ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4006/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4006/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând constată,

Prin Sentința penală nr. 62 din 6 mai 2010

pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 194/32/2010, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată

de petenta SC T. SA Dumbrava Roșie, județul Neamț, împotriva Rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale din data de 28 ianuarie 2010 dispusă de

procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr.

1546/P/2009, menținută prin Rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău nr. 79/II/2/2010 din 9 martie 2010.

S-a menținut

rezoluția atacată.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta să plătească statului suma de

150 RON.

În motivarea

sentinței, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată sub

numărul 194/32/2010, petenta SC T. SA Dumbrava Roșie, județul Neamț a invocat

aspecte de netemeinicie a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data

de 28 ianuarie 2010, dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Bacău în Dosarul nr. 1546/P/2009, arătând, în esență, că actele

premergătoare efectuate în cauză relevă existența faptei reclamate și vinovăția

intimatului executor judecătoresc C.C.

În dezvoltarea

criticilor, petenta a susținut că dosarul cauzei conține suficiente probe care

relevă modalitatea abuzivă de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către

executorul judecătoresc intimat, constând în punerea în executare cu știință a

unei hotărâri judecătorești civile care a fost desființată în recurs.

Examinând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin Rezoluția din 28

ianuarie 2010 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău în Dosarul penal nr. 1546/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de executorul judecătoresc C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu există.

În motivarea

rezoluției, procurorul a reținut că, la data de 22 decembrie 2009,

reprezentanții SC T. SA au sesizat parchetul, solicitând efectuarea de

cercetări față de executorul judecătoresc C.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. constând în faptul că

acesta a pornit o executare silită în mod abuziv și ilegal, în baza unei

sentințe civile desființată în căile de atac.

Cercetările penale

efectuate în cauză au relevat că în sarcina executorului judecătoresc nu poate

fi reținută săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în condițiile în care

acesta a acționat în strictă conformitate cu normele legale care îi

reglementează activitatea, nefiind dovedită intenția infracțională, element

constitutiv și obligatoriu pentru existenta faptei reclamate de petentă.

Astfel, la data de 6

noiembrie 2006, numitul B.E. a formulat la Tribunalul Neamț contestație

împotriva Dispoziției nr. 222 din 5 octombrie 2006 emisă de SC T. SA,

solicitând anularea actului dispozițional contestat. Prin acest act, societatea

a aprobat o nouă organigramă și un nou stat de funcții, dispunând reducerea

postului contestatorului de consilier al directorului general, și numirea lui

pe un post nou înființat, adjunct șef secție exploatare. Pe parcursul

efectuării cercetării judecătorești, contestatorul a precizat că a formulat

contestație și împotriva Deciziei nr. 1 din 18 iulie 2005 emisă de societate,

prin care a fost schimbat din funcția de director general în funcția de

consilier al directorului general.

Prin Sentința civilă

nr. 372C din 15 martie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 716/103/2006, Tribunalul

Neamț a anulat ca nelegale cele două dispoziții, intimata, fiind obligată să

plătească contestatorului toate drepturile salariale cuvenite conform

contractului individual de muncă din 16 mai 2005 până la data pronunțării

sentinței care era definitivă și executorie de drept.

Executorul

judecătoresc C.C., la serviciile căruia a apelat B.E. la data de 17 mai 2007,

după pronunțarea Sentinței civile nr. 372C din 15 martie 2007, a încheiat

Dosarul de executare nr. 115/2007, a emis somațiile necesare și a dispus

efectuarea unei expertize pentru calcularea sumelor ce trebuiau executate,

concluziile expertului fiind materializate în raportul de expertiză contabilă

depus la dosar la data de 14 aprilie 2009 și comunicat părților, neexistând

dovada contestării sale.

Sentința civilă nr.

372/2007 a fost recurată de intimată, iar prin Decizia civilă nr. 850 din 12

octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a admis excepția

tardivității contestației formulate împotriva Deciziei nr. 1 din 18 iulie 2005,

fiind respinsă ca tardivă contestația; s-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței recurate, respectiv anularea ca nelegală a Dispoziției nr. 222 din 5

octombrie 2006 emisă de intimată.

După pronunțarea

Deciziei civile nr. 850 din 12 octombrie 2007, executorul judecătoresc a

continuat executarea, considerând că prin exprimarea „s-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței recurate", societatea este în continuare obligată

la plata despăgubirilor.

S-a apreciat de către

procurorul de caz că, interpretarea sentinței civile nu poate fi apreciată ca

eronată pe parcursul efectuării unei anchete penale, mai ales în condițiile în

care dispozitivul Deciziei civile nr. 850 din 12 octombrie 2007 nu a fost

lămurit de instanțele sesizate cu soluționarea unor contestații la executare,

care fie au respins cererile formulate de reclamanta SC T. SA (Sentința civilă

nr. 3142 din 9 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr.

2516/279/2009), fie au admis cererile societății referitoare la deblocarea

conturilor (Încheierea de ședință din 10 decembrie 2009 pronunțată de

Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 9803/279/2009).

Invocând dispozițiile

art. 57 din Legea nr. 188/2000 potrivit cărora actele executorilor

judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor

judecătorești competente și, pe cele ale art. 58 din același act normativ, în

conformitate cu care cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot

formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de C. proc. civ.,

procurorul de caz a concluzionat că speța în litigiu poate fi soluționată doar

de instanță, pe calea unei contestații la executare, în prezent, pe rolul

Judecătoriei Piatra-Neamț, aflându-se mai multe cauze având acest obiect.

Soluția atacată a

fost menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău nr. 79/II/2/2010 din 9 martie 2010 prin care s-a respins

plângerea formulată de petenta SC T. SA Dumbrava Roșie, județul Neamț.

