ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3331/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin plângerea adresată Curții de Apel Suceava și înregistrată sub nr. 229/39/2010 din data de 18 martie 2010, petentul V.G. a formulat plângere împotriva rezoluțiilor nr. 97/P/2009 din data de 28 decembrie 2009 și nr. 39/II/2/2010 din data de 23 februarie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. În motivarea plângerii, petentul a arătat că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reclamate. Astfel, magistrații N.M., A.N. și F.L. și-au îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu cu prilejul soluționării contestației pe care a formulat-o în baza Legii nr. 67/2004, fiind totodată, împiedicat să exercite calea de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate și de care era nemulțumit.

Relativ la intimații H.G., A.N. și F.L., precizează că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 174, 175 C. pen., dând dovadă de clemență într-o cauză penală, în care G.I. a avut calitatea de inculpat, acesta fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă la o pedeapsă mult prea blândă, fapt pentru care în perioada imediat următoare acesta a săvârșit o infracțiune de omor, victimă fiind D.G. Examinând plângerea, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Prin plângerea penală formulată inițial, petentul V.G.

a solicitat a se efectua cercetări față de A.N. - prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, F.L. - președinte al Judecătoriei Săveni și față de N.M. - judecător la aceeași instanță sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. și abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen., comise prin aceea că magistrații și-au îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu cu prilejul soluționării contestației pe care a formulat-o în baza Legii nr. 67/2004 împotriva hotărârii Biroului Electoral al Circumscripției Electorale Știubieni, fiind, totodată, împiedicat, în termenul prevăzut de lege, să exercite calea de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate și de care era nemulțumit.

Ulterior, petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu o nouă plângere penală, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de procurorii A.N. și H.G. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni și față de judecătorul F.L. de la Judecătoria Săveni, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 174, 175 C. pen., constând în aceea că aceștia și-au îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu, dând dovadă de clemență într-o cauză penală, în care G.l.

a avut calitatea de inculpat, acesta fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă la o pedeapsă mult prea blândă, fapt pentru care în perioada imediat următoare acesta a săvârșit o infracțiune de omor, victimă fiind D.G., la comiterea faptei contribuind în mod direct conduita magistraților de la instanța din Săveni care l-au apărat și ajutat pe infractor. Petentul V.G. a arătat că a avut calitatea de contestator în Dosarul nr. 707/297/2008 al Judecătoriei Săveni, repartizat spre soluționare judecătorului N.M., iar A.N. a fost procuror de ședință, cauză în care magistrații și-au îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu, neluând în considerare probele depuse.

Referitor la judecătorul F.L., susnurnitul a declarat ca in perioada alegerilor locale aceasta trebuia să asigure permanența la sediul instanței, lucru care nu s-a întâmplat, întrucât la data de 30 mai 2009 a fost în imposibilitate de a depune recursul împotriva hotărârii judecătorești prin care i s-a respins contestația. Totodată, petentul a declarat că procurorul A.N. și-a îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu, prin aceea că în mod greșit a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.l. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, deși fapta întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, încadrare juridică susținută și de procurorul de ședință H.G.

Referitor la judecătoarea F.L., petentul a arătat că aceasta în mod greșit a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, deși trebuia să restituie cauza la procuror pentru a efectua cercetări pentru infracțiunea de tentativă la omor, iar prin hotărârea judecătorească pronunțată i-a aplicat o pedeapsă mult prea blândă, cei trei magistrați contribuind în mod direct la săvârșirea infracțiunii de omor de către același inculpat, la data de 15 septembrie 2009, Prin rezoluția nr. 97/P/2009 din data de 28 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de N.M. - judecător, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. și abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen., A.N. - procuror și F.L. - judecător, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen. și complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 174, 175 C. pen., și H.G. - procuror, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

și complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 rap, la art. 174, 175 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de natură sa atragă răspunderea penală. Pentru a dispune astfel, a reținut procurorul că A.N. și N.M. nu au săvârșit nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală nedovedindu-se că acestea, cu știință, nu au îndeplinit un act ori l-au îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta au cauzat vătămări intereselor legale ale persoanei vătămate ori unei instituții de stat. Concluziile formulate de procurorul de ședință cât și soluția adoptată de judecător au fost întemeiate pe probatoriul administrat, care a determinat stabilirea situației de fapt și a regulii de drept aplicabile, persoanei vătămate nefiindu-i încălcat nici un drept procesual.

