ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3012/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul,

constată următoarele:

La data de 14 iulie 2009,

petiționarii SC I.A. SRL, prin reprezentant legal și N.I., au formulat plângere

penală împotriva executorului judecătoresc C.A.S. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen.

Prin rezoluția din 8

ianuarie 2010, dată în dosarul nr. 1350/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București, a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul

judecătoresc sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reținând

că nu există indicii cu privire la săvârșirea vreunei fapte penale cu ocazia

soluționării dosarului execuțional nr. 171/2007 al Biroului Executorului

Judecătoresc C.A.S.

Plângerea formulată

de petenți la procurorul ierarhic superior a fost respins prin rezoluția nr.

155/II/2/2010 din 17 februarie 2010, dată de procurorul general al Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei

rezoluții petenții au formulat plângere în fața judecătorului cu motivarea că soluțiile

pronunțate sunt netemeinice și nelegale, în speță, executorul judecătoresc a

comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât a dispus executarea

silită fără somație și cu încălcarea dispozițiilor art. 399 și următoarele C.

proc. civ.

Curtea de Apel

București, prin sentința penală nr. 118 din 29 aprilie 2010, pronunțată în

dosarul nr. 2065/2/2010, a respins plângerea ca nefondată.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut, în esență, că niciunul din aspectele

menționate de către petenți nu poate fi încadrat în elementul subiectiv al

faptelor pentru care s-au făcut acte premergătoare, respectiv intenția sau

elementul material al laturii obiective ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, petiționarii au declarat recurs prin care au

solicitat casarea acesteia, trimiterea dosarului procurorului anchetator în

vederea începerii urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc C.A.S.

Recursul nu este

fondat.

Instanța de fond,

după o analiză detaliată a dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., a

reținut justificat, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Într-adevăr,

executorul judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile conferite de Legea nr.

188/2000 și Ordinul nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în

aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, precum și Codul

de procedură civilă, Cartea V – “Despre executarea silită”.

Din chiar actele

depuse de SC I.A. SRL rezultă că această avea un drept de uzufruct și a

promisiune de vânzare-cumpărare asupra unei cote de 47,14% și un drept de

proprietate sub condiție suspensivă asupra celeilalte cote din terenul situat

în București, sector 2, aceste acte nu puteau fi translative de proprietate

întrucât exista interdicția înstrăinării, menționată în art. 9 din Legea nr.

112/1995, interdicție încălcată de SC I.A. SRL prin încheierea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 2199 din 9 martie 1999 la notarul public C.A., a contractului

de vânzare uzufruct autentificat sub nr. 3881 din 8 august 1997 și a

antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3882 din aceeași

dată. În consecință, aspectele invocate de petenta SC I.A.

SRL cu ocazia

executării silite nu puteau fi luate în considerare de executorul judecătoresc,

acesta având obligația legală de a proceda la executare.

În

consecință,

executorul

judecătoresc a respectat dispozițiile legale în materie, iar din actele

premergătoare efectuate nu rezultă că acesta a comis infracțiunea prevăzută de

art. 246 C. pen., hotărârea pronunțată este temeinică și legală, motiv pentru

care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii N.I. și SC I.A. SRL

împotriva sentinței penale nr. 119 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Obligă

recurenții petiționari la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 6 septembrie 2010.