ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3331/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3331/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin plângerea adresată Curții de Apel Suceava și înregistrată sub nr. 229/39/2010

din data de 18 martie 2010, petentul V.G. a formulat plângere împotriva

rezoluțiilor nr. 97/P/2009 din data de 28 decembrie 2009 și nr. 39/II/2/2010

din data de 23 februarie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că intimații se fac

vinovați de săvârșirea infracțiunilor reclamate. Astfel, magistrații N.M., A.N.

și F.L. și-au îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu cu prilejul

soluționării contestației pe care a formulat-o în baza Legii nr. 67/2004, fiind

totodată, împiedicat să exercite calea de atac împotriva hotărârii

judecătorești pronunțate și de care era nemulțumit.

Relativ la intimații H.G., A.N. și F.L., precizează

că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor

calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 174, 175 C. pen., dând dovadă de

clemență într-o cauză penală, în care G.I. a avut calitatea de inculpat, acesta

fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă la o

pedeapsă mult prea blândă, fapt pentru care în perioada imediat următoare

acesta a săvârșit o infracțiune de omor, victimă fiind D.G.

Examinând plângerea, pe baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta

este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin plângerea penală formulată inițial, petentul V.G.

a solicitat a se efectua cercetări față de A.N. - prim procuror la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Săveni, F.L. - președinte al Judecătoriei Săveni și față

de N.M. - judecător la aceeași instanță sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.,

abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. și abuz

în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen., comise prin aceea

că magistrații și-au îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu cu

prilejul soluționării contestației pe care a formulat-o în baza Legii nr. 67/2004

împotriva hotărârii Biroului Electoral al Circumscripției Electorale Știubieni,

fiind, totodată, împiedicat, în termenul prevăzut de lege, să exercite calea de

atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate și de care era nemulțumit.

Ulterior, petentul s-a adresat Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava cu o nouă plângere penală, prin care a solicitat

efectuarea de cercetări față de procurorii A.N. și H.G. de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Săveni și față de judecătorul F.L. de la Judecătoria Săveni,

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și complicitate la omor calificat, prev.

de art. 26 rap. la art. 174, 175 C. pen., constând în aceea că aceștia și-au îndeplinit

în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu, dând dovadă de clemență într-o

cauză penală, în care G.l. a avut calitatea de inculpat, acesta fiind condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă la o pedeapsă mult

prea blândă, fapt pentru care în perioada imediat următoare acesta a săvârșit o

infracțiune de omor, victimă fiind D.G., la comiterea faptei contribuind în mod

direct conduita magistraților de la instanța din Săveni care l-au apărat și

ajutat pe infractor.

Petentul V.G. a arătat că a avut calitatea de

contestator în Dosarul nr. 707/297/2008 al Judecătoriei Săveni, repartizat spre

soluționare judecătorului N.M., iar A.N. a fost procuror de ședință, cauză în

care magistrații și-au îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu,

neluând în considerare probele depuse.

Referitor la judecătorul F.L., susnurnitul a declarat

ca in perioada alegerilor locale aceasta trebuia să asigure permanența la

sediul instanței, lucru care nu s-a întâmplat, întrucât la data de 30 mai 2009

a fost în imposibilitate de a depune recursul împotriva hotărârii judecătorești

prin care i s-a respins contestația.

Totodată, petentul a declarat că procurorul A.N. și-a

îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu, prin aceea că în

mod greșit a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.l. pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, deși fapta întrunea

elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, încadrare

juridică susținută și de procurorul de ședință H.G.

Referitor la judecătoarea F.L., petentul a arătat că

aceasta în mod greșit a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, deși trebuia să

restituie cauza la procuror pentru a efectua cercetări pentru infracțiunea de

tentativă la omor, iar prin hotărârea judecătorească pronunțată i-a aplicat o

pedeapsă mult prea blândă, cei trei magistrați contribuind în mod direct la

săvârșirea infracțiunii de omor de către același inculpat, la data de 15

septembrie 2009,

Prin rezoluția nr. 97/P/2009 din data de 28 decembrie

2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul disp. art. 228

alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de N.M. - judecător, pentru săvârșirea infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.,

abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. și abuz

în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen., A.N. - procuror și

F.L. - judecător, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra

intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., abuz în serviciu în formă

calificată, prev. de art. 248 C. pen. și complicitate la omor calificat, prev. de

art. 26 rap. la art. 174, 175 C. pen., și H.G. - procuror, pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.

