ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 859/2011

Asupra cauzei penale de față, În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 108 din 27 octombrie 2010 Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza finală C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.L., împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 425/P/2009 din data de 26 iulie 2010 și nr. 357/II/2/2010 din data de 18 august 2010, intimat fiind H.M.P. A menținut rezoluțiile mai sus arătate. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Prin rezoluția nr. 425/P/2009 din 26 iulie 2010, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul H.M.P. pentru infracțiunile de supunere la rele tratamente, prevăzută de art. 267 C. pen. și tortură, prevăzută de art. 267 1 C. pen., întrucât faptele nu există. Pentru a pronunța această soluție, a reținut procurorul că, printr-o plângere adresată Curții de Apel Suceava, numitul M.L. a solicitat efectuarea de cercetări față de comisarul de penitenciare H.M.P. pentru faptul că, în calitatea sa de director al Penitenciarului Botoșani, a comis o serie de abuzuri împotriva sa, supunându-l la rele tratamente, degradante și inumane, precum și la tortură. În dovedirea acestor abuzuri, petentul M.L. a exemplificat faptul că, în data de 17 noiembrie 2009, fiind prezentat sub escortă la Judecătoria Botoșani, a fost ținut acolo până la orele 15 40 , fără dreptul de a primi hrană de prânz.

Datorită acestui fapt, petentul consideră că a fost supus înfometării prin aplicarea de rele tratamente și tortură din partea directorului Penitenciarului Botoșani, pe numele de H.M.P. Prin adresa nr. 752/2009 a Curții de Apel Suceava, plângerea numitului M.L. a fost trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, unde a fost înregistrată la cauzele penale pentru cercetări față de H.M.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 267 și art. 267 1 C. pen. Efectuându-se cercetări în legătură cu aspectele semnalate în plângerea formulată de numitul M.L. s-a constatat că acestea nu se confirmă, în sensul că nu au rezultat date sau indicii concrete cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 267 și art. 267 l C. pen.

Astfel, față de situația de fapt descrisă în plângere, în cauză nu pot fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de supunere la rele tratamente, prevăzută de art. 267 C. pen. și tortură, prevăzută de art. 267 l C. pen., sau ale vreunei alte fapte de natură să atragă răspunderea penală. În ce privește infracțiunile de supunere la rele tratamente și tortură, se are în vedere că pentru întrunirea elementelor constitutive sub aspectul laturii obiective sunt necesare anumite constrângeri și presiuni, exercitate în afara cadrului legal asupra subiectului pasiv, în vederea modificării echilibrului bio-psiho-fiziologic al acestuia.

Totodată, elementul material al acestor infracțiuni, în toate ipostazele sale normative, trebuie să se exteriorizeze în acțiuni sau măsuri apte să producă anumite consecințe, cum ar fi „periclitarea sănătății, integrității corporale sau o atingere adusă demnității persoanei vătămate". Ori, în susținerea plângerii formulată pentru infracțiunile de supunere la rele tratamente și tortură, petentul M.L. a invocat faptul că, în data de 17 noiembrie 2009, din cauza prezentării sale la instanța de judecată nu a primit la timp masa de prânz, servirea mesei fiind decalată cu câteva ore mai târziu. Din cercetări a rezultat faptul că petentul a fost prezentat Ia instanță la orele amiezii, dar datorită numărului mare de cauze, dosarul său a fost preluat mai târziu de către completul de judecată.

De altfel, durata ședințelor de judecată, cât și ora exactă a prezentării unui deținut în fața completului nu depind sub nici o formă de administrația penitenciarului, care are doar obligația de a asigura, în condițiile legii, prezența persoanei private de libertate la respectiva instanță. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 82-84 din H.G. nr. 1897/2006 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, administrația penitenciarului are obligația de a asigura distribuirea hranei către persoanele private de libertate „ la ore obișnuite, de trei ori pe zi", însă această obligație este prevăzută numai pentru situația când persoana privată de libertate se află la sediul unității de detenție, nu și în afara penitenciarului, indiferent din ce motiv.

