ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3937/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 47 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Suceava a respins ca

nefondată plângerea formulată de petentul M.L. împotriva Rezoluției din data de

18 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 42/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava și a Rezoluției nr. 87/11/2/2010 din 22 martie 2010 a

procurorului general al aceleiași instituții.

Au fost menținute rezoluțiile.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut că prin plângerea formulată la data de 9 februarie 2009, petentul M.L.,

deținut în Penitenciarul Botoșani, a solicitat efectuarea de cercetări față de

H.M. - directorul Penitenciarului Botoșani, pentru infracțiunea de împiedicare

a participării în proces, prevăzută de art. 261

1

C. pen., constând

în aceea că în data de 4 februarie 2009 a refuzat să ia măsuri în vederea

prezentării sale la Judecătoria Suceava, unde avea proces, fiind citat în

Dosarul nr. 128/314/2009, încălcând în acest fel prevederile art. 195 alin. (1)

lit. d) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006.

La data de 19 februarie 2009, petentul M.L. a formulat o

nouă plângere tot împotriva lui H.M., prin care sesiza faptul că la data de 12

februarie 2009, în mod abuziv, i-a refuzat dreptul de a se prezenta la un

proces, respectiv la Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. 3773/40/2008,

săvârșind prin aceasta infracțiunea prevăzută de art. 261

1

C. pen.

Prin Rezoluția din 13 iulie 2009, organul de urmărire penală

a dispus conexarea cauzelor.

Prin Rezoluția din 18 februarie 2010 dată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 42/P/2009, în temeiul art. 10 lit.

a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul H.M.,

pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen. și împiedicarea participării în proces, prevăzută

de art. 261

1

C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:

Prin nota de relații întocmită de H.M. se precizează că, în

conformitate cu dispozițiile legale, administrația locului de deținere asigură

transportul persoanelor private de libertate la instanțele de judecată sau la

organele de urmărire penală numai în cazurile în care prezența acestora este

obligatorie, după cum urmează:

„Penitenciarul Botoșani asigură transportul persoanelor

private de libertate la cele 17 instanțe de judecată și organe de urmărire

penală din raza de competență în următoarele situații:

- în cauzele penale, numai în situațiile în care prezența

învinuitului, inculpatului, persoanei private de libertate este obligatorie, conform

dispozițiilor Codului de procedură penală;

- în cauzele civile, atunci când persoana privată de

libertate este chemată personal la interogatoriu ori în procese de divorț, în

cazurile prevăzute expres de Codul de procedură civilă și în celelalte cazuri

numai când instanța de judecată apreciază că prezența este necesară pentru

justa soluționare a cauzei, în baza unei solicitări scrise adresate

penitenciarului.

În afara acestor situații, nu există o dispoziție legală

care să oblige penitenciarul la a asigura prezența în instanță a persoanelor

private de libertate, cu ocazia judecării unor dosare".

În cuprinsul notei de relații se mai precizează că:

„petentul a formulat până la această dată mai multe cereri adresate instanțelor

de judecată pentru a se constata un așa-zis abuz al penitenciarului, prin aceea

că nu i-a asigurat prezența în instanță la alte procese decât cele menționate

mai sus, marea majoritate a acțiunilor sale fiind respinse la această dată prin

hotărâri irevocabile în baza unor excepții de fond, respectiv de procedură”.

În sensul celor arătate mai sus se înscrie și punctul de

vedere exprimat de judecătorul delegat de la Penitenciarul Botoșani, L.L.B.,

prin Adresa din 14 ianuarie 2009, trimisă conducerii Penitenciarului Botoșani.

Din cercetări s-a mai constatat că procesele despre care

petentul face vorbire în plângeri, respectiv cele având ca obiect Dosarele nr.

128/314/2009 al Judecătoriei Suceava și nr. 3773/40/2008 al Curții de Apel

Suceava, nu se încadrează în niciuna din situațiile în care prezența persoanei

private de libertate să fie obligatorie.

Soluția a fost confirmată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care prin Rezoluția nr.

87/11/2/2010 din 22 martie 2010 a respins ca neîntemeiată plângerea petentului

M.L. împotriva rezoluției din Dosarul nr. 42 din 18 februarie 2010.

Împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată, în baza

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., a formulat plângere

petiționarul, plângere care a fost respinsă prin sentința penală recurată,

reținând instanța de fond că nu rezultă aspecte de natură penală în activitatea

desfășurată de intimat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat

recurs petiționarul M.L., solicitând trimiterea cauzei la parchet în vederea

începerii urmăririi penale față de intimatul H.M., apreciind că se face vinovat

de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 261

1

C.

pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub

aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de

inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce

urmează.

Sentința pronunțată de instanța de fond este legală și

temeinică, în mod corect apreciind instanța de fond că soluția de neurmărire

penală dispusă de parchet corespunde actelor premergătoare efectuate în cauză.

Faptul că petiționarul nu a fost prezentat la instanțele

civile unde a fost citat nu poate fi asimilat cu latura obiectivă a

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 246 C. pen. și împiedicarea participării în proces prevăzută de art. 261

1

C. pen., infracțiune care impune o anumită calitate a subiectului pasiv al

infracțiunii.

Activitatea desfășurată de intimat s-a încadrat în limitele

legii, neprezentarea petiționarului la instanțele civile neputând atrage

răspunderea penală a acestuia în condițiile în care penitenciarul nu avea

obligația de a asigura prezența obligatorie a petiționarului la instanțele

civile.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., să respingă ca

nefondat recursul declarat de petiționar.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

M.L. împotriva Sentinței penale nr. 47 din 26 mai 2010 a Curții de Apel Suceava,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2010.