ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3937/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 47 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.L. împotriva Rezoluției din data de 18 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 42/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Rezoluției nr. 87/11/2/2010 din 22 martie 2010 a procurorului general al aceleiași instituții. Au fost menținute rezoluțiile. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată la data de 9 februarie 2009, petentul M.L., deținut în Penitenciarul Botoșani, a solicitat efectuarea de cercetări față de H.M.

- directorul Penitenciarului Botoșani, pentru infracțiunea de împiedicare a participării în proces, prevăzută de art. 261 1 C. pen., constând în aceea că în data de 4 februarie 2009 a refuzat să ia măsuri în vederea prezentării sale la Judecătoria Suceava, unde avea proces, fiind citat în Dosarul nr. 128/314/2009, încălcând în acest fel prevederile art. 195 alin. (1) lit. d) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006. La data de 19 februarie 2009, petentul M.L. a formulat o nouă plângere tot împotriva lui H.M., prin care sesiza faptul că la data de 12 februarie 2009, în mod abuziv, i-a refuzat dreptul de a se prezenta la un proces, respectiv la Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. 3773/40/2008, săvârșind prin aceasta infracțiunea prevăzută de art. 261 1 C. pen.

Prin Rezoluția din 13 iulie 2009, organul de urmărire penală a dispus conexarea cauzelor. Prin Rezoluția din 18 februarie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 42/P/2009, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul H.M., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și împiedicarea participării în proces, prevăzută de art. 261 1 C. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele: Prin nota de relații întocmită de H.M.

se precizează că, în conformitate cu dispozițiile legale, administrația locului de deținere asigură transportul persoanelor private de libertate la instanțele de judecată sau la organele de urmărire penală numai în cazurile în care prezența acestora este obligatorie, după cum urmează: „Penitenciarul Botoșani asigură transportul persoanelor private de libertate la cele 17 instanțe de judecată și organe de urmărire penală din raza de competență în următoarele situații: - în cauzele penale, numai în situațiile în care prezența învinuitului, inculpatului, persoanei private de libertate este obligatorie, conform dispozițiilor Codului de procedură penală; - în cauzele civile, atunci când persoana privată de libertate este chemată personal la interogatoriu ori în procese de divorț, în cazurile prevăzute expres de Codul de procedură civilă și în celelalte cazuri numai când instanța de judecată apreciază că prezența este necesară pentru justa soluționare a cauzei, în baza unei solicitări scrise adresate penitenciarului.

În afara acestor situații, nu există o dispoziție legală care să oblige penitenciarul la a asigura prezența în instanță a persoanelor private de libertate, cu ocazia judecării unor dosare". În cuprinsul notei de relații se mai precizează că: „petentul a formulat până la această dată mai multe cereri adresate instanțelor de judecată pentru a se constata un așa-zis abuz al penitenciarului, prin aceea că nu i-a asigurat prezența în instanță la alte procese decât cele menționate mai sus, marea majoritate a acțiunilor sale fiind respinse la această dată prin hotărâri irevocabile în baza unor excepții de fond, respectiv de procedură”. În sensul celor arătate mai sus se înscrie și punctul de vedere exprimat de judecătorul delegat de la Penitenciarul Botoșani, L.L.B., prin Adresa din 14 ianuarie 2009, trimisă conducerii Penitenciarului Botoșani.

Din cercetări s-a mai constatat că procesele despre care petentul face vorbire în plângeri, respectiv cele având ca obiect Dosarele nr. 128/314/2009 al Judecătoriei Suceava și nr. 3773/40/2008 al Curții de Apel Suceava, nu se încadrează în niciuna din situațiile în care prezența persoanei private de libertate să fie obligatorie. Soluția a fost confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care prin Rezoluția nr. 87/11/2/2010 din 22 martie 2010 a respins ca neîntemeiată plângerea petentului M.L. împotriva rezoluției din Dosarul nr. 42 din 18 februarie 2010. Împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată, în baza dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângere petiționarul, plângere care a fost respinsă prin sentința penală recurată, reținând instanța de fond că nu rezultă aspecte de natură penală în activitatea desfășurată de intimat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petiționarul M.L., solicitând trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul H.M., apreciind că se face vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 261 1 C. pen. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciind instanța de fond că soluția de neurmărire penală dispusă de parchet corespunde actelor premergătoare efectuate în cauză.

Faptul că petiționarul nu a fost prezentat la instanțele civile unde a fost citat nu poate fi asimilat cu latura obiectivă a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și împiedicarea participării în proces prevăzută de art. 261 1 C. pen., infracțiune care impune o anumită calitate a subiectului pasiv al infracțiunii. Activitatea desfășurată de intimat s-a încadrat în limitele legii, neprezentarea petiționarului la instanțele civile neputând atrage răspunderea penală a acestuia în condițiile în care penitenciarul nu avea obligația de a asigura prezența obligatorie a petiționarului la instanțele civile. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de petiționar. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.L. împotriva Sentinței penale nr. 47 din 26 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2010.