ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1262/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin sentința

penală nr. 109 din 29 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, a respins

, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul M.L. împotriva rezoluției din 22 iulie 2010

dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 54/P/2010

și a rezoluției nr. 327/II/2/2010 din 16 august 2010 a procurorului general al

aceleiași unități de parchet, rezoluții pe care le-a menținut. A obligat

petentul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

1

. Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani sub nr. 11710/193/2009,

numitul M.L., deținut în Penitenciarul Botoșani, a contestat încheierea nr. 408

din 18 august 2009 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor,

desemnat pentru Penitenciarul Botoșani, prin care a fost respinsă plângerea sa,

formulată în baza prevederilor art. 38 din Legea nr. 275/2006.

În fapt, în plângerea

adresată judecătorului delegat, numitul M.L. a sesizat faptul că administrația

locului de deținere, în speță, conducerea Penitenciarului Botoșani, i-a

îngrădit dreptul de a participa la un proces și de a-și susține cauza,

respectiv la termenul de judecată din 21 martie 2008 în dosarul nr. 93/39/2008

al Curții de Apel Suceava.

Plângerea deținutului

a fost respinsă de judecătorul delegat prin încheierea nr. 408 din 18 august 2009,

cu motivarea că, la termenul respectiv, M.L. nu a putut fi prezent în instanță,

deoarece, potrivit protocolului încheiat cu administrația penitenciarelor cu

instanțele de pe raza Curții de Apel Suceava, în acea zi, persoanele private de

libertate din Penitenciarul Botoșani au fost prezente la alte instanțe.

La termenul de

judecată din 28 ianuarie 2010, fixat în dosarul nr. 11710/193/2009 al Judecătoriei

Botoșani, M.L. și-a modificat obiectul cererii sale, declarând în ședință că

înțelege să formuleze plângere penală împotriva directorului Penitenciarului

Botoșani, numitul H.M.P., pe care îl consideră răspunzător de situația creată

și, deci, vinovat de a fi comis infracțiunea de împiedicarea participării la

proces prev. de art. 261

1

C. pen. Totodată, a cerut efectuarea de

cercetări față de persoana sus menționată și declinarea cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Față de precizările

făcute de M.L., instanța a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 222

alin. (7) C. proc. pen., privind situația în care plângerea greșit îndreptată

la organul de urmărire sau la instanța de judecată se trimite la organul

competent.

sentința penală nr. 243 din 28 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 11710/193/2009

al Judecătoriei Botoșani, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei având ca

obiect plângerea penală formulată de M.L. împotriva lui H.M.P. și trimiterea

acesteia la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pentru efectuarea de

cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de împiedicarea participării la

proces, prev. de art. 261

1

C. pen.

22 iulie 2010 dată în dosarul nr. 54/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul H.M.P.

pentru infracțiunea de împiedicarea participării la proces, prev. de art. 261

1

C. pen., întrucât fapta nu există.

Pentru a dispune astfel,

procurorul a reținut că, potrivit textului de lege care reglementează

infracțiunea prev. de art. 261

1

C. pen., fapta de împiedicare a

participării la proces se referă la persoane care au o anumită calitate

procesuală, respectiv de „martor, expert, interpret sau apărător”, or, în

dosarul nr. 93/39/2008 al Curții de Apel Suceava, numitul M.L. a avut calitatea

de petent – persoană vătămată.

În aceste condiții,

s-a apreciat că M.L. nu poate fi subiect pasiv circumstanțiat al infracțiunii prev.

de art. 261

1

C. pen., deoarece nu avea calitatea procesuală

prevăzută de lege, situație în care, în cauză, nu sunt date elementele

constitutive ale acestei infracțiuni.

