ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4118/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 98 din 25 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul E.M. împotriva Rezoluției nr. 132/P/2009 din 10 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În baza art. 193 pct. 5 C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către intimat, reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 1.000 RON, iar în baza art. 192 C. proc. pen., a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Rezoluția nr. 132/P/2009 din 10 martie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc.

pen., față de executorul judecătoresc P.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 248 C. pen. În esență, prin plângerea penală formulată, persoana vătămată E.M. a susținut că făptuitorul P.M. și-a depășit atribuțiile de serviciu cu ocazia executării silite a Deciziei civile nr. 1190/R/25 septembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, care a fost pronunțată după rejudecarea cu reținere a Deciziei civile nr. 611/R din 20 aprilie 2007 a aceleiași instanțe și prin care, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții pârâți P.L. și P.F. împotriva pârâților reclamanți E.M. și E.E. și i-a obligat pe aceștia din urmă să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 707 mp, teren situat în Drobeta-Turnu Severin, str. S. Pentru a pune în executare silită Decizia nr. 1190/R din 25 septembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, P.L.

și P.F. au apelat la serviciile executorului judecătoresc P.M., formulând cerere de executare silită la data de 17 noiembrie 2008 în baza căreia s-a întocmit Dosarul de executare silită nr. 285/E/2008, procedându-se la emiterea de somații de către debitorii E.M. și E.E., la data de 24 noiembrie 2008. La data de 4 decembrie 2008, au fost notificați și debitorii pentru a fi prezenți la domiciliu în vederea punerii în executare silită a Deciziei civile nr. 1190/R din 25 septembrie 2008, pentru data de 8 decembrie 2008 orele 12,00 și, deși s-a prezentat la această dată împreună cu creditorii, nu s-a putut face executarea silită, deoarece debitorii nu au fost acasă, urmând să fie notificați prin adresă pentru data de 22 decembrie 2008, când s-a făcut executarea silită în prezența debitoarei E.E.

care a declarat că se opune la executare și nu a dorit să semneze procesul-verbal. Cu această ocazie, în prezența creditorilor, a debitoarei E.E. și a doi martori, s-a identificat terenul, s-a măsurat și a fost marcat cu țăruși din fier beton de către executorul judecătoresc. Executorul judecătoresc a susținut că de pe teren fuseseră demolate de către debitori mai multe anexe gospodărești (garaj, magazie, cotețe, gard de scândură pe postament de ciment), singura construcție neridicată fiind un WC care ocupa 0,70 m din terenul revendicat și în legătură cu care i-a pus în vedere debitoarei să-l demoleze. Deoarece debitorii nu au achitat cheltuielile de executare, P.M. a făcut poprire pe pensia debitoarei, înștiințând-o prin adresă, la data de 11 februarie 2009. Petentul a formulat contestație la executare la data de 23 ianuarie 2009, respinsă prin Sentința civilă nr. 1125 din 3 martie 2009 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Din actele premergătoare efectuate administrate în cauză a rezultat că executorul judecătoresc a procedat conform legilor în vigoare și, și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, potrivit dispozițiilor art. 275 C. proc. pen., iar prin Rezoluția nr. 729/II/2/2009 din 6 aprilie 2009 i-a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva Rezoluției nr. 132/P/2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 10 martie 2009, persoana vătămată E.M. s-a adresat cu plângere la instanța competentă. În motivarea plângerii, persoana vătămată E.M.

a arătat că soluția pronunțată de către procurorul Curții de Apel Craiova este nelegală și netemeinică deoarece a fost pronunțată fără să fie chemată și audiată, neoferindu-i-se astfel posibilitatea de a prezenta acte și documente care să probeze săvârșirea infracțiunilor de către executorul judecătoresc. S-a solicitat ca în urma admiterii plângerii, să se dispună trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru ca acesta să dispună completarea probatoriilor, în sensul arătat anterior, precizând că a fost grav prejudiciat de către executorul judecătoresc deoarece acesta a realizat executarea Deciziei civile nr. 1190/R din 25 septembrie 2008 pe un teren proprietatea sa, ocazie cu care i-a scos din pământ plantația de viță de vie, pomi fructiferi și a ridicat diferite anexe care se aflau pe acest teren.

Curtea de Apel Craiova a constatat că procurorul a dispus în mod just soluția de netrimitere în judecată față de executorul P.M. întrucât actele premergătoare efectuate nu confirmă săvârșirea de către acesta a faptelor penale sesizate. Activitatea execuțională desfășurată de făptuitor în baza Deciziei civile nr. 1990/R din 25 septembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți s-a circumscris dispozițiilor legale în materie. Executorul judecătoresc a identificat terenul în raport de expertiza tehnică efectuată în cauză și s-a conformat întocmai hotărârii judecătorești, aspecte apreciate ca fiind în concordanță cu dispozițiile legale prin respingerea contestației la executare formulată ulterior de debitori.