246 C. pen. și complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 rap, la art. 174,

175 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de natură sa atragă

răspunderea penală.

Pentru a dispune astfel, a reținut procurorul că A.N.

și N.M. nu au săvârșit nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală

nedovedindu-se că acestea, cu știință, nu au îndeplinit un act ori l-au

îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta au cauzat vătămări intereselor

legale ale persoanei vătămate ori unei instituții de stat. Concluziile

formulate de procurorul de ședință cât și soluția adoptată de judecător au fost

întemeiate pe probatoriul administrat, care a determinat stabilirea situației

de fapt și a regulii de drept aplicabile, persoanei vătămate nefiindu-i

încălcat nici un drept procesual.

Faptul că hotărârea judecătorească pronunțată l-a

nemulțumit pe V.G. nu poate duce la concluzia că magistrații au avantajat în

vreun fel partea adversa, cu atât mai mult cu cât susnumitul nici nu a uzat de

calea de atac a recursului în vederea verificării de către instanța de control

judiciar a soluției criticate.

De asemenea, nu s-a reținut săvârșirea infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. nici în

sarcina judecătorului F.L. - președinte al Judecătoriei Săveni, neexistând

indicii că aceasta și-a îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de

serviciu, persoana vătămată având posibilitatea să exercite calea de atac a

recursului în termen de 5 zile de la comunicare, nefiindu-i încălcat în niciun

fel acest drept.

Având în vedere probele existente la dosar, a

considerat procurorul că magistrații F.L., H.G. și A.N. nu au săvârșit nici o

faptă de natură să atragă răspunderea penală, în cauză neexistând indicii

privind săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat, ori de îndeplinire

cu rea credință a îndatoririlor de serviciu, cu prilejul întocmirii

rechizitoriului sau în cursul judecării Dosarului penal nr. 393/297/2007 al

Judecătoriei Săveni.

Plângerea petentului împotriva acestei rezoluții a

fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 39/II/2/2010 din data de 23

februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, procurorul

general însușindu-și punctul de vedere și argumentele expuse de către

procurorul care a instrumentat cauza.

Din actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Suceava a

reținut că la data de 24 mai 2008 V.G., I.M., V.I. și C.D. au depus la

Judecătoria Săveni o contestație împotriva hotărârii Biroului Electoral al

Circumscripției Știubieni, prin care li s-a respins contestația privind desemnarea

lui C.E. ca președinte al secției de votare, care a fost înregistrată sub nr. 707/297/2008.

Dosarul civil a fost repartizat spre soluționare

judecătorului N.M., care, prin sentința civilă nr. 385 din 28 mai 2008, a

respins contestația ca neîntemeiată, procurorul de ședință A.N. formulând

concluzii în același sens.

Hotărârea judecătorească a fost comunicată petentului

la data de 30 mai 2008 (fila 9 dosar parchet), acesta având posibilitatea de a

exercita calea de atac a recursului în termen de 5 zile de la comunicare.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Săveni nr. 64/P/2007 din 04 aprilie 2007, întocmit de procurorul A.N.,

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecata a

inculpatului G.l. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă,

prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la 10 ianuarie 2007

acesta i-a aplicat părții vătămate J.I. o lovitură cu hârlețul în zona capului,

cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28 - 30 zile

îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.

Dosarul penal a fost repartizat spre soluționare

judecătoarei F.L., care, prin sentința penală nr. 147 din 18 iunie 2007, a

dispus condamnarea inculpatului la 1 an închisoare cu suspendarea condițională

a executării pedepsei, concluziile puse de procurorul de ședință H.G. fiind

formulate în același sens.

A susținut petentul că a fost împiedicat să exercite

calea de atac a recursului împotriva sentinței civile nr. 385 din 28 mai 2008 a

Judecătoriei Săveni în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 118 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, pe

întreaga perioadă a alegerilor, birourile electorale și instanțele de judecată

trebuie să asigure permanența activității necesare în vederea exercitării de

către cetățeni a drepturilor electorale.

Este real că intimata F.L., în calitate de președinte

al Judecătoriei Săveni, nu a asigurat permanența în sensul articolului mai

susmenționat, însă petentul nu a făcut dovada că s-ar fi prezentat pentru

depunerea căii de atac la instanță în zilele de sâmbătă și duminică, el având posibilitatea

să semnaleze despre aceasta agenții de pază ai instituției, și nici nu a

sesizat vreunul dintre organele competente pentru a lua eventuale măsuri, în

tot intervalul cuprins între data comunicării hotărârii și sesizarea

parchetului cu prezenta plângere (27 martie 2009). Or, petentul avea

posibilitatea ca în următoarele trei zile lucrătoare să depună declarația de

recurs, fie direct la instanță, fie pe altă cale de comunicare, inclusiv prin

fax (în această modalitate, chiar și în cele două zile nelucrătoare

anterioare), ceea ce însă nu a făcut. Nu se poate vorbi despre o vătămare adusă

intereselor sale legitime întrucât nu a făcut vreo astfel de dovadă în cauză.

