ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4006/2010

Deliberând constată, Prin Sentința penală nr. 62 din 6 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 194/32/2010, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC T. SA Dumbrava Roșie, județul Neamț, împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 28 ianuarie 2010 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1546/P/2009, menținută prin Rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 79/II/2/2010 din 9 martie 2010. S-a menținut rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta să plătească statului suma de 150 RON.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată sub numărul 194/32/2010, petenta SC T. SA Dumbrava Roșie, județul Neamț a invocat aspecte de netemeinicie a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 28 ianuarie 2010, dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1546/P/2009, arătând, în esență, că actele premergătoare efectuate în cauză relevă existența faptei reclamate și vinovăția intimatului executor judecătoresc C.C. În dezvoltarea criticilor, petenta a susținut că dosarul cauzei conține suficiente probe care relevă modalitatea abuzivă de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc intimat, constând în punerea în executare cu știință a unei hotărâri judecătorești civile care a fost desființată în recurs.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin Rezoluția din 28 ianuarie 2010 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul penal nr. 1546/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu există. În motivarea rezoluției, procurorul a reținut că, la data de 22 decembrie 2009, reprezentanții SC T. SA au sesizat parchetul, solicitând efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. constând în faptul că acesta a pornit o executare silită în mod abuziv și ilegal, în baza unei sentințe civile desființată în căile de atac.

Cercetările penale efectuate în cauză au relevat că în sarcina executorului judecătoresc nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în condițiile în care acesta a acționat în strictă conformitate cu normele legale care îi reglementează activitatea, nefiind dovedită intenția infracțională, element constitutiv și obligatoriu pentru existenta faptei reclamate de petentă. Astfel, la data de 6 noiembrie 2006, numitul B.E. a formulat la Tribunalul Neamț contestație împotriva Dispoziției nr. 222 din 5 octombrie 2006 emisă de SC T. SA, solicitând anularea actului dispozițional contestat. Prin acest act, societatea a aprobat o nouă organigramă și un nou stat de funcții, dispunând reducerea postului contestatorului de consilier al directorului general, și numirea lui pe un post nou înființat, adjunct șef secție exploatare.

Pe parcursul efectuării cercetării judecătorești, contestatorul a precizat că a formulat contestație și împotriva Deciziei nr. 1 din 18 iulie 2005 emisă de societate, prin care a fost schimbat din funcția de director general în funcția de consilier al directorului general. Prin Sentința civilă nr. 372C din 15 martie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 716/103/2006, Tribunalul Neamț a anulat ca nelegale cele două dispoziții, intimata, fiind obligată să plătească contestatorului toate drepturile salariale cuvenite conform contractului individual de muncă din 16 mai 2005 până la data pronunțării sentinței care era definitivă și executorie de drept. Executorul judecătoresc C.C., la serviciile căruia a apelat B.E.

la data de 17 mai 2007, după pronunțarea Sentinței civile nr. 372C din 15 martie 2007, a încheiat Dosarul de executare nr. 115/2007, a emis somațiile necesare și a dispus efectuarea unei expertize pentru calcularea sumelor ce trebuiau executate, concluziile expertului fiind materializate în raportul de expertiză contabilă depus la dosar la data de 14 aprilie 2009 și comunicat părților, neexistând dovada contestării sale. Sentința civilă nr. 372/2007 a fost recurată de intimată, iar prin Decizia civilă nr. 850 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a admis excepția tardivității contestației formulate împotriva Deciziei nr. 1 din 18 iulie 2005, fiind respinsă ca tardivă contestația; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate, respectiv anularea ca nelegală a Dispoziției nr. 222 din 5 octombrie 2006 emisă de intimată.

După pronunțarea Deciziei civile nr. 850 din 12 octombrie 2007, executorul judecătoresc a continuat executarea, considerând că prin exprimarea „s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate", societatea este în continuare obligată la plata despăgubirilor. S-a apreciat de către procurorul de caz că, interpretarea sentinței civile nu poate fi apreciată ca eronată pe parcursul efectuării unei anchete penale, mai ales în condițiile în care dispozitivul Deciziei civile nr. 850 din 12 octombrie 2007 nu a fost lămurit de instanțele sesizate cu soluționarea unor contestații la executare, care fie au respins cererile formulate de reclamanta SC T. SA (Sentința civilă nr. 3142 din 9 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 2516/279/2009), fie au admis cererile societății referitoare la deblocarea conturilor (Încheierea de ședință din 10 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 9803/279/2009).

Invocând dispozițiile art. 57 din Legea nr. 188/2000 potrivit cărora actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente și, pe cele ale art. 58 din același act normativ, în conformitate cu care cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de C. proc. civ., procurorul de caz a concluzionat că speța în litigiu poate fi soluționată doar de instanță, pe calea unei contestații la executare, în prezent, pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț, aflându-se mai multe cauze având acest obiect. Soluția atacată a fost menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 79/II/2/2010 din 9 martie 2010 prin care s-a respins plângerea formulată de petenta SC T. SA Dumbrava Roșie, județul Neamț.