Față de cele constatate, a apreciat parchetul că în cauză nu se poate reține în sarcina numitului H.M.P. săvârșirea infracțiunii de supunere la rele tratamente, prevăzută de art. 267 C. pen. și tortură, prevăzută de art. 267 1 C. pen., deoarece, așa cum rezultă din probe, infracțiunile reclamate în plângere nu au fost comise. Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere, respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 375/II/2/2010 din data de 18 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. În considerentele acestei din urmă rezoluții s-a reținut că petentul a solicitat să se efectueze cercetări față de H.M.P. pentru că, în data de 17 noiembrie 2009, fiind prezentat sub escortă la Judecătoria Botoșani, a fost ținut până Ia orele 15 40 fără dreptul de a primi hrană de prânz.

Din verificările efectuate a rezultat că în ziua de 17 noiembrie 2009 petentul a fost prezent sub escortă la Judecătoria Botoșani, fapt pentru care masa de prânz a fost servită mai târziu la sediul Penitenciarului. în aceste condiții, nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunilor de supunere la rele tratamente și de tortură ca, de altfel, a nici unei alte fapte de natură penală, întrucât făptuitorul, în calitatea sa, nu a determinat durata de timp în care petentul trebuia să fie prezent la instanță, pe de o parte, iar pe de altă parte, petentul nu a suferit niciuna din consecințele prevăzute de textul de lege pentru existența infracțiunii de tortură. Nemulțumit de modul în care i-au fost soluționate plângerile, petiționarul M.L.

s-a adresat, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată, învederând că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului dat fiind faptul că nu i s-a asigurat masa de prânz, la 17 noiembrie 2009, în intervalul 12-12,30, ci doar la 15,40 supunându-1 astfel la tortură și la tratamente degradante. Instanța de fond, prin sentința penală nr. 108 din 27 octombrie 2010 a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni, întârzierea servirii mesei de prânz s-a datorat unor motive obiective, generate de ordinea în care au fost soluționate de către Judecătoria Botoșani cauzele în acea zi, și nu conduitei culpabile a intimatului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul M.L., solicitând trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul H.M.P. pentru săvârșirea infracțiunii de tortură și supunere la rele tratamente. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Este posibil ca, în perioada în care o persoană se află în regim de detenție, să i se cauzeze o vătămare a drepturilor sale de către persoane responsabile cu garantarea și respectarea drepturilor deținuților, dar pentru a fi reținută vinovăția acestuia din urmă trebuie să se dovedească că acesta a acționat cu intenție în acest sens.

Petentul M.L., aflat în stare de arest, a fost adus la Judecătoria Botoșani la data de 17 noiembrie 2009, unde se judeca o cauză a acestuia, a fost ținut până în jurul orelor 15,40, fără a primi masa de prânz, considerând că a fost supus înfometării prin aplicarea relelor tratamente și tortură din partea directorului Penitenciarului Botoșani. Elementele constitutive ale celor două infracțiuni (rele tratamente și tortură) de care este acuzat intimatul H.M.P. nu sunt întrunite, așa cum în mod corect s-a reținut de către procuror, cât și de către instanța de fond. În sarcina intimatului nu se poate reține vreo conduită culpabilă, atâta timp cât, întârzierea servirii mesei de prânz s-a datorat unor împrejurări obiective, care nu țin de puterea de decizie a acestuia.

De altfel, ordinea soluționării cauzelor la Judecătoria Botoșani a fost cea care a generat această întârziere de circa 2 ore. Mai mult, conform dispozițiilor art. 82-84 din H.G. nr. 1897/2006 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, administrația penitenciarelor are obligația de a asigura distribuirea hranei către persoanele private de libertate „la ore obișnuite, de trei ori pe zi" (nu e prevăzută ora 12,00 în mod expres), iar această obligație vizează numai situația când persoana privată de libertate se află la sediul unității de detenție, nu și în afara penitenciarelor, indiferent de motiv. De asemenea nu au fost exercitate asupra petentului constrângeri și presiuni, în afara cadrului legal în vederea modificării echilibrului bio-psiho-fiziologic al acesteia.

Raportând cele învederate de petent la elementele constitutive ale celor două infracțiuni sub aspect obiectiv și subiectiv, rezultă că acestea nu există în materialitatea lor, astfel încât în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. Față de aceste considerente, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petentului M.L. împotriva sentinței penale nr. 108 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.L. împotriva sentinței penale nr. 108 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2011.