ÎCCJ, Decizia nr. 417/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1132 din 30 iunie 2010 a

Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul B.Ș. împotriva Rezoluției nr. 273/P/2009

din 22 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și s-a

menținut rezoluția atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

Rezoluția nr. 273/P/2009 din 22 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava s-a dispus în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la

art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de A.Ș.F.,

A.A. și D.I.C. - judecători la Tribunalul Suceava

,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Suceava, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr.

53/II/2/2010 din 5 martie 2010.

Procurorii au

stabilit că nu se poate reține că magistrații intimați nu și-ar fi îndeplinit

atribuțiile de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând

o vătămare intereselor legale ale petentului .

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere

împotriva Rezoluției nr. 273/P/2009 din 22 decembrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin

sentința nr. 1132 din 30 iunie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, cu motivarea că din lucrările dosarului rezultă că intimații și-au

îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au

comis fapte care să atragă răspunderea lor penală.

Împotriva acestei sentințe,

petenul B.Ș. a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse

în scris la dosar (fila 2), „respectarea prevederilor constituționale și ale

actelor normative în vigoare și sancționarea injuștilor, încadrarea situației

de fapt în cadrul legal”.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petent nu este fondat.

Din

analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimații magistrați A.Ș.F.,

A.A. și D.I.C. - judecători la Tribunalul Suceava

,

ar

fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Potrivit

dispozițiilor art. 63 alin. (3) C. proc. pen., soluția pronunțată de magistrat,

pe baza probelor administrate, reflectă modul în care acesta le-a apreciat în

urma examinării lor și nu trebuie să conducă obligatoriu la concluzia

săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală.

În speță, intimații

magistrați judecători au pronunțat o hotărâre, în concordanță cu probatoriile

administrate, cu respectarea dispozițiilor legale.

Simpla împrejurare că

petentul este nemulțumit de soluția adoptată într-o cauză nu constituie motiv

pentru antrenarea răspunderii penale a magistraților care au emis-o, atâta timp

cât, din actele premergătoare urmării penale nu a rezultat că aceștia ar fi

săvârșit o infracțiune în legătură cu îndeplinirea activității de jurisdicție

sau că și-ar fi îndeplinit, în mod defectuos atribuțiile de serviciu

,

soluțiile pronunțate

de magistrații judecători putând fi supuse controlului prin intermediul căilor

de atac.

După epuizarea căilor

de atac nici un alt organ nu poate pune în discuție autoritatea acestor decizii

ale magistraților, o eventuală punere în discuție ar însemna reluarea unor

chestiuni asupra cărora există autoritate de lucru judecat.

Mai mult decât atât, instanța

penală sesizată în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., nu se poate

substitui instanțelor de control judiciar și în consecință nu se poate pronunța

asupra temeiniciei și legalității hotărârii pronunțate de o altă instanță.

Deoarece din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimații magistrați și-ar fi

îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, în mod corect, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de aceștia.

Criticile

recurentului petent reiau, în esență, aspectele invocate în plângerea penală

adresată primei instanțe și au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a

și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au

dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei

instanțe.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentului împotriva Rezoluției

nr. 273/P/2009 din 22 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava este legală și temeinică.

Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca

nefondat recursul declarat de petentul B.Ș. împotriva sentinței primei

instanțe.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul B.Ș. împotriva sentinței nr. 1132 din

30 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în Dosarul nr. 281/39/2010.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 septembrie 2011.