ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1549/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 16 din 22 ianuarie

2010, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul SC P.R. SRL Craiova, prin reprezentant legal E.M., împotriva

rezoluției nr. 782/P/2009 din 22 octombrie 2009, privind pe intimatul I.C.C.

Pentru a pronunța

sentința de mai sus, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la 11 septembrie

2009, petentul a solicitat efectuarea de cercetări împotriva executorului

judecătoresc I.C.C. întrucât și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de

serviciu și nu a respectat o hotărâre judecătorească, în sensul că a continuat

executarea silită pornită în Dosarul de executare nr. 334/E/2009, deși

intimatul depusese suspendarea provizorie a executării, la data de 8 iulie

2009.

Prin rezoluția nr.

782/P/2009 din 22 octombrie 2009, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10

lit. d) și a C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmării penale față de

I.C.C., executor judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de

art. 246 și 271 C. pen.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză, procurorul de caz a reținut că nu sunt

întrunite sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de abuz

în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. iar cu privire la infracțiunea prev. de

art. 271 C. pen., legiuitorul a indicat expres și limitativ situațiile în care,

nerespectarea unei hotărâri judecătorești constituie infracțiune, iar în speță,

nici una din aceste situații nu se regăsește, așa încât, infracțiunea nu exista

în materialitatea ei.

Împotriva acestei

rezoluții, petenta SC P.R. SRL prin reprezentant legal E.M. a formulat plângere

la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova care

prin rezoluția nr. 1915/II/2009 din 17 noiembrie 2009 a respins, ca

neîntemeiată, plângerea, apreciind că soluția procurorului de caz răspunde

cerințelor de legalitate, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate,

din care rezultă lipsa temeiului legal tragerii la răspundere penală a

executorului judecătoresc pentru infracțiunile sesizate.

În continuare

petentul a formulat plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

plângere respinsă de prima instanță, cu menționarea că actele premergătoare

efectuate în cauză nu conțin elemente de fapt și de drept care, să ducă la

tragerea la răspundere penală a acestuia pentru faptele reclamate de petente.

În termen legal,

împotriva acestei hotărâri a declarat petenta recurs.

În esență, prin

motivele scrise, petenta a reluat susținerile anterioare, arătând că este de

notorietate faptul că actul de justiție este transparent, situație în care

intimatul în cadrul unei proceduri în care încheierile nu se comunică se poate

informa de modul de soluționare a cauzei de pe portalul E. gestionat de

Ministerul Justiției.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în raport de această critică, de dispozițiile

art. 385

6

C. proc. pen. cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se constată - pentru considerațiunile ce urmează - că

recursul este nefondat.

Astfel, în mod

justificat, atât procurorul de caz, cât și prima instanță au apreciat că

intimatul în calitate de executor judecătoresc, fără vinovăție - a continuat

executarea silită și a înființat poprire pe conturile societății petente la 25

august 2009 și executarea efectiv la 2 septembrie 2009 deoarece nu luase

cunoștință despre încheierea de la 8 iulie 2009 prin care Judecătoria Craiova a

dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii

de suspendare pronunțată în cadrul contestației la executare ce formează

obiectul Dosarului nr. 12719/215/2009.

Că demersul

intimatului nu a fost exercitat abuziv, în detrimentul societății debitoare o

dovedește și împrejurarea că la 7 septembrie 2009 când a luat cunoștință de

suspendare a solicitat la 8 septembrie 2009 terțului poprit - suspendarea

popririi.

Pe de altă parte, în

lipsa unor dovezi de comunicarea încheierii, intimatului nu-i poate fi imputată

nici lipsa de informare, astfel cum a susținut recurenta.

Împrejurarea că petentul

nu a consultat portalul E. al instanței - nu constituie o obligație în sensul

legii, a cărei nerespectare să facă incidentă răspunderea penală a executorului

judecătoresc.

Tot astfel, nici

situațiile reglementate prin art. 271 alin. (1) - (4) C. pen. nu se regăsesc în

activitatea desfășurată de intimat așa cum aceasta a fost reținută în baza

actelor premergătoare efectuate în cauză, context în care în mod legal s-a

considerat că fapta imputată nu există în materialitatea ei.

Așa fiind, în lipsa

unor indicii de existența infracțiunilor reclamate, atât soluția procurorului

de caz care a dispus neînceperea urmării penale, cât și a primei instanțe, care

a menținut rezoluția atacată, prin respingerea ca nefondată a plângerii, sunt

legale și temeinice.

Pentru aceste

considerente hotărârea atacată se va menține, prin respingerea recursului

declarat de petentă, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul-petent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara SC P.R. SRL CRAIOVA, prin director

general M.E., împotriva Sentinței penale nr. 16 din 22 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta

petiționară la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 21 aprilie 2010.