. pen., tribunalul a

apreciat că din declarațiile martorilor strânse la urmărirea penală astfel cum

acestea au fost confirmate/infirmate la cercetarea judecătorească în coroborare

cu declarațiile inculpaților și celelalte înscrisuri aflate la dosar „nu a

rezultat dincolo de orice îndoială” că ulterior datei de 28 februarie 2003 când

a intrat în vigoare Legea nr. 39/2003 inculpații C.I., T.R., K.J. K.G. și C.D.A.

ar fi i

nstituit un grup infracțional

organizat ori au aderat sau sprijinit sub orice formă

un astfel de grup/

respectiv că inculpatul C.I. în perioada 1998 - 9 aprilie 2004, a dat iar coinculpații

F.M. și G.Șt. au primit bani, bunuri sau alte foloase pentru a nu fi

controlata, constata si sancționată activitatea comerciala ilicita desfășurata

prin firmele din cadrul H.N. si a beneficia de consiliere economico-financiară

nelegala/ respectiv

a favoriza activitatea

comercială ilicită sus menționată prin controale excesive

la firmele

concurente și anunțarea prealabilă a verificărilor dispuse/efectuate la nivel

central concluzionând în final, în aplicarea regulii „in dubio pro reo” și

principiului prezumției de nevinovăție prevăzut de art. 52 C. proc. pen. și

art. 6 alin. (2) din C.E.D.O., că faptele imputate nu există cu consecința

achitării tuturor inculpaților pentru toate infracțiunile deduse judecații în

baza art. 345 alin. (3) teza

I

raportat la

art.

11

pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

criticând modalitatea de rezolvare a acțiunii penale în condițiile art. 345

alin. (3) teza

I

C. proc. pen. și procedura de judecata la

prima instanța cu motivarea ca soluția de achitare pentru inexistenta faptelor

ilicite a fost dispusă de instanța de fond prin respingerea nelegală a cererii

procurorului în probațiune în baza art. 301 alin. (1) C. proc. pen., raportat

la art. 260 C. pen., aprecierea eronată cu încălcarea art. 63. alin. (2) și art.

287 C. proc. pen., a materialului probator

administrat

(judecătorul cauzei nu a inclus în analiză/ a înlăturat prin aplicarea

greșită

a legii probe esențiale în acuzare strânse la urmărirea penală; a acordat o

importanță nejustificată/unilaterală martorilor audiați la cercetarea

judecătoreasca ce au retractat declarațiile făcute la urmărirea penala; a

respins nelegal cererea privind reaudierea în cauza penală pendinte a

martorului L.D.P. cercetat separat de parchet sub aspectul

infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de

art. 260 C. pen.

Prealabil dezbaterilor, în temeiul art. 378 alin. (1) raportat la art.

301 C. proc. pen. și art. 260 alin. (2) C. pen., în care sens au fost depuse

înscrisuri privind cercetările efectuate sub aspectul infracțiunii de mărturie

mincinoasă și în dosarele nr. 371/P/2005 și 1489/P/2006 ale Parchetului de pe

lângă Judecătoria Suceava, procurorul a reînoit solicitarea de reaudiere în

cauză a martorului L.D.P., extinsă în baza înscrisurilor nou prezentate și la

martorii C.A., C.E.A., B.D.B., B.V. și G.A., cereri respinse de instanța de

control judiciar ca lipsite de utilitate cu motivarea că „exclusiv instanța

este cea care apreciază care dintre declarațiile unui martor respectiv cea de

la urmărirea penală sau cea de la judecată este credibilă și se impune a fi

reținută în cauză”.

Verificând hotărârea atacata, Curtea de Apel Suceava, secția penală,

prin decizia penală nr. 67 din 27 octombrie 2008, a admis apelul declarat de D.N.A.

- Serviciul Teritorial Suceava și a desființat parțial sentința pentru motivul

de nelegalitate, reținut ca atare doar în cadrul deliberării, privind

încadrarea juridică greșită dată activității ilicite circumscrise infracțiunii

de abuz în

serviciu ce a fost schimbată în

baza art. 334 C. proc. pen., din art. 17

alin. (1) lit. d) din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 248 C. pen., raportat

la art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. [(fiind menținută însă soluția de achitare în temeiul

art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea acestei fapte ilicite și a

celorlalte infracțiuni deduse judecații pronunțată de prima instanța; prin aceeași

decizie a fost admis și celălalt apel în cauză declarat în nume propriu de

avocata A.M. și redusă amenda aplicată acesteia în calitatea amintită de prima

instanță prin încheierea de ședință din 17 decembrie 207 în baza art. 199 alin.

(2) C. proc. pen., de la suma de 1000 lei la suma de 500 lei)].

