ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2129/2011

Deliberând asupra recursului de față

pe baza lucrărilor aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

I. Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 15 din 25 ianuarie 2011

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca

nefondată plângerea formulată de petentul B.N. împotriva rezoluției procurorului

din 22 septembrie 2010 dată în dosar nr. 728/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova prin care a fost dispusă soluția de neîncepere a

urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. [„fapta nu există”] față de intimatul judecător sub aspectul săvârșirii în

exercitarea atribuțiilor de serviciu cu judecarea dosarelor nr. 32/185/2007,

866/185/2008, 928/185/2008, 944/185/2008 și 1157/185/2007 aflate pe rolul

Judecătoriei Bălcești, județul Vâlcea – cauze penale implicând petentul în

cauză care fiind nemulțumit de soluțiile defavorabile acestuia adoptate de

magistratul asistent a declarat procedura penală pendinte – a infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 – C. pen./

menținând ca legală și temeinică rezoluția atacată.

Hotărând astfel judecătorul cauzei a

examinat actele premergătoare efectuate în dosar nr. 728/P/2010 [hotărâri

judecătorești incriminate, plângerea și declarației pretinsei persoane

vătămate] apreciind la rândul său că soluția de neîncepere a urmăririi penale

pe temeiul inexistenței pretinsei fapte ilicite sesizate adoptată de procuror

prin rezoluția atacată este legală, avându-se în vedere lipsa oricăror date ori

indicii privind exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către

intimatul magistrat cu ocazia activităților de judecată desfășurată pentru

soluționarea în primă instanță a cauzelor penale implicând și persoana

petentului aflate pe rolul Judecătoriei Bălcești, județul Vâlcea.

II. Recursul împotriva sentinței

amintite declarat de petentul B.N. este inadmisibil, nefiind încuviințat de

legea specială procesual-penală în materie reprezentată de dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor,

reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea recursului,

motivată prin adoptarea Legii nr. 202/2010, sentința fiind pronunțată după

intrarea în vigoare a acestei legi care nu mai prevede calea de atac a

recursului împotriva sentinței prin care instanța soluționează plângerile

întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen.

Recursul va fi respins ca

inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta:

Prin Legea nr. 202/2010 au fost

aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la

accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea

unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în

procedură prevăzută în art. 278/1 C. proc. pen.

În acest sens, potrivit art. 278/1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39

din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea

împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată

este definitivă.

Aceste modificări au impus inserarea

în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în art. XXIV.

În privința căilor de atac, singura

normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta

stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor

prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu corespunde atât

principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare,

cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de

simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință, constatând că

sentința instanței de fond a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de casație și Justiție reține că această

hotărâre este definitivă.

În această situație, întrucât

petiționarul a formulat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legea în

vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil,

recursul cu care a fost investită, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petentul B.N. împotriva sentinței penale nr. 15 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24

mai 2011.