Instanța de fond,

verificând soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror a constatat

că este legală și temeinică. Actele de cercetare penală efectuate în cauză nu

confirmă susținerile petentei referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare

a atribuțiilor de serviciu de către intimatul executor judecătoresc cu ocazia

punerii în executare silită a Sentinței civile nr. 372C din 15 martie 2007,

pronunțată de Tribunalul Neamț.

Absența hotărârii

infracționale a intimatului este evidentă și rezultă cu certitudine din

modalitatea în care acesta și-a desfășurat activitatea profesională care este

conformă cu dispozițiile C. proc. civ. în materia executării silite.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale în

materie intimatul a emis debitoarei, somația de plată a creanței către

creditor, adresă prin care a solicitat să comunice cuantumul drepturilor

salariale datorate creditorului, a întocmit proces-verbal de calculare a

debitului și a înființat poprire pe conturile bancare ale intimatei, măsură ce

a fost comunicată petentei prin adresă oficială.

Exercitarea

atribuțiilor de serviciu în strică conformitate cu normele legale de către

intimatul executor judecătoresc, rezultă și din atitudinea sa de a proceda la

restituirea către petiționară a sumei poprite de la aceasta, după ce a luat

cunoștință de Decizia civilă nr. 221RC din 4 martie 2010 pronunțată de

Tribunalul Neamț prin care s-au anulat formele de executare efectuate de către

B.E.J. C.C. în dosarul de executare, ulterior datei de 18 iulie 2008.

În concluzie,

constatând că soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror este

legală și temeinică, instanța de fond, în baza art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționară.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petiționara SC T. SA Dumbrava Roșie care, deși legal citată, nu

s-a prezentat pentru a susține motivele de nelegalitate și netemeinicie a

hotărârii atacate și nici nu le-a formulat în scris printr-un memoriu separat.

Examinând din oficiu

hotărârea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționară nu

este fondat.

Aceasta întrucât

prima instanță, verificând prin prisma dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen. Rezoluția nr. 1546/P/2009 din 28 ianuarie 2010 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău prin care, în baza art. 228 alin. (6) raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

executorul judecătoresc C.C. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. cu motivarea

că fapta nu există, în mod corect a apreciat legalitatea și temeinicia

acesteia.

Astfel, din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că la 17 mai 2007, la solicitarea

numitului B.E., intimatul C.C., în calitate de executor judecătoresc a procedat

la punerea în executare a Sentinței civile nr. 372C din 15 martie 2007

pronunțată de Tribunalul Neamț, prin care s-a admis contestația formulată de

B.E. și s-au anulat ca nelegale atât Dispoziția nr. 222/2006, emisă de

recurentă, prin care s-a dispus reducerea postului ocupat de contestator, acela

de consilier al directorului general cu consecința numirii acestuia pe postul

nou înființat, de adjunct șef secție exploatare, cât și Decizia nr. 1 din 18

iulie 2005 emisă de recurentă prin care același contestator, a fost schimbat

din funcția de director general.

Împrejurarea că după

pronunțarea Deciziei civile nr. 850 din 12 octombrie 2007 prin care s-a admis

excepția tardivității contestației invocată de SC T. S.A. - recurenta din

prezenta cauză - și s-a respins ca tardiv introdusă contestația formulată de

B.E. împotriva Deciziei nr. 1 din 18 iulie 2005 emisă de recurentă, intimatul a

continuat executarea, nu este de natură a atrage răspunderea penală a acestuia

pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, din

moment ce, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că acesta

și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu consecința vătămării

intereselor legale ale petiționarei. Continuarea executării Sentinței civile

nr. 372/2007 a fost determinată de modul în care intimatul a interpretat

mențiunea din dispozitivul Deciziei civile nr. 850/2007 referitoare la

menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate, prin aceasta el

înțelegând că recurenta petiționară este în continuare obligată la plata

despăgubirilor către contestator. De altfel, dispozitivul Deciziei civile nr.

850/2007 nu a fost lămurit nici de instanța sesizată cu contestațiile la

executare formulate de recurenta-petiționară care prin hotărârile pronunțate,

fie a respins contestația, fie a admis cererea de deblocare a fondurilor

petiționarei.

Nici pronunțarea în

cauză a Deciziei civile nr. 221RC din 4 martie 2010 a Tribunalului Neamț prin

care s-a admis contestația la executare formulată de recurentă și s-au anulat

formele de executare efectuate de B.E.J. C.C., în Dosarul nr. 115/2007 nu este

de natură a atrage incidența în cauză a prevederilor art. 246 C. pen., așa cum

a solicitat recurenta, în condițiile în care, după ce a luat cunoștință de

conținutul acestei hotărâri judecătorești, intimatul a procedat la restituirea

către petiționară a sumei poprite de la aceasta, iar executarea Sentinței

civile nr. 372/2007 s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor C. proc. civ.

în sensul că după întocmirea dosarului de executare, intimatul a procedat la

emiterea somațiilor, efectuarea unei expertize contabile care să stabilească

sumele ce trebuiau executate, expertiză ce a fost comunicată, atât debitorului,

cât și creditorului, neexistând dovada contestării acesteia.

În consecință,

constatând că în mod corect, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C.

pen., nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective

și că, potrivit art. 57 și art. 58 din Legea nr. 188/2000, actele executorilor

judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor

judecătorești, iar cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot

formula contestație la executare în condițiile prevăzute de Codul de procedură

civilă, recursul declarat de petiționara SC T. SA Dumbrava Roșie se privește ca

nefondat și se va respinge ca atare, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara SC T. SA Dumbrava Roșie împotriva

Sentinței penale nr. 62 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 noiembrie 2010.