Serviciul Teritorial Suceava reiterând motivele de nelegalitate/netemeinicie

din apel, circumscrise cazurilor de casare

prevăzută de

art. 385

9

alin. (1) pct. 10 și 18 C. proc. pen. [cu

solicitarea în principal de a se casa hotărârile anterioare și a se trimite

cauza spre rejudecare la prima instanță pentru administrarea probelor noi cu

martori a căror necesitate a reieșit în cursul cercetării judecătorești iar în

subsidiar de a se rejudeca cauza în fond și a se schimba soluția de achitare

prin condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile deduse judecații].

Critica de nelegalitate circumcisa cazului de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., care se analizează cu

prioritate, atrăgând casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., este fondată pentru

considerentele arătate în continuare.

Conform art. 200 C. proc. pen., urmărirea

penala are ca obiect

strângerea probelor necesare cu

privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la

stabilirea răspunderii acestora „pentru a se constata dacă este sau nu cazul să

se dispună trimiterea în judecată”.

Pentru a se realiza însă scopul procesului penal prevăzut în art. 1

alin. (1) C. proc. pen., „ca orice persoana care a săvârșit o infracțiune să

fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie

trasă la răspundere penala” instanța de judecată competentă /legal sesizată, în

conformitate cu dispozițiile art. 300, 287, 289, 290 C. proc. pen., este

obligată să-și aproprie probele strânse la urmărirea penală, în ședință

publică, în mod oral, nemijlocit și contradictoriu, putând dispune completarea

acestora, în condițiile art. 301 C. proc. pen., și cu alte probe care apar

necesare din desfășurarea cercetării judecătorești.

Potrivit art. 260 alin. (2) C. pen., fapta martorului care într-o cauză

penală în care este ascultat în calitatea

amintită face afirmații mincinoase sau

nu spune tot ce știe privitor la

împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat nu se pedepsește „în

cauzele penale dacă (.) mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se

fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage

mărturia”; cauza de nepedepsire amintita își are rațiunea în interesul ca

martorul să revină asupra depoziției mincinoase, pentru ca în felul acesta, să

se poată preveni pronunțarea unei hotărâri

nedrepte,

iar din examinarea textului sus-menționat [art. 260 alin. (2)] rezultă că

retragerea mărturiei mincinoase trebuie să fie făcută în cadrul aceleiași cauze

în care a fost făcută mărturia mincinoasă.

În speță, din verificarea lucrărilor

dosarului rezultă că anterior pronunțării

sentinței ce a

avut loc la 21 februarie 2008, prin adresa nr. 2503/P/2007 din 29 octombrie 2007

a I.P.J. Olt, în aplicarea dispozițiilor art. 260 alin. (2) C. pen., a fost

comunicat faptul că martorul L.D.P. și-a retras mărturia mincinoasă făcută la

cercetarea judecătorească la Tribunalul Olt, situație în care, în raport cu

principialitatea

juridică anterior expusă,

instanța de fond era obligată să dispună reaudierea

nemijlocită a

acestui martor, în care sens a existat și solicitare expresă din partea

procurorului de ședință, iar nu să se limiteze doar la constatarea în mod

nelegală din expunerea sentinței că „nu va mai putea ține seama de declarația

acestuia dată în fața instanței de judecată urmând să o înlăture de la

soluționarea cauzei”; măsura de ordin procedural sus-menționată era cu atât mai

mult necesară și utilă cauzei cu cât în cadrul deliberării, cu încălcarea

prevederilor art. 301 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a luat măsura

înlăturării ca probă în acuzare și a declarației martorului în cursul urmăririi

penale cu motivarea că „nu a fost dată în prezența unui traducător autorizat, de

limbă maghiară existând astfel, suspiciuni cu privire la împrejurarea că

martorul nu a înțeles întru-totul conținutul acelei declarații”.

Pentru identitate de rațiune aceeași constatare de nelegalitate sub

aspect procedural va fi făcută și cu privire la respingerea în apel a cererii

procurorului privind reaudierea nemijlocita de către instanță și a martorilor

în acuzare C.A., C.E.A., B.D.B., B.V. și G.A.

Referitor la posibilitatea că respingerea neîntemeiată a unor cereri în

probațiune/înlăturarea nelegală a altor mijloace de probă, deja administrate, reprezentând

încălcări ale dispozițiilor privind desfășurarea procesului penal, sancționate

cu nulitatea relativa să poată fi valorificate prin intermediul cazului de

casare

prevăzută de

art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (ori a altor cazuri de casare limitativ

prevăzute prin art. 385

9

) sunt de arătat următoarele:

Prin Legea nr. 45/1993 s-a prevăzut pentru recursul împotriva

hotărârilor pronunțate în apel că instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele

cazurilor de casare prevăzute în

art. 385

9

C. proc. pen.; între cele 21

cazuri de casare

prevăzute de cod se includ și unele care se referă la nulitatea relativa cum

sunt cele de sub pct. 8, 9, 10 și 21; s-ar putea trage concluzia că nu se pot

invoca în recurs alte cazuri de nulitate relativă chiar dacă au influențat

negativ asupra justei soluționări și aflării adevărului în cauză.