Trebuie avut de asemenea în vedere faptul că nu orice

încălcare a unei atribuții de serviciu constituie infracțiunea de abuz în

serviciu. în cauză, față de toate elementele astfel cum au fost mai

sus-analizate și având în vedere și faptul că perioada depunerii

candidaturilor, ce reclama prezenta continuă a personalului de specialitate din

cadrul judecătoriei la sediul acestei instituții expirase, nu se poate spune că

fapta reclamată de petent se circumscrie conținutului constitutiv, sub aspectul

obiectiv și subiectiv al infracțiunilor reclamate, astfel încât soluția

pronunțată față de intimată cu privire la acestea este legală și temeinică.

A mai susținut petentul că soluțiile pronunțate,

concluziile puse, modul de soluționare a unui dosar de urmărire penală de către

intimații magistrați în cele două dosare la care s-a făcut mai sus referire au

fost date cu încălcarea prevederilor legale.

Conform dispozițiilor Legii nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, în exercitarea atribuțiilor de

serviciu, magistrații judecători și procurori sunt suverani în a aprecia atât

probatoriul administrat într-o cauză, cât și textele de lege aplicabile,

dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare. Chiar dacă

soluțiile dispuse nemulțumesc anumite părți, această situație nu este de natură

să atragă răspunderea penală a respectivilor magistrați, în lipsa unor indicii

clare, în sensul săvârșirii unei infracțiuni.

În prezenta cauză, actele premergătoare efectuate nu

au relevat existența unor elemente de rea-credință și a unor acțiuni specifice

laturii obiective și infracțiunilor reclamate de petent.

Întrucât în această fază procesuală au examinat

actele premergătoare efectuate de procuror, nu a putut fi primită solicitarea

petentului de acordare a daunelor morale, întrucât instanța nu a fost sesizată

prin rechizitoriu, nefiind pusă în mișcare acțiunea penală, astfel că acțiunea

civilă nu poate fi valabil exercitată, neîndeplinindu-se cerințele art. 14 alin.

(1), (2) C. proc. pen.

Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel Suceava

prin sentința nr. 46 din 21 mai 2010, constatând că rezoluțiile atacate sunt

legale și temeinice, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.G., împotriva

rezoluțiilor nr. 97/P/2009 din data de 28 decembrie 2009 și nr. 39/II/2/2010

din data de 23 februarie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava.

A obligat petentul să plătească statului suma de 80

lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul

V.G., criticând sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.

Înalta Curte examinând cauza sub toate aspectele

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu

este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În mod corect Curtea de Apel Suceava a respins ca

nefondată plângerea petentului lui M.C. împotriva rezoluțiilor nr. 97/P/2009

din data de 28 noiembrie 2009 și nr. 39/II/2/2010 din data de 23 februarie 2010

ale Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Suceava constatând că nu se pote

reține, în sarcina făptuitorilor săvârșirea infracțiunilor pentru care fusese

sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Din actele premergătoare

în cauză ce au format obiectul Dosarului penal nr. 97/P/2009 prin rezoluția din

23 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava rezultă că

nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existența

elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate pretins săvârșite de către

intimații N.M., A.N., F.L. și H.G., astfel că soluția de neîncepere a urmăririi

a învinuiților dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică

și legală.

Înalta Curte constată că, în considerentele

rezoluției dispuse în cauză, cât și în cele ale instanței de fond, au fost

analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiționar, cu

privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaților,

reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege

prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale petiționarului.

Din întreg materialul probator administrat în cauza, Înalta

Curte constată nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Potrivit acestui articol, constituie infracțiunea de abuz in serviciu contra

intereselor persoanelor „fapta funcționarului public care, in exercițiul

atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl

îndeplinește in mod defectuos si prin aceasta cauzează o vătămare intereselor

legale ale unei persoane".

Astfel, nu a fost dovedită vinovăția intimaților A.N.,

H.G., N.M. și F.L., sub forma intenției, în accepțiunea art. 19 alin. (1) pct. 1

lit. a) C. pen., aceștia acționând in virtutea exercitării obligațiilor de

serviciu.

