ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 372/2011

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92/F din 8 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, – în dosarul nr. 1198/46/2010, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționarul C.C. împotriva rezoluției din 1 iulie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 429/P/2009. A menținut rezoluția atacată. A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, persoana vătămată a solicitat a se efectua cercetări față de făptuitorii D.A.L.

și H.D.V. – avocați în cadrul Baroului Vâlcea – pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Petiționarul a reclamat faptul că în dosarul execuțional nr. 305/2008 înregistrat la B.E.J. C.F. a fost indus în eroare de organul de executare cu prilejul punerii în executare a sentinței civile nr. 2609/2008 a Judecătoriei Sibiu, deoarece executorul judecătoresc a inclus, în mod nejustificat, în cheltuielile de executare suma de 600 lei, reprezentând onorariu de avocat. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, urmare actelor premergătoare dispuse și efectuate în cauză, prin rezoluția din 1 iulie 2010 dată în dosarul nr. 429/P/2009, a dispus conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații D.A.L. și H.D.V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. Procurorul reține, în esență, că intimatul D.A.L. a avut calitatea de creditor, iar intimatul H.D.V. a reprezentat interesele acestuia în dosarul execuțional nr. 305/2008. S-a apreciat că intimații nu au desfășurat o activitate de inducere în eroare a executorului judecătoresc, cu scopul ca acesta din urmă să includă și cheltuielile de executare în suma de 600 lei reprezentând onorariu de avocat. Totodată, s-a reținut că petiționarul nu a suferit nici o vătămare. Prin rezoluția din 4 august 2010 dată în dosarul nr. 575/II/2/2005, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de persoana vătămată C.C.

În temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., persoana vătămată a formulat plângere la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza pe fond, respectiv la Curtea de Apel Pitești. Instanța de fond reține, în esență, că în contractul de executare au fost prevăzute toate cheltuielile aferente activității de executare care vor fi suportate și avansate de partea care solicită îndeplinirea actului de executare, conform art. 371 7 C. proc. civ., separat de plata onorariului. În baza acestui document, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal din data de 12 noiembrie 2008, incluzând cheltuielile de executare în sumă totală de 804,45 lei efectuate de creditor și suma de 600 lei reprezentând onorariu de avocat.

Se arată, de asemenea, că petiționarul C.C. nu a formulat contestație la executare. În atare condiții, infracțiunea de înșelăciune nu există deoarece intimații nu au desfășurat o activitate cu scopul de a induce în eroare petiționarul și de a-i crea acestuia un prejudiciu material. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționarul C.C., solicitând casarea sentinței și, în cadrul rejudecării, admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimații D.A.L. și H.D.V. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în baza dispozițiilor art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că prin sentința civilă nr. 2609 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 330/306/2008, s-a dispus admiterea acțiunii civile formulată de reclamantul D.A.L. în contradictoriu cu pârâtul C.C. și, pe cale de consecință, a fost obligat să plătească reclamantului suma de 3.000 lei cu titlu de despăgubiri civile precum și suma de 1.085 lei cu titlu de cheltuieli parțiale prin reducerea onorariului de avocat. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 635 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 330/305/2008, fiind respinse recursurile declarate de recurentul reclamant D.A.L.

și de recurentul pârât C.C. După rămânerea definitivă a hotărârii, intimatul D.A.L. a formulat, la data de 10 noiembrie 2008, cerere de punere în executare, aceasta formând obiectul dosarului execuțional nr. 305/2008, pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc C.F. Potrivit art. 3 din contractul de executare silită „cheltuielile aferente activității de executare vor fi suportate și avansate de către partea care solicită îndeplinirea actului de executare conform art. 371 7 C. proc. civ., separat de plata onorariului”, condiții în care executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal din 12 noiembrie 2008 incluzând, în cheltuielile de executare în sumă totală de 804,45 lei efectuate de creditorul D.A.L.

și suma de 600 lei reprezentând onorariu avocat. Față de împrejurarea că avocatul ales H.D.V., în baza împuternicirii avocațiale nr. 132 din 10 noiembrie 2008, a redactat formele de executare, în numele creditorului D.A.L. în dosarul de executare nr. 305/2008 al B.E.J. C.F., în mod corect a fost inclusă în cheltuielile de executare și suma de 600 lei reprezentând onorariu avocat. Infracțiunea de înșelăciune presupune inducerea în eroare a unei persoane și cum în cauză nu pot fi reținute indicii care să contureze săvârșirea acesteia, dar nici a altei fapte penale, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale și corelativ justificat s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționar ca fiind neîntemeiată.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul C.C. împotriva sentinței penale nr. 92/F din 08 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.C. împotriva sentinței penale nr. 92/F din 08 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 februarie 2011.