Astfel, dacă s-au respins/înlăturat cereri în probațiune/mijloace de

probe strânse în cursul urmăririi penale in aplicarea dispozițiilor procedurale

prevăzute de art. 4, 7, 8, 85, 89, C. proc. pen., cum este situația în speță cu

cererile procurorului privind înlăturarea de către instanță în cursul

deliberării cu încălcarea art. 301 și 302 C. proc. pen., a celor 60 declarații

de martori și alte depoziții în acuzare strânse în cursul urmăririi penale cu

motivarea că a fost încălcată obligația depunerii jurământului/neconsemnarea

acestor reformulări special / lipsa unui interpret de limbă maghiară deși cei

audiați au și cetățenie română, iar această aplicare greșită a legii provoacă

apelantului/recurentului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin

casarea hotărârii anterioare și rejudecarea

cauzei

pentru refacerea actului de procedură/ anularea măsurii respective, un

astfel

de viciu de procedură, sancționat în practica judiciară, nu se regăsește

printre cele 21 cazuri de casare consacrate prin art. 385

9

C. proc.

pen.

În acest caz soluționarea recursului exercitat în condițiile art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., în măsura în care au fost respectate

condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc.

pen., privind existența/invocarea

nulității relative cum este situația

în speță, trebuie procedat prin analogie cu cazul de sub pct. 10 deoarece dacă

omisiunea de a se pronunța asupra unei cereri de amânare a judecății poate

atrage casarea pentru aceiași rațiune, respingerea nejustificată a altei cereri

similare trebuie să producă

aceleași

consecințe; așadar, când se invocă în recurs producerea unei nulități

relative

în desfășurarea procesului penal, instanța de recurs trebuie să verifice dacă

nulitatea a fost invocată de partea interesată în termenul legal, dacă

vătămarea pretinsa a împiedicat sau restrâns drepturile procesuale ale părții

recurente și dacă vătămarea nu a fost, eventual, înlăturată altfel, până la

judecarea recursului; de asemenea, dacă prin încălcarea legii de procedură

penală s-a adus atingere „aflării adevărului și justei soluționări a cauzei”

nulitatea relativă poate fi invocată și din oficiu de către instanță, ceea ce

înseamnă că nu mai există restricție în ceea ce privește termenul de invocare;

in fine nulitatea relativă trebuie să se încadreze într-unui din

cazurile prevăzute în art. 385

9

C.

proc. pen., ca un caz tipic întemeiat pe o astfel de nulitate, cu posibilitatea

asimilării ei într-unui din cazurile legale,

dacă sunt elemente de

similitudine.

Ca atare, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) raportat la art.

385

9

alin. 1 pct. 10

C. proc.

pen., se va admite recursul parchetului, casându-se sentința și decizia atacată

și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava

cu

indicația de a proceda la completarea cercetării judecătorești prin reaudierea

martorilor aflați sub incidența art. 260 alin. (2) C. pen., activitate

judiciară în cadrul căreia se vor repune în discuție în condițiile art. 288 –

art. 291, 301 și 302 C. proc. pen., viciile de procedură asupra materialului

probator strâns la urmărirea penală reținute prin sentința casată/și vor fi

reexaminate și celelalte aspecte de netemeinicie/nelegalitate circumscrise

cazului de casare

prevăzută de

art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen.

Se va constata că inculpatul C.I. este

arestat în altă cauză.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile de avocați pentru

apărarea din oficiu a intimaților inculpați C.I., F.M., C.D.A., G.Șt., T.R.,

K.J. și K.G., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei

penale nr. 67 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, privind pe

inculpații C.I., F.M., C.D.A.

, G.Șt., T.R.,

K.J. și K.G.

Casează decizia penală sus-menționată și

sentința penală nr. 73 din 21

februarie 2008 a

Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Suceava.

Constată că inculpatul C.I. este arestat în altă cauză.

Onorariile de avocați pentru apărarea din oficiu a intimaților

inculpați C.I., F.M., C.D.A., G.Șt., T.R., K.J. și K.G., în sumă de câte 300

lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Onorariul pentru interpretul de limba maghiară desemnat pentru inculpații

K.J. și K.G., se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2009.