ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4118/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 98 din 25 iunie 2009, Curtea de

Apel Craiova, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul E.M. împotriva

Rezoluției nr. 132/P/2009 din 10 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova.

În baza art. 193 pct. 5 C. proc.

pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către intimat,

reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 1.000 RON, iar în baza art. 192 C.

proc. pen., a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rezoluția nr. 132/P/2009 din 10

martie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea

urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc.

pen., față de executorul judecătoresc P.M., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 248 C. pen.

În esență, prin plângerea penală

formulată, persoana vătămată E.M. a susținut că făptuitorul P.M. și-a depășit

atribuțiile de serviciu cu ocazia executării silite a Deciziei civile nr.

1190/R/25 septembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, care a fost pronunțată după

rejudecarea cu reținere a Deciziei civile nr. 611/R din 20 aprilie 2007 a

aceleiași instanțe și prin care, s-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanții pârâți P.L. și P.F. împotriva pârâților reclamanți E.M. și E.E. și

i-a obligat pe aceștia din urmă să lase reclamanților în deplină proprietate și

liniștită posesie suprafața de 707 mp, teren situat în Drobeta-Turnu Severin,

str. S.

Pentru a pune în executare silită

Decizia nr. 1190/R din 25 septembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, P.L. și

P.F. au apelat la serviciile executorului judecătoresc P.M., formulând cerere

de executare silită la data de 17 noiembrie 2008 în baza căreia s-a întocmit

Dosarul de executare silită nr. 285/E/2008, procedându-se la emiterea de

somații de către debitorii E.M. și E.E., la data de 24 noiembrie 2008.

La data de 4 decembrie 2008, au fost

notificați și debitorii pentru a fi prezenți la domiciliu în vederea punerii în

executare silită a Deciziei civile nr. 1190/R din 25 septembrie 2008, pentru

data de 8 decembrie 2008 orele 12,00 și, deși s-a prezentat la această dată

împreună cu creditorii, nu s-a putut face executarea silită, deoarece debitorii

nu au fost acasă, urmând să fie notificați prin adresă pentru data de 22

decembrie 2008, când s-a făcut executarea silită în prezența debitoarei E.E.

care a declarat că se opune la executare și nu a dorit să semneze

procesul-verbal.

Cu această ocazie, în prezența

creditorilor, a debitoarei E.E. și a doi martori, s-a identificat terenul, s-a

măsurat și a fost marcat cu țăruși din fier beton de către executorul

judecătoresc.

Executorul judecătoresc a susținut

că de pe teren fuseseră demolate de către debitori mai multe anexe gospodărești

(garaj, magazie, cotețe, gard de scândură pe postament de ciment), singura

construcție neridicată fiind un WC care ocupa 0,70 m din terenul revendicat și

în legătură cu care i-a pus în vedere debitoarei să-l demoleze.

Deoarece debitorii nu au achitat

cheltuielile de executare, P.M. a făcut poprire pe pensia debitoarei,

înștiințând-o prin adresă, la data de 11 februarie 2009.

Petentul a formulat contestație la

executare la data de 23 ianuarie 2009, respinsă prin Sentința civilă nr. 1125

din 3 martie 2009 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Din actele premergătoare efectuate

administrate în cauză a rezultat că executorul judecătoresc a procedat conform

legilor în vigoare și, și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu.

Împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale, petentul a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, potrivit dispozițiilor art. 275

C. proc. pen., iar prin Rezoluția nr. 729/II/2/2009 din 6 aprilie 2009 i-a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva Rezoluției nr. 132/P/2009,

dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 10 martie 2009,

persoana vătămată E.M. s-a adresat cu plângere la instanța competentă.

În motivarea plângerii, persoana

vătămată E.M. a arătat că soluția pronunțată de către procurorul Curții de Apel

Craiova este nelegală și netemeinică deoarece a fost pronunțată fără să fie

chemată și audiată, neoferindu-i-se astfel posibilitatea de a prezenta acte și

documente care să probeze săvârșirea infracțiunilor de către executorul

judecătoresc. S-a solicitat ca în urma admiterii plângerii, să se dispună

trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru ca

acesta să dispună completarea probatoriilor, în sensul arătat anterior,

precizând că a fost grav prejudiciat de către executorul judecătoresc deoarece

acesta a realizat executarea Deciziei civile nr. 1190/R din 25 septembrie 2008

pe un teren proprietatea sa, ocazie cu care i-a scos din pământ plantația de

viță de vie, pomi fructiferi și a ridicat diferite anexe care se aflau pe acest

teren.

Curtea de Apel Craiova a constatat

că procurorul a dispus în mod just soluția de netrimitere în judecată față de

executorul P.M. întrucât actele premergătoare efectuate nu confirmă săvârșirea

de către acesta a faptelor penale sesizate.

Activitatea execuțională desfășurată

de făptuitor în baza Deciziei civile nr. 1990/R din 25 septembrie 2008 a

Tribunalului Mehedinți s-a circumscris dispozițiilor legale în materie.

Executorul judecătoresc a identificat terenul în raport de expertiza tehnică

efectuată în cauză și s-a conformat întocmai hotărârii judecătorești, aspecte

apreciate ca fiind în concordanță cu dispozițiile legale prin respingerea

contestației la executare formulată ulterior de debitori.

Punerea în posesie a creditorilor

s-a realizat în conformitate cu dispoziția instanței civile, compararea

titlurilor și stabilirea suprafețelor de teren revenindu-i acesteia, iar nu executorului

judecătoresc.

