ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1168/2010

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Petentul B.V. a formulat plângere împotriva executorului judecătoresc G.G.C. pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și purtare abuzivă, infracțiuni prevăzute de art. 246 C. pen., respectiv art. 250 alin. (3) C. pen. Prin ordonanța nr. 119/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc G.G.C. pentru faptele reclamate de petiționar și disjungerea competenței de soluționare a cauzei privind pe M.I. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Nemulțumit de soluția procurorului, petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. la procurorul ierarhic superior care prin ordonanța din 7 august 2009 dată în dosarul nr. 1447/II/2/2009 a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii, soluția procurorului de caz fiind legală, fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat inexistența temeiurilor de fapt ori de drept care să contureze existența faptelor reclamate în sarcina executorului judecătoresc. Împotriva acestei soluții petentul B.V. s-a adresat instanței de judecată. Prin sentința penală nr. 187 din 15 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Împotriva hotărârii sus-arătată petiționarul B.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se casarea hotărârii atacată și începerea urmăririi penale față de executorul judecătoresc. Verificând sentința atacată, în raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Instanța de fond a constatat că executorul judecătoresc la cererea creditorului M.I., respectând prevederile art. 49-53 din Legea nr. 188/2000 și dispozițiile procedural civile a procedat în urma unor somații repetate față de petentul B.V.

la executarea sentinței civile nr. 3884 din 10 septembrie 2003 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin cu ajutorul organelor de jandarmerie pentru a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie a unui teren în suprafață de 816 mp. Pentru a respinge plângerea și a menține rezoluția atacată, instanța a constatat că în mod corect corespunzător probatoriului administrat, organul de urmărire penală a reținut că faptele pentru care petentul a formulat plângere nu există, executorul judecătoresc îndeplinindu-și legal atribuțiile de serviciu în limitele competenței stabilite de lege. Ca atare, soluția criticată de petiționar este temeinică și legală. Așa fiind, menținând rezoluția atacată ca urmare a respingerii plângerii formulată de petiționarul B.V., instanța de judecată a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen. În consecință, pentru considerentele ce preced conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.V. împotriva sentinței penale nr. 187 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2010.