Faptul că hotărârea judecătorească pronunțată l-a nemulțumit pe V.G. nu poate duce la concluzia că magistrații au avantajat în vreun fel partea adversa, cu atât mai mult cu cât susnumitul nici nu a uzat de calea de atac a recursului în vederea verificării de către instanța de control judiciar a soluției criticate. De asemenea, nu s-a reținut săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. nici în sarcina judecătorului F.L. - președinte al Judecătoriei Săveni, neexistând indicii că aceasta și-a îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu, persoana vătămată având posibilitatea să exercite calea de atac a recursului în termen de 5 zile de la comunicare, nefiindu-i încălcat în niciun fel acest drept.

Având în vedere probele existente la dosar, a considerat procurorul că magistrații F.L., H.G. și A.N. nu au săvârșit nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală, în cauză neexistând indicii privind săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat, ori de îndeplinire cu rea credință a îndatoririlor de serviciu, cu prilejul întocmirii rechizitoriului sau în cursul judecării Dosarului penal nr. 393/297/2007 al Judecătoriei Săveni. Plângerea petentului împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 39/II/2/2010 din data de 23 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, procurorul general însușindu-și punctul de vedere și argumentele expuse de către procurorul care a instrumentat cauza.

Din actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Suceava a reținut că la data de 24 mai 2008 V.G., I.M., V.I. și C.D. au depus la Judecătoria Săveni o contestație împotriva hotărârii Biroului Electoral al Circumscripției Știubieni, prin care li s-a respins contestația privind desemnarea lui C.E. ca președinte al secției de votare, care a fost înregistrată sub nr. 707/297/2008. Dosarul civil a fost repartizat spre soluționare judecătorului N.M., care, prin sentința civilă nr. 385 din 28 mai 2008, a respins contestația ca neîntemeiată, procurorul de ședință A.N. formulând concluzii în același sens. Hotărârea judecătorească a fost comunicată petentului la data de 30 mai 2008 (fila 9 dosar parchet), acesta având posibilitatea de a exercita calea de atac a recursului în termen de 5 zile de la comunicare.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni nr. 64/P/2007 din 04 aprilie 2007, întocmit de procurorul A.N., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecata a inculpatului G.l. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la 10 ianuarie 2007 acesta i-a aplicat părții vătămate J.I. o lovitură cu hârlețul în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28 - 30 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie. Dosarul penal a fost repartizat spre soluționare judecătoarei F.L., care, prin sentința penală nr. 147 din 18 iunie 2007, a dispus condamnarea inculpatului la 1 an închisoare cu suspendarea condițională a executării pedepsei, concluziile puse de procurorul de ședință H.G.

fiind formulate în același sens. A susținut petentul că a fost împiedicat să exercite calea de atac a recursului împotriva sentinței civile nr. 385 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Săveni în termenul prevăzut de lege. Potrivit art. 118 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, pe întreaga perioadă a alegerilor, birourile electorale și instanțele de judecată trebuie să asigure permanența activității necesare în vederea exercitării de către cetățeni a drepturilor electorale.