Cu privire la pretinsa săvârșire a infracțiunii

prevăzută de art. 248 C. pen. de către intimații N.M., A.N., F.L., Înalta Curte

constată că nici pentru existența săvârșirii acestei infracțiuni nu sunt

întrunite elementele constitutive.

Obiectul juridic principal constă în relațiile

sociale care asigură buna desfășurare a activității de serviciu prin

îndeplinirea cu corectitudine de către funcționarii publici a îndatoririlor lor

de serviciu. Obiectul juridic secundar constă în relațiile sociale cu caracter

patrimonial sau după caz, cele privind desfășurarea normală a activității

organelor, instituțiilor de stat ori a celorlalte unități la care se referă art.

145 C. pen. Prin incriminarea abuzului în serviciu contra intereselor publice

se urmărește să se asigure bunul mers al activității persoanelor juridice de

drept public la care se referă art. 145 C. pen., dar și bunul mers al

activității altor persoane juridice decât cele el a care se referă art. 145 C.

pen.

Sub aspectul laturii subiective elementul material se

poate realiza printr-o inacțiune constând în neîndeplinirea unui act sau

printr-o acțiune constând în îndeplinirea defectuoasă a unui act, în sensul de

atributiune de serviciu.

Vinovăția sub forma intenției precum și cerința

intenției în cazul săvârșirii faptei prin inacțiune rezultă din expresia

"cu știință", folosită de legiuitor.

Toate aceste elemente constitutive ale infracțiunii

privind abuzul în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.

nu se regăsesc în fapta de a nu soluționa favorabil contestația pe care a

formulat-o petentul în temeiul dispozițiilor Legii nr. 67/2004 împotriva

Hotărârii Biroului Electoral al Circumscripției Electorale Știubieni, și de a

nu asigura permanența instanței pentru a pune la dispoziția contestatorilor

exercitarea căii de atac potrivit actului normativ anterior menționat și nu

poate determina atragerea răspunderii penale a intimaților în sensul

legislației procesual penale.

Nici cu privire la pretinsa săvârșire a faptei prevăzută

de disp art. 248

1

C. pen. nu se poate reține forma agravantă a

faptelor pretins săvîrșite de intimați întrucât în sensul disp. art. 146 C.

pen., faptele sunt deosebit de grave când prin săvârșirea faptei se produce se

produce o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de

gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre

unitățile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice,

împrejurare care nu a avut loc.

Pe de altă parte, împrejurarea că intimații procurori

A.N. și H.G. și intimații judecători N.M. și F.L. au pronunțat soluții

defavorabile recurentului petent și respectiv procurorii de ședință au pus

concluzii în defavoarea recurentului petent sau au dispus prin rechizitoriu o soluție

defavorabilă, în opinia petentului, în dosarele care s-au aflat pe rolul

Judecătoriei Săveni, și respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni

nu pot determina comiterea unor fapte penale, care să antreneze răspunderea

acestora. Petiționarul având posibilitatea, ca în măsura în care nu este

mulțumit de soluțiile pronunțate în cauzele în care acesta are calitate

procesuală, să se poată adresa instanțelor de control judiciar prin exercitarea

căilor de atac, în condițiile legii.

Nici sub aspectul dispozițiilor art. 26 C. pen.

raportat la disp. art. 174, art. 175 C. pen. nu se poate reține răspunderea

penală a intimaților A.N., F.L. și H.G. întrucât prin emiterea rechizitoriului

sau în cursul judecării Dosarului penal nr. 393/297/2007 al Judecătoriei Săveni

nu se poate constata existența faptei vreunei persoane dintre intimați care cu

intenție ar fi înlesnit sau ajutat în orice mod la comiterea unei fapte

prevăzută de legea penală ori că aceștia ar fi promis că vor tăinui sau vor

favoriza vreun infractor, în cazul de față fiind vorba de o apreciere juridică

a magistraților în raport de ansamblul probator cu privire la cauza penală în

dosarul mai sus arătat, inculpat fiind numitul G.I.

În consecință, respingând plângerea petiționarului V.G.

și menținând ordonanțele atacate, prima instanță a pronunțat o hotărâre

temeinică și legală.

În baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul V.G. împotriva sentinței penale nr. 46 din 21 mai 2010 a Curții de

Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul V.G. împotriva sentinței penale nr. 46 din 21 mai 2010 a Curții de

Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie

2010.