ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3750/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 69/F din 25 iulie

2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara

SC U.S.G. - C.C.G. SA împotriva Rezoluției nr. 387/P/2009 dată la 1 martie 2010

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara a fost obligată la

200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 10 septembrie 2009,

petiționara SC U.S.G. - C.C.G. SA a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești cu plângere penală, prin care a solicitat cercetarea executorului

judecătoresc F.E. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în dezvoltarea

motivelor, petiționara arătând că executorul judecătoresc și-a încălcat

îndatoririle de serviciu cu ocazia punerii în executare a Sentințelor civile

nr. 3258/2008 și nr. 437/2009 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, respectiv

Tribunalului Vâlcea, în sensul că a dispus prin ordonanța din 3 februarie 2009

înființarea popririi asupra conturilor pe care le avea deschise la diferite

unități bancare, încălcându-și astfel competența teritorială, iar după

suspendarea provizorie a executării silite dispusă de Judecătoria Râmnicu

Vâlcea prin încheierea din 17 septembrie 2009, a continuat executarea,

întocmind astfel la data de 28 septembrie 2009 procesul-verbal de distribuire a

sumelor în Dosarul de executare nr. 1044/2009. După efectuarea actelor

premergătoare, prin rezoluția din 1 martie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Pitești a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul

judecătoresc, reținând că acesta nu și-a încălcat obligațiile de serviciu cu

ocazia punerii în executare a Sentinței civile nr. 3258/2008 a Judecătoriei

Râmnicu Vâlcea, respectiv a Sentinței civile nr. 437/2009 a Tribunalului

Vâlcea. A fost avută în vedere împrejurarea că în raport de dispozițiile art. 7

lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, punerea în

executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii revine

executorilor judecătorești din circumscripția judecătoriei în a cărei rază

teritorială urmează a se face executarea, în conformitate cu dispozițiile art.

9 alin. (2) teza a II-a din aceeași lege, iar în cazul în care bunurile

urmăribile se află în circumscripțiile mai multor judecătorii, competența aparține

oricăruia dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă acestea.

Tot astfel, s-a

reținut că și continuarea executării silite de către executorul judecătoresc

după suspendarea provizorie a acesteia, prin întocmirea procesului-verbal din data

de 28 septembrie 2009, prin care s-au eliberat și distribuit sumele de bani, a

fost justificată, deoarece cu privire la aceeași cerere de suspendare au

existat două hotărâri contradictorii: una pronunțată de Judecătoria Pitești la

data de 9 septembrie 2009 (Dosar nr. 12176/280/2008), care a statuat că

executarea s-a desfășurat cu executarea normelor de procedură, iar alta

pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în data de 17 septembrie 2009 (Dosar

nr. 9092/288/2008).

Ca atare, parchetul a

reținut că executorului judecătoresc F.E. nu i se poate imputa, obiectiv sau

subiectiv, săvârșirea infracțiunii reclamate (art. 246 C. pen.).

Plângerea formulată

la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în

conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., de către petiționara SC

U.S.G. - C.C.G. SA împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția din 17 mai 2010

pronunțată în Dosarul nr. 235/II/2/2010.

Împotriva rezoluției

procurorului, petiționara SC U.S.G. - C.C.G. SA a formulat plângere în temeiul

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., susținând nelegalitatea și

netemeinicia rezoluției procurorului care, cu ignorarea probelor administrate

în cauză, a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul

judecătoresc, cu toate că acesta și-a exercitat în mod abuziv îndatoririle de

serviciu în detrimentul intereselor sale.

Verificând rezoluția

pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, instanța de fond a reținut

că din actele întocmite de parchet nu rezultă că executorul judecătoresc a

săvârșit infracțiunea reclamată cu ocazia punerii în executare a celor două

titluri executorii.

Totodată, s-a

apreciat că împrejurarea referitoare la continuarea executării de către

executorul judecătoresc și după data de 17 septembrie 2009, când Judecătoria

Râmnicu Vâlcea a dispus suspendarea provizorie a executării silite, nu a

prejudiciat în vreun fel pe debitoare, atât timp cât la numai câteva zile (29

octombrie 2009), hotărârea prin care se dispusese suspendarea a fost anulată de

Tribunalul Vâlcea.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționara SC U.S.G. - C.C.G. SA,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prilej cu care au fost reiterate

aceleași critici care au fost invocate și în fața instanței de fond.

Examinând hotărârea

atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, în raport cu criticile

invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția primei

instanțe fiind legală și temeinică.

Din analiza cauzei

rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționară, fiind evaluate în mod corect actele

premergătoare efectuate și menținute în cauză, analizându-se criticile

formulate de petiționară în raport cu soluția dispusă de procuror.

Așa cum a rezultat

din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționară au fost

examinate în mod temeinic, soluția dispusă fiind motivată atât în fapt, cât și

în drept.

Înalta Curte, în baza

propriului examen, analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei,

constată că în cauză au fost efectuate în mod complet actele premergătoare,

fiind corect menținute, pe baza acestora stabilindu-se legal și temeinic că

aspectele invocate de petiționară nu sunt fondate.

În cauză, în mod

corect s-a stabilit că executorul judecătoresc nu și-a încălcat obligațiile de

serviciu cu ocazia punerii în executare a Sentinței civile nr. 3258/2008 a

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, respectiv a Sentinței civile nr. 437/2009 a

Tribunalului Vâlcea. Având în vedere și dispozițiile art. 9 alin. (2) teza a

II-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, potrivit cărora

atunci când bunurile urmăribile se află în circumscripția mai multor

judecătorii, competența aparține oricăruia dintre executorii judecătorești care

funcționează pe lângă acestea, se reține că intimatul a procedat legal,

indisponibilizând conturile pe care debitoarea le avea la diferite unități

bancare, aflate și în afara circumscripției Judecătoriei Pitești, unde își avea

sediul.

Pe de altă parte, în

mod corect instanța de fond a constatat că debitoarea nu a fost prejudiciată

prin continuarea executării după data de 17 septembrie 2009, când Judecătoria

Râmnicu Vâlcea a dispus suspendarea provizorie a executării silite, față de

împrejurarea că la data de 29 octombrie 2009 hotărârea prin care se dispusese

suspendarea a fost anulată de Tribunalul Vâlcea.

Înalta Curte reține

că, pentru existența infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. este necesar ca

fapta reclamată să îndeplinească condițiile de existență sub aspectul laturii

obiective și subiective.

Ori, în prezenta

cauză, corect s-a constatat că sunt aplicabile disp. art. 10 lit. d) C. proc.

pen. cu privire la intimatul executor judecătoresc F.E., sub aspectul

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.

246 C. pen., întrucât faptele imputate nu întrunesc elementele constitutive ale

acestei infracțiuni.

Înalta Curte constată

că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de intimat este corectă,

având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii în

sensul comiterii vreunei infracțiuni, deci nici a celei sub aspectul căreia

s-au efectuat verificări.

În consecință, având

în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul și-a

îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a

comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte

constată că, pe de o parte, în mod corect s-a dispus de către procuror, în baza

art. 228 rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de intimat pentru infracțiunea pretins a fi comisă, iar pe de altă parte,

în mod legal și motivat, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționară împotriva Rezoluțiilor nr. 235/P/2010 din 01 martie

2010 și nr. 235/II/2/2010 din 17 mai 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că soluția adoptată în cauză este corectă, instanța de fond

pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

Pe cale de

consecință, având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de

casare a hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petiționară, ca

nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara SC U.S.G. - C.C.G. SA împotriva

Sentinței penale nr. 69/F din 9 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - CT