ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2527/2009

Asupra recursului penal de față În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 58 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 303/39/2009 a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul M.L., fiul lui D. și N., în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva rezoluției din 09 decembrie 2008 dată de Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 250/P/2008 și a rezoluției nr. 39/II/2009 din 20 februarie 2009 emisă de Procurorul General al aceleiași instituții. S-au menținut rezoluțiile. Petentul a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondurile M.J.L.C.

către BCAJ Suceava. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la 30 septembrie 2008, petentul M.L. a formulat plângere penală împotriva lui H.M., comisar, director al Penitenciarului Botoșani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de împiedicare a participării la proces prev. de art. 261 1 C. pen., constând în aceea că deși avea citație pentru ziua de 03 septembrie 2008, în Dosarul nr. 2746/40/2008 al Tribunalului Botoșani, nu a fost adus în instanță, ba mai mult, când personal a insistat la directorul penitenciarului ca să fie dus la proces, acesta a fost refuzat. Prin rezoluția din 9 decembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. 250/P/2008, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de Hl.M., în temeiul art. 10 lit. d), C. proc.

pen., cu motivarea că fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, întrucât între Penitenciarul Botoșani și CA Suceava există un Protocol prin care s-a stabilit în ce zile ale săptămânii vor fi transportați deținuții la fiecare dintre instanțe, iar la Tribunalul Botoșani, transportul se efectua în zilele de marți și joi ale fiecărei săptămâni. Cum petiționarul M.L. a fost citat la acest tribunal într-o zi de miercuri, când nu erau transportați deținuții, s-a constatat lipsa intenției în a-l împiedica pe petiționar să participe la proces. Soluția a fost confirmată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care prin rezoluția nr. 39/II/2/2009 din 20 februarie 2009 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent pe aceleași considerente.

Împotriva celor 2 rezoluții, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. petentul a formulat plângere la instanță, reiterând motivele inițiale. Instanța care a soluționat plângerea petentului a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 261 1 C. pen., întrucât acesta nu avea calitatea specială a subiectului pasiv (martor, expert, interpret sau apărător) și totodată, nu s-a realizat nici una din modalitățile prevăzute în textul de lege (amenințare, violență, constrângere). De asemenea, s-a reținut că existența protocolului încheiat între Penitenciar și Curtea de Apel Suceava, reliefează lipsa intenției intimatului în a-l împiedica pe petent să participe la proces.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul M.L., solicitând casarea sentinței penale, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimat, învederând faptul că a fost privat de dreptul de a fi prezent la procese, ceea ce a condus la pierderea acestora întrucât acestea au fost soluționate în lipsa sa. Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, îl constată nefondat pentru următoarele considerente: Începerea urmăririi penale este condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni.

Totodată trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. Înalta Curte constată că în cauză soluțiile dispuse de către procuror, cât și de către instanța de fond sunt legale și temeinice, în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva comisarului H.M.P. Judecând plângerea, instanța de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate împrejurările și aspectele sesizate de petent, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate și în concluziile stabilite de organele de urmărire penală.

Existența unui Protocol între Penitenciarul Botoșani și Curtea de Apel Suceava, prin care se stabileau zilele în care deținuții erau prezentați instanțelor deservite de Penitenciarul Botoșani, instanțele având cunoștință despre acest fapt și în cazul în care citau persoane lipsite de libertate în alte zile decât cele în care aceștia puteau fi prezentați instanței de către Penitenciar erau informate despre imposibilitatea prezentării deținutului și li se puneau în vedere zilele în care aceștia urmau a fi prezentați, astfel încât să li se acorde termene de judecată la acele date, exclude existența intenției intimatului în a-l împiedica pe petent să participe la proces. Intimatul H.M.

a acționat în acest mod, fiind condiționat de mijloacele de transport și necesarul de escorte pentru deținut care au fost repartizate pe zile la diferite instanțe în funcție de numărul acestora, în acest sens fiind încheiat și Protocolul dintre Penitenciarul Botoșani și Curtea de Apel Suceava, tocmai în vederea asigurării prezenței persoanelor lipsite de libertate în cauzele în care sunt cercetați, drepturile procesuale ale acestora încercând că le fie respectate, în primul rând prin prezența la proces. Astfel, s-a stabilit că la Tribunalul Botoșani, conform Protocolului, deținuții erau transportați în zilele de marți, joi și vineri, iar petentul a fost citat pentru ziua de miercuri, o zi în care mijloacele de transport nu erau disponibile pentru acea instanță, fiind la alte instanțe, existând practic o imposibilitate de transport a acestuia și nu o rea credință sau intenție din partea intimatului în a nu asigura prezența petentului la proces.

Nimic nu-l împiedica pe acesta să ceară soluționarea cauzei într-o zi în care se putea asigura prezența sa la proces. De altfel, instanțele de judecată, cunoscând existența acestui Protocol aveau obligația respectării lui și trebuiau să acționeze în consecință (citarea petiționarului într-o zi în care prezența acestuia era asigurată de personalul Penitenciarului Botoșani). Încheierea Protocolului între Penitenciarul Botoșani, reprezentat de intimat și Curtea de Apel Suceava, prin președintele acesteia, reprezintă o dovadă a bunei credințe a directorului Penitenciarului în vederea respectării drepturilor deținuților, încercând să asigure prezența acestora la instanțele unde aceștia aveau afaceri judiciare, în funcție de mijloacele de transport și personalul ce deservesc această unitate.

Atâta timp cât petentul avea posibilitatea prezentării sale la proces într-o altă zi, în care prezența sa putea fi asigurată de către Penitenciar, nu se poate vorbi de o îngrădire a drepturilor sale și nici săvârșirea vreunei infracțiuni din partea intimatului. Deși C. pen. sau C. proc. pen. nu reglementează posibilitatea încheierii unor astfel de protocoale între cele două unități, acest lucru nu contravine dispozițiilor legale, atâta timp cât finalitatea urmărită de către părți este asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în sensul dispozițiilor C.E.D.O. și a celor constituționale. Dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C.E.D.O. presupune în primul rând posibilitatea persoanei private de libertate de a avea cunoștință despre proces, de a propune probe, de a-și face apărarea așa cum crede de cuviință, fapt ce se poate realiza prin prezența sa efectivă în fața instanței.

Tocmai în vederea respectării acestor drepturi, Penitenciarul Botoșani a încercat asigurarea prezenței tuturor persoanelor lipsite de libertate la procesele în care sunt citate, încheind cu instanțele pe care le deservește un Protocol, astfel încât persoanele supuse privării de libertate să beneficieze de un proces echitabil. Pentru aceste considerente, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul petentului apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică vizând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.L., împotriva sentinței penale nr. 58 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei ca titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 01 iulie 2009.