ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2719/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Petiționarul M.L. a formulat la data de 25

decembrie 2008, plângere penală împotriva lui H.M., comisar, director al

Penitenciarului Botoșani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de împiedicarea

participării la proces prev. de art. 261

1

C. pen., constând în aceea

că la data de 18 septembrie 2008, deși fusese citat în Dosarul nr. 6043/86/2008

al Tribunalului Suceava, deși a insistat la directorul penitenciarului, ca să

fie adus la proces, nu a fost prezent în instanță.

Prin Rezoluția nr.

249/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a respins, ca

neîntemeiată plângerea formulată de petent.

Împotriva rezoluției

sus-menționată, petentul a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care, prin Rezoluția nr.

33/II/2/2009 a fost respinsă, ca neîntemeiată, nereținându-se vinovăția

comisarului H.M., în săvârșirea infracțiunii pentru care s-au efectuat

verificări, faptei lipsindu-i latura subiectivă a acesteia.

Petentul a formulat

plângere la instanță, conform art. 278

1

C. proc. pen., susținând, în

esență, că soluția procurorului este nelegală și netemeinică, întrucât

intimatul H.M. se face vinovat de infracțiunea prev. de art. 261

1

C.

pen., deoarece i s-a îngrădit dreptul de a participa la procese prin

neprezentarea sa în fața instanțelor.

Prin Sentința penală

nr. 59 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției nr. 249/P/2008 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pe care a menținut-o ca fiind legală și

temeinică.

S-a reținut că

soluția procurorului este corectă.

Împotriva sentinței,

petentul M.L. a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică,

solicitând a se admite și anula ordonanța procurorului.

Recursul este

nefondat.

Pentru a respinge

plângerea și anularea rezoluției atacate, instanța de fond a constatat că în

mod corect corespunzător probatoriului administrat organul de urmărire penală a

reținut că faptele nu există, intimatul îndeplinindu-și legal atribuțiile în

limitele competenței stabilită de lege.

Intimatul a fost în

imposibilitate de a asigura transportul condamnatului la termenul prevăzut de

lege, acesta aflându-se în situația prevăzută de art. 159 alin. (4) C. proc.

pen. Menținându-se rezoluția atacată, ca urmare a respingerii plângerii

formulată de petiționarul M.L. împotriva acesteia, instanța de judecată a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică nesupusă niciunuia din cazurile de

casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință, față

de considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționar.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul M.L. împotriva Sentinței penale nr. 59

din 18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 iulie 2009.