ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2132/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 40

din 16 martie 2009 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. 282/54/2009

s-au respins, ca nefondate, plângerile formulate de petenții V.N.N., C.M., V.N.G.,

C.C., V.N.I., V.A.Ș., V.A.G., T.A. și C.A., împotriva rezoluției din 8 ianuarie

2009, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, în dosarul nr. 15/II/2/2009.

A obligat petenții la câte

10 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut că prin rezoluția din 15 decembrie 2008, dată în

dosarul nr. 972/P/2008, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, examinând plângerile petenților

V.N.N., C.M., V.N.G., C.C., V.N.I.,

V.A.Ș., V.A.G., T.A. și C.A., prin care au solicitat cercetarea și tragerea la

răspundere penală a executorului judecătoresc B.F., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., a dispus, în consecință, cu

referire la dispozițiile art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de executor, pentru infracțiunea reclamată.

Dispunând astfel, procurorul

de caz a stabilit că executarea silită, activitate în cadrul căreia, așa cum

susțin petenții, executorul și-ar fi desfășurat abuziv atribuțiunile de

serviciu, reflectă respectarea dispozițiilor Codului de procedură civilă,

aplicabil în materie, din verificări nerezultând că acesta ar fi săvârșit acte

sau fapte cu semnificație penală, de natură a-i atrage corespunzător

răspunderea.

Împotriva acestei rezoluții

petenții au formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, în cuprinsul acesteia invocând, în esență, aceleași

împrejurări legate de activitatea abuzivă a executorului judecătoresc, în

cadrul procedurii de executare silită a hotărârii.

Prin rezoluția din 8

ianuarie 2009, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, au fost respinse, ca neîntemeiate, plângerile formulate de petenți

împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale față de executor, adoptată

de procurorul de caz.

Dispunând în acest fel, s-a

apreciat că soluția adoptată este legală și temeinică, ea fiind fundamentată pe

actele premergătoare efectuate, acestea punând în evidență inexistența

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., reclamată față de executorul

judecătoresc, cu ocazia instrumentării dosarelor de executare silită.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., petenții, împotriva celor două rezoluții au formulat plângeri la

Curtea de Apel Craiova, competentă să soluționeze, invocând aceleași

neregularități imputate și anterior executorului judecătoresc, toți susținând

că acesta din urmă, cu ocazia executării silite desfășurate, a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Instanța de fond a constatat

că executorul nu a procedat la compensarea cerută de petenți, la 24 mai 2005,

întrucât în dosarul nr. 354/E/2003 în care V.N. era debitor, executarea silită

se încheiase la 11 ianuarie 2005, aspect comunicat și petentului V.N. cu adresa

nr. 168/E/2005 din 21 februarie 2006.

De asemenea, s-a constatat

că petentul C.M. ar fi depus la dosarul de executare solicită o copie a

titlului de proprietate, deja anulat, fără a comunica executorului judecătoresc

existența unei hotărâri judecătorești adoptată în sensul respectiv, este lipsit

de relevanță, părțile având la îndemână contestația la executare.

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal au formulat recurs petenții

V.N.N., C.M., V.N.G., C.C., V.N.I.,

V.A.Ș., V.A.G. și T.A., apreciind hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică,

din probele administrate rezultând vinovăția executorului judecătoresc B.F.

care a făcut executarea pe lipsă de procedură, nu a pus în executare dosarul

petentului V.N., a făcut executarea cu știință pe un teren aflat în

indiviziune, vătămând interesele celorlalți coindivizori, solicitând admiterea

recursului, casarea sentinței Curții de Apel Craiova, desființarea rezoluției

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și trimiterea cauzei la procuror

în vederea începerii urmăririi penale.

Recurenții au depus în scris

motivele de recurs însoțite de un set de acte, apreciate ca fiind relevante în

susținerea recursului.

Examinând recursurile

declarate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de

fapt și de drept, le constată fondate pentru următoarele considerente:

Din analiza dispozitivului

sentinței penale rezultă că instanța de fond a respins plângerea formulată

împotriva rezoluției din 8 ianuarie 2009, dată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pronunțată în dosarul nr. 15/II/2/2009,

practic aceasta procedând la analiza conținutului acestei rezoluții, deși

plângerea inițială a petenților viza rezoluția din 15 decembrie 2008 pronunțată

în dosarul nr. 972/P/2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova și fiind formulată în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Conform acestui articol

(„după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278, împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală, date de procuror,

persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime

sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării

de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță) se stabilește obiectul plângerii formulate de către petiționar ce

urmează a fi analizat de către instanța competentă, respectiv rezoluția

inițială, de neîncepere a urmăririi penale, a rezoluției de clasare sau de

încetare a urmăririi penale dată de procuror, și nu rezoluția dată de

procurorul ierarhic (prim procurorul parchetului, procurorul general al

Parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sau procurorul ierarhic superior) ca

urmare a soluționării plângerii împotriva rezoluției inițiale.

Or, instanța de fond a analizat

tocmai rezoluția nr. 15/II/2/2009 din 8 ianuarie 2009 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, încălcând dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., omițând să analizeze legalitatea și temeinicia rezoluției

inițiale cea din 15 decembrie 2008, dată în dosarul nr. 972/P/2008.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, conform cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite

recursurile, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță, urmând ca la rejudecarea cauzei să fie analizată rezoluția din 15

decembrie 2008, dată în dosarul nr. 972/P/2008 a procurorului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, prin prisma motivelor invocate de către petiționar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de recurenții petiționari V.N.N., C.M., V.N.G., C.C., V.N.I., V.A.Ș., V.A.G. și

T.A. împotriva sentinței penale nr. 40 din 16 martie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția penală.

Casează sentința penală

atacată și trimite cauza spre rejudecarea plângerilor formulate de petiționari

împotriva rezoluției din 15 decembrie 2008 dată în dosarul 972/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la Curtea de Apel Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2009.