ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 859/2011

Asupra

cauzei penale de față,

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 108 din 27 octombrie 2010 Curtea de Apel Suceava, în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza finală C. proc. pen., a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.L., împotriva

rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 425/P/2009 din

data de 26 iulie 2010 și nr. 357/II/2/2010 din data de 18 august 2010, intimat

fiind H.M.P.

A

menținut rezoluțiile mai sus arătate.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să plătească

statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin

rezoluția nr. 425/P/2009 din 26 iulie 2010, în baza dispozițiilor art. 228

alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de numitul H.M.P. pentru infracțiunile de supunere la

rele tratamente, prevăzută de art. 267 C. pen. și tortură, prevăzută de art.

267

1

C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru

a pronunța această soluție, a reținut procurorul că, printr-o plângere adresată

Curții de Apel Suceava, numitul M.L. a solicitat efectuarea de cercetări față

de comisarul de penitenciare H.M.P. pentru faptul că, în calitatea sa de

director al Penitenciarului Botoșani, a comis o serie de abuzuri împotriva sa,

supunându-l la rele tratamente, degradante și inumane, precum și la tortură.

În

dovedirea acestor abuzuri, petentul M.L. a exemplificat faptul că, în data de

17 noiembrie 2009, fiind prezentat sub escortă la Judecătoria Botoșani, a fost

ținut acolo până la orele 15

40

, fără dreptul de a primi hrană de

prânz. Datorită acestui fapt, petentul consideră că a fost supus înfometării

prin aplicarea de rele tratamente și tortură din partea directorului

Penitenciarului Botoșani, pe numele de H.M.P.

Prin

adresa nr. 752/2009 a Curții de Apel Suceava, plângerea numitului M.L. a fost

trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, unde a fost înregistrată la cauzele penale pentru cercetări față de

H.M.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 267 și art. 267

1

C. pen.

Efectuându-se

cercetări în legătură cu aspectele semnalate în plângerea formulată de numitul

M.L. s-a constatat că acestea nu se confirmă, în sensul că nu au rezultat date

sau indicii concrete cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

267 și art. 267

l

C. pen.

Astfel,

față de situația de fapt descrisă în plângere, în cauză nu pot fi întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor de supunere la rele tratamente,

prevăzută de art. 267 C. pen. și tortură, prevăzută de art. 267

l

C.

pen., sau ale vreunei alte fapte de natură să atragă răspunderea penală.

În

ce privește infracțiunile de supunere la rele tratamente și tortură, se are în

vedere că pentru întrunirea elementelor constitutive sub aspectul laturii

obiective sunt necesare anumite constrângeri și presiuni, exercitate în afara

cadrului legal asupra subiectului pasiv, în vederea modificării echilibrului

bio-psiho-fiziologic al acestuia. Totodată, elementul material al acestor

infracțiuni, în toate ipostazele sale normative, trebuie să se exteriorizeze în

acțiuni sau măsuri apte să producă anumite consecințe, cum ar fi „periclitarea

sănătății, integrității corporale sau o atingere adusă demnității persoanei

vătămate".

Ori,

în susținerea plângerii formulată pentru infracțiunile de supunere la rele

tratamente și tortură, petentul M.L. a invocat faptul că, în data de 17

noiembrie 2009, din cauza prezentării sale la instanța de judecată nu a primit

la timp masa de prânz, servirea mesei fiind decalată cu câteva ore mai târziu.

Din

cercetări a rezultat faptul că petentul a fost prezentat Ia instanță la orele

amiezii, dar datorită numărului mare de cauze, dosarul său a fost preluat mai

târziu de către completul de judecată.

De

altfel, durata ședințelor de judecată, cât și ora exactă a prezentării unui

deținut în fața completului nu depind sub nici o formă de administrația

penitenciarului, care are doar obligația de a asigura, în condițiile legii,

prezența persoanei private de libertate la respectiva instanță.

Pe

de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 82-84 din H.G. nr. 1897/2006 privind

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, administrația penitenciarului

are obligația de a asigura distribuirea hranei către persoanele private de

libertate „ la ore obișnuite, de trei ori pe zi", însă această obligație

este prevăzută numai pentru situația când persoana privată de libertate se află

la sediul unității de detenție, nu și în afara penitenciarului, indiferent din

ce motiv.

Față

de cele constatate, a apreciat parchetul că în cauză nu se poate reține în

sarcina numitului H.M.P. săvârșirea infracțiunii de supunere la rele

tratamente, prevăzută de art. 267 C. pen. și tortură, prevăzută de art. 267

1

C. pen., deoarece, așa cum rezultă din probe, infracțiunile reclamate în

plângere nu au fost comise.

