ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2719/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petiționarul M.L. a formulat la data de 25 decembrie 2008, plângere penală împotriva lui H.M., comisar, director al Penitenciarului Botoșani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de împiedicarea participării la proces prev. de art. 261 1 C. pen., constând în aceea că la data de 18 septembrie 2008, deși fusese citat în Dosarul nr. 6043/86/2008 al Tribunalului Suceava, deși a insistat la directorul penitenciarului, ca să fie adus la proces, nu a fost prezent în instanță. Prin Rezoluția nr. 249/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petent.

Împotriva rezoluției sus-menționată, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care, prin Rezoluția nr. 33/II/2/2009 a fost respinsă, ca neîntemeiată, nereținându-se vinovăția comisarului H.M., în săvârșirea infracțiunii pentru care s-au efectuat verificări, faptei lipsindu-i latura subiectivă a acesteia. Petentul a formulat plângere la instanță, conform art. 278 1 C. proc. pen., susținând, în esență, că soluția procurorului este nelegală și netemeinică, întrucât intimatul H.M. se face vinovat de infracțiunea prev. de art. 261 1 C. pen., deoarece i s-a îngrădit dreptul de a participa la procese prin neprezentarea sa în fața instanțelor.

Prin Sentința penală nr. 59 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției nr. 249/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pe care a menținut-o ca fiind legală și temeinică. S-a reținut că soluția procurorului este corectă. Împotriva sentinței, petentul M.L. a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând a se admite și anula ordonanța procurorului. Recursul este nefondat. Pentru a respinge plângerea și anularea rezoluției atacate, instanța de fond a constatat că în mod corect corespunzător probatoriului administrat organul de urmărire penală a reținut că faptele nu există, intimatul îndeplinindu-și legal atribuțiile în limitele competenței stabilită de lege.

Intimatul a fost în imposibilitate de a asigura transportul condamnatului la termenul prevăzut de lege, acesta aflându-se în situația prevăzută de art. 159 alin. (4) C. proc. pen. Menținându-se rezoluția atacată, ca urmare a respingerii plângerii formulată de petiționarul M.L. împotriva acesteia, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre legală și temeinică nesupusă niciunuia din cazurile de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen. În consecință, față de considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.L. împotriva Sentinței penale nr. 59 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iulie 2009.