ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1549/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 16 din 22 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul SC P.R. SRL Craiova, prin reprezentant legal E.M., împotriva rezoluției nr. 782/P/2009 din 22 octombrie 2009, privind pe intimatul I.C.C. Pentru a pronunța sentința de mai sus, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la 11 septembrie 2009, petentul a solicitat efectuarea de cercetări împotriva executorului judecătoresc I.C.C. întrucât și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu și nu a respectat o hotărâre judecătorească, în sensul că a continuat executarea silită pornită în Dosarul de executare nr. 334/E/2009, deși intimatul depusese suspendarea provizorie a executării, la data de 8 iulie 2009. Prin rezoluția nr. 782/P/2009 din 22 octombrie 2009, în baza art. 228 alin. (6) rap.

la art. 10 lit. d) și a C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmării penale față de I.C.C., executor judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și 271 C. pen. Din actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul de caz a reținut că nu sunt întrunite sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. iar cu privire la infracțiunea prev. de art. 271 C. pen., legiuitorul a indicat expres și limitativ situațiile în care, nerespectarea unei hotărâri judecătorești constituie infracțiune, iar în speță, nici una din aceste situații nu se regăsește, așa încât, infracțiunea nu exista în materialitatea ei. Împotriva acestei rezoluții, petenta SC P.R.

SRL prin reprezentant legal E.M. a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova care prin rezoluția nr. 1915/II/2009 din 17 noiembrie 2009 a respins, ca neîntemeiată, plângerea, apreciind că soluția procurorului de caz răspunde cerințelor de legalitate, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care rezultă lipsa temeiului legal tragerii la răspundere penală a executorului judecătoresc pentru infracțiunile sesizate. În continuare petentul a formulat plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., plângere respinsă de prima instanță, cu menționarea că actele premergătoare efectuate în cauză nu conțin elemente de fapt și de drept care, să ducă la tragerea la răspundere penală a acestuia pentru faptele reclamate de petente.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat petenta recurs. În esență, prin motivele scrise, petenta a reluat susținerile anterioare, arătând că este de notorietate faptul că actul de justiție este transparent, situație în care intimatul în cadrul unei proceduri în care încheierile nu se comunică se poate informa de modul de soluționare a cauzei de pe portalul E. gestionat de Ministerul Justiției. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de această critică, de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen. cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. se constată - pentru considerațiunile ce urmează - că recursul este nefondat.

Astfel, în mod justificat, atât procurorul de caz, cât și prima instanță au apreciat că intimatul în calitate de executor judecătoresc, fără vinovăție - a continuat executarea silită și a înființat poprire pe conturile societății petente la 25 august 2009 și executarea efectiv la 2 septembrie 2009 deoarece nu luase cunoștință despre încheierea de la 8 iulie 2009 prin care Judecătoria Craiova a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare pronunțată în cadrul contestației la executare ce formează obiectul Dosarului nr. 12719/215/2009. Că demersul intimatului nu a fost exercitat abuziv, în detrimentul societății debitoare o dovedește și împrejurarea că la 7 septembrie 2009 când a luat cunoștință de suspendare a solicitat la 8 septembrie 2009 terțului poprit - suspendarea popririi.

Pe de altă parte, în lipsa unor dovezi de comunicarea încheierii, intimatului nu-i poate fi imputată nici lipsa de informare, astfel cum a susținut recurenta. Împrejurarea că petentul nu a consultat portalul E. al instanței - nu constituie o obligație în sensul legii, a cărei nerespectare să facă incidentă răspunderea penală a executorului judecătoresc. Tot astfel, nici situațiile reglementate prin art. 271 alin. (1) - (4) C. pen. nu se regăsesc în activitatea desfășurată de intimat așa cum aceasta a fost reținută în baza actelor premergătoare efectuate în cauză, context în care în mod legal s-a considerat că fapta imputată nu există în materialitatea ei. Așa fiind, în lipsa unor indicii de existența infracțiunilor reclamate, atât soluția procurorului de caz care a dispus neînceperea urmării penale, cât și a primei instanțe, care a menținut rezoluția atacată, prin respingerea ca nefondată a plângerii, sunt legale și temeinice.

Pentru aceste considerente hotărârea atacată se va menține, prin respingerea recursului declarat de petentă, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC P.R. SRL CRAIOVA, prin director general M.E., împotriva Sentinței penale nr. 16 din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 21 aprilie 2010.