Este real că intimata F.L., în calitate de președinte al Judecătoriei Săveni, nu a asigurat permanența în sensul articolului mai susmenționat, însă petentul nu a făcut dovada că s-ar fi prezentat pentru depunerea căii de atac la instanță în zilele de sâmbătă și duminică, el având posibilitatea să semnaleze despre aceasta agenții de pază ai instituției, și nici nu a sesizat vreunul dintre organele competente pentru a lua eventuale măsuri, în tot intervalul cuprins între data comunicării hotărârii și sesizarea parchetului cu prezenta plângere (27 martie 2009). Or, petentul avea posibilitatea ca în următoarele trei zile lucrătoare să depună declarația de recurs, fie direct la instanță, fie pe altă cale de comunicare, inclusiv prin fax (în această modalitate, chiar și în cele două zile nelucrătoare anterioare), ceea ce însă nu a făcut.

Nu se poate vorbi despre o vătămare adusă intereselor sale legitime întrucât nu a făcut vreo astfel de dovadă în cauză. Trebuie avut de asemenea în vedere faptul că nu orice încălcare a unei atribuții de serviciu constituie infracțiunea de abuz în serviciu. în cauză, față de toate elementele astfel cum au fost mai sus-analizate și având în vedere și faptul că perioada depunerii candidaturilor, ce reclama prezenta continuă a personalului de specialitate din cadrul judecătoriei la sediul acestei instituții expirase, nu se poate spune că fapta reclamată de petent se circumscrie conținutului constitutiv, sub aspectul obiectiv și subiectiv al infracțiunilor reclamate, astfel încât soluția pronunțată față de intimată cu privire la acestea este legală și temeinică.

A mai susținut petentul că soluțiile pronunțate, concluziile puse, modul de soluționare a unui dosar de urmărire penală de către intimații magistrați în cele două dosare la care s-a făcut mai sus referire au fost date cu încălcarea prevederilor legale. Conform dispozițiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, magistrații judecători și procurori sunt suverani în a aprecia atât probatoriul administrat într-o cauză, cât și textele de lege aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare. Chiar dacă soluțiile dispuse nemulțumesc anumite părți, această situație nu este de natură să atragă răspunderea penală a respectivilor magistrați, în lipsa unor indicii clare, în sensul săvârșirii unei infracțiuni.

În prezenta cauză, actele premergătoare efectuate nu au relevat existența unor elemente de rea-credință și a unor acțiuni specifice laturii obiective și infracțiunilor reclamate de petent. Întrucât în această fază procesuală au examinat actele premergătoare efectuate de procuror, nu a putut fi primită solicitarea petentului de acordare a daunelor morale, întrucât instanța nu a fost sesizată prin rechizitoriu, nefiind pusă în mișcare acțiunea penală, astfel că acțiunea civilă nu poate fi valabil exercitată, neîndeplinindu-se cerințele art. 14 alin. (1), (2) C. proc. pen. Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel Suceava prin sentința nr. 46 din 21 mai 2010, constatând că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.G., împotriva rezoluțiilor nr. 97/P/2009 din data de 28 decembrie 2009 și nr. 39/II/2/2010 din data de 23 februarie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. A obligat petentul să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul V.G., criticând sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate. Înalta Curte examinând cauza sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În mod corect Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată plângerea petentului lui M.C.

împotriva rezoluțiilor nr. 97/P/2009 din data de 28 noiembrie 2009 și nr. 39/II/2/2010 din data de 23 februarie 2010 ale Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Suceava constatând că nu se pote reține, în sarcina făptuitorilor săvârșirea infracțiunilor pentru care fusese sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul Dosarului penal nr. 97/P/2009 prin rezoluția din 23 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava rezultă că nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existența elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate pretins săvârșite de către intimații N.M., A.N., F.L. și H.G., astfel că soluția de neîncepere a urmăririi a învinuiților dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen., este temeinică și legală. Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluției dispuse în cauză, cât și în cele ale instanței de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiționar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale petiționarului. Din întreg materialul probator administrat în cauza, Înalta Curte constată nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Potrivit acestui articol, constituie infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor „fapta funcționarului public care, in exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește in mod defectuos si prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane". Astfel, nu a fost dovedită vinovăția intimaților A.N., H.G., N.M. și F.L., sub forma intenției, în accepțiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., aceștia acționând in virtutea exercitării obligațiilor de serviciu. Cu privire la pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen. de către intimații N.M., A.N., F.L., Înalta Curte constată că nici pentru existența săvârșirii acestei infracțiuni nu sunt întrunite elementele constitutive.

