ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2527/2009

Asupra recursului penal de

față

În baza actelor și lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58 din 18 mai 2009 a Curții

de Apel Suceava pronunțată în Dosar nr. 303/39/2009 a fost respinsă ca

nefondată plângerea formulată de petentul M.L., fiul lui D. și N., în prezent

deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva rezoluției din 09 decembrie 2008

dată de Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 250/P/2008

și a rezoluției nr. 39/II/2009 din 20 februarie 2009 emisă de Procurorul

General al aceleiași instituții.

S-au menținut rezoluțiile.

Petentul a fost obligat să

plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei

onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondurile M.J.L.C. către BCAJ

Suceava.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că la 30 septembrie 2008, petentul M.L. a

formulat plângere penală împotriva lui H.M., comisar, director al

Penitenciarului Botoșani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de împiedicare a

participării la proces prev. de art. 261

1

C. pen., constând în aceea

că deși avea citație pentru ziua de 03 septembrie 2008, în Dosarul nr. 2746/40/2008

al Tribunalului Botoșani, nu a fost adus în instanță, ba mai mult, când

personal a insistat la directorul penitenciarului ca să fie dus la proces,

acesta a fost refuzat. Prin rezoluția din 9 decembrie 2008 dată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. 250/P/2008, procurorul a dispus

neînceperea urmăririi penale față de Hl.M., în temeiul art. 10 lit. d), C.

proc. pen., cu motivarea că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

unei infracțiuni, întrucât între Penitenciarul Botoșani și CA Suceava există un

Protocol prin care s-a stabilit în ce zile ale săptămânii vor fi transportați

deținuții la fiecare dintre instanțe, iar la Tribunalul Botoșani, transportul se efectua în zilele de marți și joi ale fiecărei săptămâni.

Cum petiționarul M.L. a fost citat la acest tribunal într-o zi de miercuri,

când nu erau transportați deținuții, s-a constatat lipsa intenției în a-l

împiedica pe petiționar să participe la proces.

Soluția a fost confirmată de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care prin

rezoluția nr. 39/II/2/2009 din 20 februarie 2009 a respins ca neîntemeiată

plângerea formulată de petent pe aceleași considerente.

Împotriva celor 2 rezoluții,

în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. petentul a formulat plângere la

instanță, reiterând motivele inițiale.

Instanța care a soluționat

plângerea petentului a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 261

1

C. pen., întrucât acesta nu

avea calitatea specială a subiectului pasiv (martor, expert, interpret sau

apărător) și totodată, nu s-a realizat nici una din modalitățile prevăzute în

textul de lege (amenințare, violență, constrângere).

De asemenea, s-a reținut că

existența protocolului încheiat între Penitenciar și Curtea de Apel Suceava,

reliefează lipsa intenției intimatului în a-l împiedica pe petent să participe

la proces.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs petentul M.L., solicitând casarea sentinței

penale, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale față de intimat, învederând faptul că a fost privat

de dreptul de a fi prezent la procese, ceea ce a condus la pierderea acestora

întrucât acestea au fost soluționate în lipsa sa.

Examinând recursul declarat

prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt

și de drept, îl constată nefondat pentru următoarele considerente:

Începerea urmăririi penale

este condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o

anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni. Totodată

trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 C.

proc. pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este

împiedicată.

Înalta Curte constată că în

cauză soluțiile dispuse de către procuror, cât și de către instanța de fond

sunt legale și temeinice, în cauză neexistând date care să justifice începerea

urmăririi penale împotriva comisarului H.M.P.

Judecând plângerea, instanța

de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate împrejurările și

aspectele sesizate de petent, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate

și în concluziile stabilite de organele de urmărire penală.

Existența unui Protocol

între Penitenciarul Botoșani și Curtea de Apel Suceava, prin care se stabileau

zilele în care deținuții erau prezentați instanțelor deservite de Penitenciarul

Botoșani, instanțele având cunoștință despre acest fapt și în cazul în care

citau persoane lipsite de libertate în alte zile decât cele în care aceștia

puteau fi prezentați instanței de către Penitenciar erau informate despre

imposibilitatea prezentării deținutului și li se puneau în vedere zilele în

care aceștia urmau a fi prezentați, astfel încât să li se acorde termene de

judecată la acele date, exclude existența intenției intimatului în a-l

împiedica pe petent să participe la proces. Intimatul H.M. a acționat în acest

mod, fiind condiționat de mijloacele de transport și necesarul de escorte

pentru deținut care au fost repartizate pe zile la diferite instanțe în funcție

de numărul acestora, în acest sens fiind încheiat și Protocolul dintre

Penitenciarul Botoșani și Curtea de Apel Suceava, tocmai în vederea asigurării

prezenței persoanelor lipsite de libertate în cauzele în care sunt cercetați,

drepturile procesuale ale acestora încercând că le fie respectate, în primul

rând prin prezența la proces.

Astfel, s-a stabilit că la Tribunalul Botoșani, conform Protocolului, deținuții erau transportați în zilele de marți,

joi și vineri, iar petentul a fost citat pentru ziua de miercuri, o zi în care

mijloacele de transport nu erau disponibile pentru acea instanță, fiind la alte

instanțe, existând practic o imposibilitate de transport a acestuia și nu o rea

credință sau intenție din partea intimatului în a nu asigura prezența petentului

la proces. Nimic nu-l împiedica pe acesta să ceară soluționarea cauzei într-o

zi în care se putea asigura prezența sa la proces. De altfel, instanțele de

judecată, cunoscând existența acestui Protocol aveau obligația respectării lui

și trebuiau să acționeze în consecință (citarea petiționarului într-o zi în

care prezența acestuia era asigurată de personalul Penitenciarului Botoșani).

Încheierea Protocolului

între Penitenciarul Botoșani, reprezentat de intimat și Curtea de Apel Suceava,

prin președintele acesteia, reprezintă o dovadă a bunei credințe a directorului

Penitenciarului în vederea respectării drepturilor deținuților, încercând să

asigure prezența acestora la instanțele unde aceștia aveau afaceri judiciare,

în funcție de mijloacele de transport și personalul ce deservesc această

unitate. Atâta timp cât petentul avea posibilitatea prezentării sale la proces

într-o altă zi, în care prezența sa putea fi asigurată de către Penitenciar, nu

se poate vorbi de o îngrădire a drepturilor sale și nici săvârșirea vreunei

infracțiuni din partea intimatului.

Deși C. pen. sau C. proc. pen.

nu reglementează posibilitatea încheierii unor astfel de protocoale între cele

două unități, acest lucru nu contravine dispozițiilor legale, atâta timp cât

finalitatea urmărită de către părți este asigurarea respectării drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, în sensul dispozițiilor C.E.D.O. și a

celor constituționale.

Dreptul la un proces

echitabil, în sensul art. 6 din C.E.D.O. presupune în primul rând posibilitatea

persoanei private de libertate de a avea cunoștință despre proces, de a propune

probe, de a-și face apărarea așa cum crede de cuviință, fapt ce se poate

realiza prin prezența sa efectivă în fața instanței. Tocmai în vederea

respectării acestor drepturi, Penitenciarul Botoșani a încercat asigurarea

prezenței tuturor persoanelor lipsite de libertate la procesele în care sunt

citate, încheind cu instanțele pe care le deservește un Protocol, astfel încât

persoanele supuse privării de libertate să beneficieze de un proces echitabil.

Pentru aceste considerente,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul

petentului apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică

vizând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul M.L., împotriva sentinței penale nr. 58 din 18

mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurentul petent la

plata sumei de 100 lei ca titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 01 iulie 2009.