ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1168/2010

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Petentul B.V. a formulat plângere

împotriva executorului judecătoresc G.G.C. pentru săvârșirea de către acesta a

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și purtare

abuzivă, infracțiuni prevăzute de art. 246 C. pen., respectiv art. 250 alin. (3)

C. pen.

Prin ordonanța nr. 119/P/2009 din 27

iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc G.G.C. pentru

faptele reclamate de petiționar și disjungerea competenței de soluționare a

cauzei privind pe M.I. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta

Turnu Severin, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen.

Nemulțumit de soluția procurorului,

petentul a formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. la

procurorul ierarhic superior care prin ordonanța din 7 august 2009 dată în

dosarul nr. 1447/II/2/2009 a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii,

soluția procurorului de caz fiind legală, fundamentată pe actele premergătoare

efectuate, din care a rezultat inexistența temeiurilor de fapt ori de drept

care să contureze existența faptelor reclamate în sarcina executorului

judecătoresc.

Împotriva acestei soluții petentul B.V.

s-a adresat instanței de judecată.

Prin sentința penală nr. 187 din 15

decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale.

Împotriva hotărârii sus-arătată

petiționarul B.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitându-se casarea hotărârii atacată și începerea urmăririi

penale față de executorul judecătoresc.

Verificând sentința atacată, în

raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanța de fond a constatat că

executorul judecătoresc la cererea creditorului M.I., respectând prevederile

art. 49-53 din Legea nr. 188/2000 și dispozițiile procedural civile a procedat

în urma unor somații repetate față de petentul B.V. la executarea sentinței

civile nr. 3884 din 10 septembrie 2003 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin cu

ajutorul organelor de jandarmerie pentru a lăsa în deplină proprietate și

liniștită posesie a unui teren în suprafață de 816 mp.

Pentru a respinge plângerea și a

menține rezoluția atacată, instanța a constatat că în mod corect corespunzător

probatoriului administrat, organul de urmărire penală a reținut că faptele

pentru care petentul a formulat plângere nu există, executorul judecătoresc

îndeplinindu-și legal atribuțiile de serviciu în limitele competenței stabilite

de lege.

Ca atare, soluția criticată de

petiționar este temeinică și legală.

Așa fiind, menținând rezoluția

atacată ca urmare a respingerii plângerii formulată de petiționarul B.V.,

instanța de judecată a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă

niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc.

pen.

În consecință, pentru considerentele

ce preced conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.V. împotriva

sentinței penale nr. 187 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 martie 2010.