Pe de altă parte,

dispozițiile procedurale nu impun obligativitatea prezentării în fața instanței

de judecată a tuturor persoanelor private de libertate, ci doar a celor

arestate în cauzele aflate pe rol, ori situațiile în care actul de citare

prevede în mod expres că prezența este obligatorie.

rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior cu

motivarea că cercetările sunt incomplete prin aceea că nu s-au solicitat toate

înscrisurile de la organele competente pentru a dovedi susținerile sale.

Prin rezoluția nr.

327/II/2/2010 din 16 august 2010, procurorul general a respins, ca neîntemeiată,

plângerea formulată de M.L.

de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

petentul M.L. a formulat plângere la Curtea de Apel Suceava, care a fost

înregistrată sub nr. 704/39/2010.

Reiterând motivele

inițiale, petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor

și trimiterea cauzei la parchet în vederea administrării probelor pentru a se

dispune începerea urmăririi penale față de numitul H.M., întrucât acesta se

face vinovat de comiterea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 247 C. pen.

Instanța fondului a

reținut că plângerea este nefondată, întrucât dosarul nr. 93/39/2008 al Curții

de Apel Suceava a avut termen la data de 21 martie 2008, iar M.L. avea calitatea

de petent deoarece a formulat plângere împotriva actelor procurorului în baza

art. 278

1

C. proc. pen.

A apreciat instanța

fondului că infracțiunea de împiedicare a participării în proces prev. de art.

261

1

C. pen. se referă la împiedicarea participării unui martor,

expert, interpret sau apărător și nicidecum nu se referă la calitatea de

petent, iar, pe de altă parte, petentul M.L. nu era arestat în dosarul nr.

93/39/2008 al Curții de Apel Suceava, prezența sa la instanță nefiind

obligatorie. Totodată, data de 21 martie 2008, când petentul reclamă că trebuia

să fie prezentat în fața instanței, era într-o vineri și, conform protocolului

încheiat între Penitenciarul Botoșani cu instanțele judiciare din Suceava,

persoanele private de libertate erau prezentate la instanță doar în zilele de

luni și miercuri (nu și vinerea), astfel că petentul nu a putut fi adus la

acest termen de judecată.

În aceste

împrejurări, prima instanță a constatat că fapta reclamată de petent nu se

circumscrie dispozițiilor art. 261

1

, art. 246, art. 247 C. pen.,

astfel încât în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a

fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată împotriva rezoluției

procurorului.

B.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, petiționarul

M.L.

a

declarat recurs, iar la termenul de astăzi 30 martie 2011, fiind prezent la

instanță, a reiterat criticile anterioare și a depus un memoriu în susținerea

recursului.

Examinând recursul

declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Astfel, Înalta Curte,

în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, reține că rezoluția

contestată este legală și temeinică, intimatul H.M.P. exercitându-și

atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale și a protocolului

încheiat cu instanțele de judecată, apreciind astfel că nu se poate reține în

sarcina acestuia săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile reclamate, respectiv

cele prev. de

art.

261

1

, art. 246 sau art. 247

C. pen.

Pe de altă parte,

procurorul și instanța fondului au reținut în mod corect că în cauză nu s-a dovedit

reaua - credință cu care ar fi acționat intimatul în scopul prejudicierii

intereselor petiționarului, ci neprezentarea acestuia din urmă în fața

instanței de judecată, într-o cauză în care figura în calitate de petent de

formulase plângere în baza art. 278/1 C. proc. pen., a fost motivată de lipsa

unei curse pentru transferul deținuților la instanță în acea zi a săptămânii,

conform protocolului încheiat între penitenciar și instanțele de judecată.

Ca atare, Înalta

Curte reține că rezoluția procurorului prin care s-a constatat că fapta

reclamată de petent nu se circumscrie dispozițiilor art. 261

1

C. pen.,

este corectă, astfel încât, pentru toate aceste considerente, apreciind că

soluția primei instanțe este legală și temeinică, văzând și dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat,

iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul M.L. împotriva sentinței penale nr. 109 din 29 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 30 martie 2011.