Instanța de fond, verificând soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror a constatat că este legală și temeinică. Actele de cercetare penală efectuate în cauză nu confirmă susținerile petentei referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către intimatul executor judecătoresc cu ocazia punerii în executare silită a Sentinței civile nr. 372C din 15 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț. Absența hotărârii infracționale a intimatului este evidentă și rezultă cu certitudine din modalitatea în care acesta și-a desfășurat activitatea profesională care este conformă cu dispozițiile C. proc. civ. în materia executării silite.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale în materie intimatul a emis debitoarei, somația de plată a creanței către creditor, adresă prin care a solicitat să comunice cuantumul drepturilor salariale datorate creditorului, a întocmit proces-verbal de calculare a debitului și a înființat poprire pe conturile bancare ale intimatei, măsură ce a fost comunicată petentei prin adresă oficială. Exercitarea atribuțiilor de serviciu în strică conformitate cu normele legale de către intimatul executor judecătoresc, rezultă și din atitudinea sa de a proceda la restituirea către petiționară a sumei poprite de la aceasta, după ce a luat cunoștință de Decizia civilă nr. 221RC din 4 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț prin care s-au anulat formele de executare efectuate de către B.E.J.

C.C. în dosarul de executare, ulterior datei de 18 iulie 2008. În concluzie, constatând că soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror este legală și temeinică, instanța de fond, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționară. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționara SC T. SA Dumbrava Roșie care, deși legal citată, nu s-a prezentat pentru a susține motivele de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate și nici nu le-a formulat în scris printr-un memoriu separat. Examinând din oficiu hotărârea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționară nu este fondat.

Aceasta întrucât prima instanță, verificând prin prisma dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. Rezoluția nr. 1546/P/2009 din 28 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.C. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. cu motivarea că fapta nu există, în mod corect a apreciat legalitatea și temeinicia acesteia. Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că la 17 mai 2007, la solicitarea numitului B.E., intimatul C.C., în calitate de executor judecătoresc a procedat la punerea în executare a Sentinței civile nr. 372C din 15 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț, prin care s-a admis contestația formulată de B.E.

și s-au anulat ca nelegale atât Dispoziția nr. 222/2006, emisă de recurentă, prin care s-a dispus reducerea postului ocupat de contestator, acela de consilier al directorului general cu consecința numirii acestuia pe postul nou înființat, de adjunct șef secție exploatare, cât și Decizia nr. 1 din 18 iulie 2005 emisă de recurentă prin care același contestator, a fost schimbat din funcția de director general. Împrejurarea că după pronunțarea Deciziei civile nr. 850 din 12 octombrie 2007 prin care s-a admis excepția tardivității contestației invocată de SC T. S.A. - recurenta din prezenta cauză - și s-a respins ca tardiv introdusă contestația formulată de B.E.

împotriva Deciziei nr. 1 din 18 iulie 2005 emisă de recurentă, intimatul a continuat executarea, nu este de natură a atrage răspunderea penală a acestuia pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, din moment ce, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că acesta și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu consecința vătămării intereselor legale ale petiționarei. Continuarea executării Sentinței civile nr. 372/2007 a fost determinată de modul în care intimatul a interpretat mențiunea din dispozitivul Deciziei civile nr. 850/2007 referitoare la menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate, prin aceasta el înțelegând că recurenta petiționară este în continuare obligată la plata despăgubirilor către contestator.

De altfel, dispozitivul Deciziei civile nr. 850/2007 nu a fost lămurit nici de instanța sesizată cu contestațiile la executare formulate de recurenta-petiționară care prin hotărârile pronunțate, fie a respins contestația, fie a admis cererea de deblocare a fondurilor petiționarei. Nici pronunțarea în cauză a Deciziei civile nr. 221RC din 4 martie 2010 a Tribunalului Neamț prin care s-a admis contestația la executare formulată de recurentă și s-au anulat formele de executare efectuate de B.E.J. C.C., în Dosarul nr. 115/2007 nu este de natură a atrage incidența în cauză a prevederilor art. 246 C. pen., așa cum a solicitat recurenta, în condițiile în care, după ce a luat cunoștință de conținutul acestei hotărâri judecătorești, intimatul a procedat la restituirea către petiționară a sumei poprite de la aceasta, iar executarea Sentinței civile nr. 372/2007 s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor C. proc.

civ. în sensul că după întocmirea dosarului de executare, intimatul a procedat la emiterea somațiilor, efectuarea unei expertize contabile care să stabilească sumele ce trebuiau executate, expertiză ce a fost comunicată, atât debitorului, cât și creditorului, neexistând dovada contestării acesteia.

În consecință, constatând că în mod corect, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen., nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective și că, potrivit art. 57 și art. 58 din Legea nr. 188/2000, actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești, iar cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă, recursul declarat de petiționara SC T. SA Dumbrava Roșie se privește ca nefondat și se va respinge ca atare, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC T. SA Dumbrava Roșie împotriva Sentinței penale nr. 62 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2010.