Punerea în posesie a creditorilor s-a realizat în conformitate cu dispoziția instanței civile, compararea titlurilor și stabilirea suprafețelor de teren revenindu-i acesteia, iar nu executorului judecătoresc. În ceea ce privește existența pe terenul în litigiu a unor culturi și bunuri pe care executorul judecătoresc le-ar fi deteriorat sau ridicat în mod abuziv, această situație de fapt nu este confirmată de nicio probă existentă la dosarul cauzei, din procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc și semnat inclusiv de martorii asistenți, rezultând că aceste culturi și bunuri nu mai existau la momentul executării efective, cu excepția unui WC care ocupa o suprafață de 0,70 mp din terenul revendicat și pe care debitorii s-au obligat să-l demoleze ulterior.

Referitor la critica petentului în sensul că nu a fost chemat la parchet în vederea audierii și a prezentării tuturor mijloacelor de probă de care dispune, Curtea va constata că nici aceasta nu este întemeiată deoarece petentul avea posibilitatea de a depune aceste înscrisuri odată cu plângerea penală adresată parchetului, iar procurorul care instrumentează dosarul este singurul care decide modalitatea în care își realizează activitatea de urmărire penală. În concluzie, Curtea a apreciat că soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, din nicio probă a dosarului nerezultând că P.M.

și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia executării Deciziei nr. 1190/R din 25 septembrie 2008. Având în vedere această soluție, Curtea a constatat ca inutilă examinarea criticii petentului referitoare la săvârșirea de către intimat a infracțiunii prev.de art. 248 1 C. pen., în condițiile în care aceasta din urmă face trimitere expresă la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev.de art. 246 C. pen., diferența fiind dată de valoarea prejudiciului cauzat. În ceea ce privește menționarea în plângerea petentului și a infracțiunii prevăzută de art. 248 1 C. pen., Curtea a constatat că aceasta reprezintă o eroare a petentului, având în vedere motivele invocate de acesta și care se referă în exclusivitate la prejudiciul care a fost cauzat debitorilor cu ocazia executării.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul E.M., solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea rezoluției de netrimitere în judecată și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.M. În subsidiar, s-a solicitat ca în cazul aprecierii ca suficiente a probelor existente în dosar, să se desființeze sentința atacată și să fie reținută cauza spre rejudecare. S-a susținut că instanța nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea corectă a plângerii, în sensul că nu a ținut seama de probatoriul administrat în cauză. Examinând recursul petiționarului prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, constatând în mod just că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror față de făptuitorul P.M. este conformă actelor premergătoare în cauză și din conținutul cărora nu rezultă săvârșirea faptelor penale sesizate. Executorul judecătoresc s-a conformat dispozițiilor legale privind executarea silită, activitatea sa profesională circumscriindu-se normelor procesual-civile în materie și hotărârii judecătorești puse în executare. În cauză nu există niciun indiciu că executorul judecătoresc și-a încălcat atribuțiile de serviciu ori și le-a îndeplinit în mod defectuos, cu știință, și că prin aceasta ar fi cauzat o vătămare intereselor legitime ale petiționarului.

Instanța de fond a examinat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a constatat în mod întemeiat că nu există nicio abatere de la procedura executării silite în modul în care a acționat executorul judecătoresc în cazul punerii în executare a Deciziei civile nr. 1190/R din 25 septembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți. Contestația la executare formulată de petiționarul E.M. la data de 23 ianuarie 2009 a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 1125 din 3 martie 2009 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Nemulțumirile petiționarului în legătură cu stabilirea suprafețelor de teren pe care s-a făcut executarea silită nu antrenează activitatea executorului judecătoresc, ci instanței de judecată care a decis în privința titlurilor de proprietate; executorul judecătoresc a respectat dispozițiile instanței civile, iar punerea în executare a hotărârii civile nu a afectat bunurile existente pe teren, susținerile petiționarului în acest sens nefiind dovedite. Cât privește lipsa rolului activ al organelor de urmărire penală, invocată de recurent, Înalta Curte constată că actele premergătoare efectuate sunt suficiente și concludente constatării că în cauză există impedimentul procesual al punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Faza actelor premergătoare nu presupune administrarea de probe și nici obligativitatea audierii persoanei vătămate de către organele de urmărire penală, ci numai strângerea de date, informații efectuarea de verificări care să conducă asupra stabilirii necesității începerii urmăririi penale. Cum în cauză nu există dovezi în acest sens, în mod justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către procuror și s-a menținut această soluție de către instanță. Constatând că recursul petiționarului este nefondat, Înalta Curte îl va respinge ca atare, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Recurentul petiționar va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către intimat, reprezentând onorariul apărătorului ales al acestuia.

Având în vedere gradul de complexitate al cauzei, activitatea concretă a avocatului constând în punerea de concluzii orale, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., apreciază asupra cuantumului onorarului solicitat și îl stabilește la 1.000 RON. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen., art. 193 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul E.M. împotriva Sentinței penale nr. 98 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat și la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata P.M. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.