ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 372/2011

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 92/F din 8 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, – în dosarul nr. 1198/46/2010, s-a

dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționarul C.C. împotriva

rezoluției din 1 iulie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, în dosarul nr. 429/P/2009.

A menținut rezoluția

atacată.

A obligat

petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Prin plângerea

adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, persoana vătămată a

solicitat a se efectua cercetări față de făptuitorii D.A.L. și H.D.V. – avocați

în cadrul Baroului Vâlcea – pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Petiționarul a

reclamat faptul că în dosarul execuțional nr. 305/2008 înregistrat la B.E.J. C.F. a fost indus în eroare de organul de executare cu prilejul punerii în executare a

sentinței civile nr. 2609/2008 a Judecătoriei Sibiu, deoarece executorul

judecătoresc a inclus, în mod nejustificat, în cheltuielile de executare suma

de 600 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, urmare actelor premergătoare dispuse și efectuate în

cauză, prin rezoluția din 1 iulie 2010 dată în dosarul nr. 429/P/2009, a dispus

conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de intimații D.A.L. și H.D.V. pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen.

Procurorul reține, în

esență, că intimatul D.A.L. a avut calitatea de creditor, iar intimatul H.D.V.

a reprezentat interesele acestuia în dosarul execuțional nr. 305/2008. S-a

apreciat că intimații nu au desfășurat o activitate de inducere în eroare a

executorului judecătoresc, cu scopul ca acesta din urmă să includă și

cheltuielile de executare în suma de 600 lei reprezentând onorariu de avocat.

Totodată, s-a reținut

că petiționarul nu a suferit nici o vătămare.

Prin rezoluția din 4

august 2010 dată în dosarul nr. 575/II/2/2005, Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a fost respinsă, ca

neîntemeiată, plângerea formulată de persoana vătămată C.C.

În temeiul

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., persoana vătămată a formulat

plângere la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza pe fond,

respectiv la Curtea de Apel Pitești.

Instanța de fond

reține, în esență, că în contractul de executare au fost prevăzute toate

cheltuielile aferente activității de executare care vor fi suportate și

avansate de partea care solicită îndeplinirea actului de executare, conform

art. 371

7

C. proc. civ., separat de plata onorariului. În baza

acestui document, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal din data

de 12 noiembrie 2008, incluzând cheltuielile de executare în sumă totală de

804,45 lei efectuate de creditor și suma de 600 lei reprezentând onorariu de

avocat.

Se arată, de

asemenea, că petiționarul C.C. nu a formulat contestație la executare.

În atare condiții,

infracțiunea de înșelăciune nu există deoarece intimații nu au desfășurat o

activitate cu scopul de a induce în eroare petiționarul și de a-i crea acestuia

un prejudiciu material.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționarul C.C., solicitând

casarea sentinței și, în cadrul rejudecării, admiterea plângerii, desființarea

rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi

penale față de intimații D.A.L. și H.D.V.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, examinând recursul în baza dispozițiilor art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 278

1

alin. (7) C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că prin sentința civilă nr. 2609 din 14

aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 330/306/2008, s-a

dispus admiterea acțiunii civile formulată de reclamantul D.A.L. în

contradictoriu cu pârâtul C.C. și, pe cale de consecință, a fost obligat să

plătească reclamantului suma de 3.000 lei cu titlu de despăgubiri civile precum

și suma de 1.085 lei cu titlu de cheltuieli parțiale prin reducerea onorariului

de avocat.

Hotărârea a rămas

definitivă prin decizia civilă nr. 635 din 23 octombrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 330/305/2008, fiind respinse recursurile

declarate de recurentul reclamant D.A.L. și de recurentul pârât C.C.

După rămânerea

definitivă a hotărârii, intimatul D.A.L. a formulat, la data de 10 noiembrie 2008,

cerere de punere în executare, aceasta formând obiectul dosarului execuțional

nr. 305/2008, pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc C.F.

Potrivit art. 3 din

contractul de executare silită „cheltuielile aferente activității de executare

vor fi suportate și avansate de către partea care solicită îndeplinirea actului

de executare conform art. 371

7

C. proc. civ., separat de plata

onorariului”, condiții în care executorul judecătoresc a întocmit

procesul-verbal din 12 noiembrie 2008 incluzând, în cheltuielile de executare

în sumă totală de 804,45 lei efectuate de creditorul D.A.L. și suma de 600 lei

reprezentând onorariu avocat.

Față de împrejurarea

că avocatul ales H.D.V., în baza împuternicirii avocațiale nr. 132 din 10 noiembrie

2008, a redactat formele de executare, în numele creditorului D.A.L. în

dosarul de executare nr. 305/2008 al B.E.J. C.F., în mod corect a fost inclusă

în cheltuielile de executare și suma de 600 lei reprezentând onorariu avocat.

Infracțiunea de

înșelăciune presupune inducerea în eroare a unei persoane și cum în cauză nu

pot fi reținute indicii care să contureze săvârșirea acesteia, dar nici a altei

fapte penale, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale și

corelativ justificat s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționar

ca fiind neîntemeiată.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de petiționarul C.C. împotriva sentinței penale nr. 92/F din 08

octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul C.C. împotriva sentinței penale nr. 92/F din 08 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 02 februarie 2011.