ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2132/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2132/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 40 din 16 martie 2009 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. 282/54/2009 s-au respins, ca nefondate, plângerile formulate de petenții V.N.N., C.M., V.N.G., C.C., V.N.I., V.A.Ș., V.A.G., T.A. și C.A., împotriva rezoluției din 8 ianuarie 2009, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 15/II/2/2009. A obligat petenții la câte 10 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rezoluția din 15 decembrie 2008, dată în dosarul nr. 972/P/2008, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, examinând plângerile petenților V.N.N., C.M., V.N.G., C.C., V.N.I., V.A.Ș., V.A.G., T.A.
și C.A., prin care au solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., a dispus, în consecință, cu referire la dispozițiile art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de executor, pentru infracțiunea reclamată. Dispunând astfel, procurorul de caz a stabilit că executarea silită, activitate în cadrul căreia, așa cum susțin petenții, executorul și-ar fi desfășurat abuziv atribuțiunile de serviciu, reflectă respectarea dispozițiilor Codului de procedură civilă, aplicabil în materie, din verificări nerezultând că acesta ar fi săvârșit acte sau fapte cu semnificație penală, de natură a-i atrage corespunzător răspunderea.
Împotriva acestei rezoluții petenții au formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în cuprinsul acesteia invocând, în esență, aceleași împrejurări legate de activitatea abuzivă a executorului judecătoresc, în cadrul procedurii de executare silită a hotărârii. Prin rezoluția din 8 ianuarie 2009, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, au fost respinse, ca neîntemeiate, plângerile formulate de petenți împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale față de executor, adoptată de procurorul de caz. Dispunând în acest fel, s-a apreciat că soluția adoptată este legală și temeinică, ea fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, acestea punând în evidență inexistența infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., reclamată față de executorul judecătoresc, cu ocazia instrumentării dosarelor de executare silită.
Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., petenții, împotriva celor două rezoluții au formulat plângeri la Curtea de Apel Craiova, competentă să soluționeze, invocând aceleași neregularități imputate și anterior executorului judecătoresc, toți susținând că acesta din urmă, cu ocazia executării silite desfășurate, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Instanța de fond a constatat că executorul nu a procedat la compensarea cerută de petenți, la 24 mai 2005, întrucât în dosarul nr. 354/E/2003 în care V.N. era debitor, executarea silită se încheiase la 11 ianuarie 2005, aspect comunicat și petentului V.N. cu adresa nr. 168/E/2005 din 21 februarie 2006. De asemenea, s-a constatat că petentul C.M.
ar fi depus la dosarul de executare solicită o copie a titlului de proprietate, deja anulat, fără a comunica executorului judecătoresc existența unei hotărâri judecătorești adoptată în sensul respectiv, este lipsit de relevanță, părțile având la îndemână contestația la executare. Împotriva acestei hotărâri în termen legal au formulat recurs petenții V.N.N., C.M., V.N.G., C.C., V.N.I., V.A.Ș., V.A.G. și T.A., apreciind hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, din probele administrate rezultând vinovăția executorului judecătoresc B.F. care a făcut executarea pe lipsă de procedură, nu a pus în executare dosarul petentului V.N., a făcut executarea cu știință pe un teren aflat în indiviziune, vătămând interesele celorlalți coindivizori, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței Curții de Apel Craiova, desființarea rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Recurenții au depus în scris motivele de recurs însoțite de un set de acte, apreciate ca fiind relevante în susținerea recursului. Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, le constată fondate pentru următoarele considerente: Din analiza dispozitivului sentinței penale rezultă că instanța de fond a respins plângerea formulată împotriva rezoluției din 8 ianuarie 2009, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pronunțată în dosarul nr. 15/II/2/2009, practic aceasta procedând la analiza conținutului acestei rezoluții, deși plângerea inițială a petenților viza rezoluția din 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 972/P/2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și fiind formulată în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc.
pen.
Conform acestui articol („după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță) se stabilește obiectul plângerii formulate de către petiționar ce urmează a fi analizat de către instanța competentă, respectiv rezoluția inițială, de neîncepere a urmăririi penale, a rezoluției de clasare sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, și nu rezoluția dată de procurorul ierarhic (prim procurorul parchetului, procurorul general al Parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sau procurorul ierarhic superior) ca urmare a soluționării plângerii împotriva rezoluției inițiale.
Or, instanța de fond a analizat tocmai rezoluția nr. 15/II/2/2009 din 8 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, încălcând dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., omițând să analizeze legalitatea și temeinicia rezoluției inițiale cea din 15 decembrie 2008, dată în dosarul nr. 972/P/2008. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, conform cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca la rejudecarea cauzei să fie analizată rezoluția din 15 decembrie 2008, dată în dosarul nr. 972/P/2008 a procurorului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin prisma motivelor invocate de către petiționar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursurile declarate de recurenții petiționari V.N.N., C.M., V.N.G., C.C., V.N.I., V.A.Ș., V.A.G. și T.A. împotriva sentinței penale nr. 40 din 16 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea plângerilor formulate de petiționari împotriva rezoluției din 15 decembrie 2008 dată în dosarul 972/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la Curtea de Apel Craiova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.