ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3012/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul, constată următoarele: La data de 14 iulie 2009, petiționarii SC I.A. SRL, prin reprezentant legal și N.I., au formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc C.A.S. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Prin rezoluția din 8 ianuarie 2010, dată în dosarul nr. 1350/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reținând că nu există indicii cu privire la săvârșirea vreunei fapte penale cu ocazia soluționării dosarului execuțional nr. 171/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc C.A.S.

Plângerea formulată de petenți la procurorul ierarhic superior a fost respins prin rezoluția nr. 155/II/2/2010 din 17 februarie 2010, dată de procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Împotriva acestei rezoluții petenții au formulat plângere în fața judecătorului cu motivarea că soluțiile pronunțate sunt netemeinice și nelegale, în speță, executorul judecătoresc a comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât a dispus executarea silită fără somație și cu încălcarea dispozițiilor art. 399 și următoarele C. proc. civ. Curtea de Apel București, prin sentința penală nr. 118 din 29 aprilie 2010, pronunțată în dosarul nr. 2065/2/2010, a respins plângerea ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, că niciunul din aspectele menționate de către petenți nu poate fi încadrat în elementul subiectiv al faptelor pentru care s-au făcut acte premergătoare, respectiv intenția sau elementul material al laturii obiective ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, petiționarii au declarat recurs prin care au solicitat casarea acesteia, trimiterea dosarului procurorului anchetator în vederea începerii urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc C.A.S. Recursul nu este fondat. Instanța de fond, după o analiză detaliată a dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., a reținut justificat, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Într-adevăr, executorul judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile conferite de Legea nr. 188/2000 și Ordinul nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, precum și Codul de procedură civilă, Cartea V – “Despre executarea silită”. Din chiar actele depuse de SC I.A. SRL rezultă că această avea un drept de uzufruct și a promisiune de vânzare-cumpărare asupra unei cote de 47,14% și un drept de proprietate sub condiție suspensivă asupra celeilalte cote din terenul situat în București, sector 2, aceste acte nu puteau fi translative de proprietate întrucât exista interdicția înstrăinării, menționată în art. 9 din Legea nr. 112/1995, interdicție încălcată de SC I.A.

SRL prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2199 din 9 martie 1999 la notarul public C.A., a contractului de vânzare uzufruct autentificat sub nr. 3881 din 8 august 1997 și a antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3882 din aceeași dată. În consecință, aspectele invocate de petenta SC I.A. SRL cu ocazia executării silite nu puteau fi luate în considerare de executorul judecătoresc, acesta având obligația legală de a proceda la executare. În consecință, executorul judecătoresc a respectat dispozițiile legale în materie, iar din actele premergătoare efectuate nu rezultă că acesta a comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., hotărârea pronunțată este temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii N.I. și SC I.A. SRL împotriva sentinței penale nr. 119 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 septembrie 2010.