În ceea ce privește existența pe

terenul în litigiu a unor culturi și bunuri pe care executorul judecătoresc

le-ar fi deteriorat sau ridicat în mod abuziv, această situație de fapt nu este

confirmată de nicio probă existentă la dosarul cauzei, din procesul-verbal

întocmit de executorul judecătoresc și semnat inclusiv de martorii asistenți,

rezultând că aceste culturi și bunuri nu mai existau la momentul executării

efective, cu excepția unui WC care ocupa o suprafață de 0,70 mp din terenul

revendicat și pe care debitorii s-au obligat să-l demoleze ulterior.

Referitor la critica petentului în

sensul că nu a fost chemat la parchet în vederea audierii și a prezentării

tuturor mijloacelor de probă de care dispune, Curtea va constata că nici

aceasta nu este întemeiată deoarece petentul avea posibilitatea de a depune

aceste înscrisuri odată cu plângerea penală adresată parchetului, iar

procurorul care instrumentează dosarul este singurul care decide modalitatea în

care își realizează activitatea de urmărire penală.

În concluzie, Curtea a apreciat că

soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică,

din nicio probă a dosarului nerezultând că P.M. și-a îndeplinit în mod

defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia executării Deciziei nr. 1190/R din

25 septembrie 2008. Având în vedere această soluție, Curtea a constatat ca

inutilă examinarea criticii petentului referitoare la săvârșirea de către

intimat a infracțiunii prev.de art. 248

1

C. pen., în condițiile în

care aceasta din urmă face trimitere expresă la întrunirea elementelor

constitutive ale infracțiunii prev.de art. 246 C. pen., diferența fiind dată de

valoarea prejudiciului cauzat.

În ceea ce privește menționarea în

plângerea petentului și a infracțiunii prevăzută de art. 248

1

C.

pen., Curtea a constatat că aceasta reprezintă o eroare a petentului, având în

vedere motivele invocate de acesta și care se referă în exclusivitate la

prejudiciul care a fost cauzat debitorilor cu ocazia executării.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a

declarat recurs petiționarul E.M., solicitând admiterea, casarea hotărârii

atacate și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea rezoluției de

netrimitere în judecată și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.M.

În subsidiar, s-a solicitat ca în

cazul aprecierii ca suficiente a probelor existente în dosar, să se desființeze

sentința atacată și să fie reținută cauza spre rejudecare.

S-a susținut că instanța nu a dat dovadă

de rol activ în soluționarea corectă a plângerii, în sensul că nu a ținut seama

de probatoriul administrat în cauză.

Examinând recursul petiționarului

prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată

următoarele:

Instanța de fond a pronunțat o

soluție legală și temeinică, constatând în mod just că rezoluția de neîncepere

a urmăririi penale dată de procuror față de făptuitorul P.M. este conformă

actelor premergătoare în cauză și din conținutul cărora nu rezultă săvârșirea

faptelor penale sesizate.

Executorul judecătoresc s-a

conformat dispozițiilor legale privind executarea silită, activitatea sa

profesională circumscriindu-se normelor procesual-civile în materie și

hotărârii judecătorești puse în executare.

În cauză nu există niciun indiciu că

executorul judecătoresc și-a încălcat atribuțiile de serviciu ori și le-a

îndeplinit în mod defectuos, cu știință, și că prin aceasta ar fi cauzat o

vătămare intereselor legitime ale petiționarului.

Instanța de fond a examinat

rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a

constatat în mod întemeiat că nu există nicio abatere de la procedura

executării silite în modul în care a acționat executorul judecătoresc în cazul

punerii în executare a Deciziei civile nr. 1190/R din 25 septembrie 2008 a

Tribunalului Mehedinți.

Contestația la executare formulată

de petiționarul E.M. la data de 23 ianuarie 2009 a fost respinsă prin Sentința

civilă nr. 1125 din 3 martie 2009 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Nemulțumirile petiționarului în

legătură cu stabilirea suprafețelor de teren pe care s-a făcut executarea

silită nu antrenează activitatea executorului judecătoresc, ci instanței de

judecată care a decis în privința titlurilor de proprietate; executorul

judecătoresc a respectat dispozițiile instanței civile, iar punerea în

executare a hotărârii civile nu a afectat bunurile existente pe teren,

susținerile petiționarului în acest sens nefiind dovedite.

Cât privește lipsa rolului activ al

organelor de urmărire penală, invocată de recurent, Înalta Curte constată că

actele premergătoare efectuate sunt suficiente și concludente constatării că în

cauză există impedimentul procesual al punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Faza actelor premergătoare nu

presupune administrarea de probe și nici obligativitatea audierii persoanei

vătămate de către organele de urmărire penală, ci numai strângerea de date,

informații efectuarea de verificări care să conducă asupra stabilirii

necesității începerii urmăririi penale. Cum în cauză nu există dovezi în acest

sens, în mod justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către

procuror și s-a menținut această soluție de către instanță.

Constatând că recursul

petiționarului este nefondat, Înalta Curte îl va respinge ca atare, dispunând

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Recurentul petiționar va fi obligat

și la plata cheltuielilor judiciare către intimat, reprezentând onorariul

apărătorului ales al acestuia.

Având în vedere gradul de

complexitate al cauzei, activitatea concretă a avocatului constând în punerea

de concluzii orale, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 274

alin. (3) C. proc. civ., apreciază asupra cuantumului onorarului solicitat și

îl stabilește la 1.000 RON.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen., art. 193 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul E.M. împotriva Sentinței penale nr. 98 din 25 iunie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la 200

RON cheltuieli judiciare către stat și la 1.000 RON cheltuieli de judecată

către intimata P.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2009.