Obiectul juridic principal constă în relațiile sociale care asigură buna desfășurare a activității de serviciu prin îndeplinirea cu corectitudine de către funcționarii publici a îndatoririlor lor de serviciu. Obiectul juridic secundar constă în relațiile sociale cu caracter patrimonial sau după caz, cele privind desfășurarea normală a activității organelor, instituțiilor de stat ori a celorlalte unități la care se referă art. 145 C. pen. Prin incriminarea abuzului în serviciu contra intereselor publice se urmărește să se asigure bunul mers al activității persoanelor juridice de drept public la care se referă art. 145 C. pen., dar și bunul mers al activității altor persoane juridice decât cele el a care se referă art. 145 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective elementul material se poate realiza printr-o inacțiune constând în neîndeplinirea unui act sau printr-o acțiune constând în îndeplinirea defectuoasă a unui act, în sensul de atributiune de serviciu. Vinovăția sub forma intenției precum și cerința intenției în cazul săvârșirii faptei prin inacțiune rezultă din expresia "cu știință", folosită de legiuitor. Toate aceste elemente constitutive ale infracțiunii privind abuzul în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.

nu se regăsesc în fapta de a nu soluționa favorabil contestația pe care a formulat-o petentul în temeiul dispozițiilor Legii nr. 67/2004 împotriva Hotărârii Biroului Electoral al Circumscripției Electorale Știubieni, și de a nu asigura permanența instanței pentru a pune la dispoziția contestatorilor exercitarea căii de atac potrivit actului normativ anterior menționat și nu poate determina atragerea răspunderii penale a intimaților în sensul legislației procesual penale. Nici cu privire la pretinsa săvârșire a faptei prevăzută de disp art. 248 1 C. pen. nu se poate reține forma agravantă a faptelor pretins săvîrșite de intimați întrucât în sensul disp.

art. 146 C. pen., faptele sunt deosebit de grave când prin săvârșirea faptei se produce se produce o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice, împrejurare care nu a avut loc. Pe de altă parte, împrejurarea că intimații procurori A.N. și H.G. și intimații judecători N.M. și F.L. au pronunțat soluții defavorabile recurentului petent și respectiv procurorii de ședință au pus concluzii în defavoarea recurentului petent sau au dispus prin rechizitoriu o soluție defavorabilă, în opinia petentului, în dosarele care s-au aflat pe rolul Judecătoriei Săveni, și respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni nu pot determina comiterea unor fapte penale, care să antreneze răspunderea acestora.

Petiționarul având posibilitatea, ca în măsura în care nu este mulțumit de soluțiile pronunțate în cauzele în care acesta are calitate procesuală, să se poată adresa instanțelor de control judiciar prin exercitarea căilor de atac, în condițiile legii. Nici sub aspectul dispozițiilor art. 26 C. pen. raportat la disp. art. 174, art. 175 C. pen. nu se poate reține răspunderea penală a intimaților A.N., F.L. și H.G. întrucât prin emiterea rechizitoriului sau în cursul judecării Dosarului penal nr. 393/297/2007 al Judecătoriei Săveni nu se poate constata existența faptei vreunei persoane dintre intimați care cu intenție ar fi înlesnit sau ajutat în orice mod la comiterea unei fapte prevăzută de legea penală ori că aceștia ar fi promis că vor tăinui sau vor favoriza vreun infractor, în cazul de față fiind vorba de o apreciere juridică a magistraților în raport de ansamblul probator cu privire la cauza penală în dosarul mai sus arătat, inculpat fiind numitul G.I.

În consecință, respingând plângerea petiționarului V.G. și menținând ordonanțele atacate, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.G. împotriva sentinței penale nr. 46 din 21 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.G. împotriva sentinței penale nr. 46 din 21 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2010.