Împotriva

acestei rezoluții petentul a formulat plângere, respinsă, ca neîntemeiată, prin

rezoluția nr. 375/II/2/2010 din data de 18 august 2010 a Procurorului General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În

considerentele acestei din urmă rezoluții s-a reținut că petentul a solicitat

să se efectueze cercetări față de H.M.P. pentru că, în data de 17 noiembrie

2009, fiind prezentat sub escortă la Judecătoria Botoșani, a fost ținut până Ia

orele 15

40

fără dreptul de a primi hrană de prânz.

Din

verificările efectuate a rezultat că în ziua de 17 noiembrie 2009 petentul a

fost prezent sub escortă la Judecătoria Botoșani, fapt pentru care masa de

prânz a fost servită mai târziu la sediul Penitenciarului. în aceste condiții,

nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunilor de supunere la rele tratamente și

de tortură ca, de altfel, a nici unei alte fapte de natură penală, întrucât

făptuitorul, în calitatea sa, nu a determinat durata de timp în care petentul

trebuia să fie prezent la instanță, pe de o parte, iar pe de altă parte,

petentul nu a suferit niciuna din consecințele prevăzute de textul de lege

pentru existența infracțiunii de tortură.

Nemulțumit

de modul în care i-au fost soluționate plângerile, petiționarul M.L. s-a

adresat, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței de

judecată, învederând că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale

împotriva intimatului dat fiind faptul că nu i s-a asigurat masa de prânz, la

17 noiembrie 2009, în intervalul 12-12,30, ci doar la 15,40 supunându-1 astfel

la tortură și la tratamente degradante.

Instanța

de fond, prin sentința penală nr. 108 din 27 octombrie 2010 a considerat că nu

sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni, întârzierea servirii

mesei de prânz s-a datorat unor motive obiective, generate de ordinea în care

au fost soluționate de către Judecătoria Botoșani cauzele în acea zi, și nu

conduitei culpabile a intimatului.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul M.L., solicitând

trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de

intimatul H.M.P. pentru săvârșirea infracțiunii de tortură și supunere la rele

tratamente.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat prin prisma motivelor

invocate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. îl

consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Este

posibil ca, în perioada în care o persoană se află în regim de detenție, să i

se cauzeze o vătămare a drepturilor sale de către persoane responsabile cu

garantarea și respectarea drepturilor deținuților, dar pentru a fi reținută

vinovăția acestuia din urmă trebuie să se dovedească că acesta a acționat cu

intenție în acest sens.

Petentul

M.L., aflat în stare de arest, a fost adus la Judecătoria Botoșani la data de

17 noiembrie 2009, unde se judeca o cauză a acestuia, a fost ținut până în

jurul orelor 15,40, fără a primi masa de prânz, considerând că a fost supus

înfometării prin aplicarea relelor tratamente și tortură din partea

directorului Penitenciarului Botoșani.

Elementele

constitutive ale celor două infracțiuni (rele tratamente și tortură) de care

este acuzat intimatul H.M.P. nu sunt întrunite, așa cum în mod corect s-a

reținut de către procuror, cât și de către instanța de fond.

În

sarcina intimatului nu se poate reține vreo conduită culpabilă, atâta timp cât,

întârzierea servirii mesei de prânz s-a datorat unor împrejurări obiective,

care nu țin de puterea de decizie a acestuia. De altfel, ordinea soluționării

cauzelor la Judecătoria Botoșani a fost cea care a generat această întârziere

de circa 2 ore. Mai mult, conform dispozițiilor art. 82-84 din H.G. nr.

1897/2006 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, administrația

penitenciarelor are obligația de a asigura distribuirea hranei către persoanele

private de libertate „la ore obișnuite, de trei ori pe zi" (nu e prevăzută

ora 12,00 în mod expres), iar această obligație vizează numai situația când

persoana privată de libertate se află la sediul unității de detenție, nu și în

afara penitenciarelor, indiferent de motiv.

De

asemenea nu au fost exercitate asupra petentului constrângeri și presiuni, în

afara cadrului legal în vederea modificării echilibrului bio-psiho-fiziologic

al acesteia.

Raportând

cele învederate de petent la elementele constitutive ale celor două infracțiuni

sub aspect obiectiv și subiectiv, rezultă că acestea nu există în

materialitatea lor, astfel încât în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimat, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

Față

de aceste considerente, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat recursul petentului M.L. împotriva sentinței

penale nr. 108 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.L. împotriva sentinței penale

nr. 108 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

martie 2011.