ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1564/2010

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 668/P/2009 din

27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus, în

baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de T.l.C., executor judecătoresc,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

În

considerentele acestei rezoluții s-a reținut că la datele de 22 aprilie 2009,

22 iunie 2009 și 23 iunie 2009, persoana vătămată B.V. a depus trei plângeri

penale prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de executorul

judecătoresc T.l.C., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Cu adresele

din 29 aprilie 2009, din 24 iunie 2009 și din 26 iunie 2009 ale Parchetului de

pe lângă Tribunalul Vrancea, plângerile persoanei vătămate au fost înaintate la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

La data de 10

iulie 2009, persoana vătămată a fost audiată de procuror. Cu această ocazie a

arătat că, la data de 22 aprilie 2009, s-a prezentat la Biroul Executorului

Judecătoresc T.l.C. și a solicitat relații în legătură cu o executare silită

din anul 1999. A fost introdusă în biroul executorului, iar acesta i-a cerut să

semneze o recipisă C.E.C. de depunere a unei sume de bani pe numele său.

Persoana vătămată a susținut că a refuzat să semneze și că făptuitorul a

încercat să o lovească, după care i-a cerut să părăsească biroul.

La data de 15

iunie 2009, a primit o somație și un proces-verbal de stabilire a cheltuielilor

de executare, motiv pentru care s-a prezentat la biroul executorului

judecătoresc și a depus acte prin care a arătat că a formulat contestație la

executare.

Persoana

vătămată a susținut că, în mod nelegal, la data de 16 iunie 2009, executorul

judecătoresc a efectuat evacuarea sa, ocazie cu care au fost oprite o parte din

bunuri, iar o altă parte au fost degradate.

Din actele

premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat

următoarele:

La data de 07

aprilie 2009, numita C.F. a depus la Biroul Executorului Judecătoresc T.l.C. o

cerere, prin care a solicitat executarea silită a sentinței civile nr. 5224 din

06 noiembrie 2008 a Judecătoriei Focșani, împotriva persoanei vătămate B.V.,

pentru partaj, recuperare sultă, cheltuieli de judecată și de executare. Cererea

a fost înregistrată cu nr. 151/2009.

La data de 09

aprilie 2009, făptuitorul a încheiat un proces-verbal de compensare a sumelor

datorate reciproc, stabilite prin hotărârea judecătorească. Numita C.F. a

consemnat la C.E.C. suma de 17.467,50 lei, stabilită prin actul menționat.

La data de 10

iunie 2009 a fost emisă somația cu nr. 151/2009. La data de 28 mai 2009, numita

C.F. a depus o cerere, prin care a solicitat punerea în executare a sentinței

civile nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focșani. Prin această hotărâre,

vremelnică și executorie fără somație, a fost admisă cererea de ordonanță

președintială și s-a dispus evacuarea persoanei vătămate din apartamentul

situat în municipiul Focșani, proprietatea numitei C.F. Cererea a fost

înregistrată sub nr. 201/2009.

La data de 16

iunie 2007, însoțit de executorul stagiar N.L.C. și de o echipă de jandarmi,

făptuitorul s-a deplasat la imobilul respectiv și a procedat la evacuarea

persoanei vătămate. A fost încheiat procesul-verbal din data de 16 iunie 2009.

Martora S.C. a

arătat că persoana vătămată s-a prezentat la Biroul Executorului Judecătoresc T.l.C.

unde i s-a adus la cunoștință și i-a înmânat recipisa C.E.C. pe care era

consemnată suma de 17.467 RON. Inițial, persoana vătămată a semnat pentru recipisa

și a plecat, dar a revenit la scurt timp, a intrat în biroul făptuitorului și

i-a vorbit acestuia pe un ton ridicat.

Aceleași

aspecte au fost arătate și de martorul N.L.C. care a participat și la evacuarea

persoanei vătămate, precizând că nu au fost distruse bunuri cu această ocazie.

Fiind audiat

de procuror, făptuitorul T.l.C. a arătat că nu a încercat să o lovească pe

persoana vătămată și a efectuat executarea silită cu respectarea dispozițiilor

legale.

Analizând

actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză a

rezultat că fapta sesizată nu se confirmă, procurorul reținând că executorul

judecătoresc T.l.C. a respectat dispozițiile C. proc. civ. privind executarea

silită, atât cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 5224/2008 a

Judecătoriei Focșani, hotărâre definitivă și irevocabilă, cât și a sentinței

civile nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focșani, hotărâre vremelnică și

executorie fără somație.

De asemenea,

s-a constatat că nemulțumirile persoanei vătămate în legătură cu actele de

executare silită s-ar fi putut susține pe calea contestației la executare.

Împotriva

acestei rezoluții petentul a formulat plângere, conform dispozițiilor art. 278 C.

proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 1089/11/2/2009

din 18 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe Curtea de

Apel Galați, reținându-se în esență că soluția de netrimitere în judecată este

corectă, neexistând probe care să confirme existența faptelor reclamate.

Prin aceeași

rezoluție s-a reținut că plângerea penală formulată de petent împotriva

judecătorilor J.D., S.M., Î.I. și S.M., executorului judecătoresc T.l.C. și

avocatului D.C., care s-a regăsit în cuprinsul plângerii împotriva rezoluției nr.

668/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, a fost înregistrată

separat și face obiectul Dosarului nr. 967/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați.

Împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere, în conformitate

cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., solicitând desființarea

rezoluțiilor procurorului și trimiterea cauzei la parchet în vederea reluării

cercetărilor, susținând că executarea silită a fost nelegală și abuzivă, iar

executorul judecătoresc trebuia să fie pedepsit.

Prin sentința

penală nr. 18/F din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală,

s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.V., împotriva

rezoluției nr. 668/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 1 C. proc. pen., scopul oricărui proces penal este acela al

constării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni,

astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită

potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la

răspundere penală.

Verificarea

unei plângeri, denunț sau a altui mod de sesizare se realizează, conform

dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. și art. 224 alin. (1) C. proc.

pen., prin investigații proprii ale organelor de urmărire penală, actele de

investigație denumite de lege acte premergătoare trebuind să servească atât la

constatarea existenței sau inexistenței vreunuia dintre cazurile prevăzute de art.

10 C. proc. pen., cât și la luarea hotărârii de a se începe sau nu urmărirea

penală răspunzându-se astfel cerințelor statuate cu valoare de principiu în

dispozițiile art. 1 C. proc. pen.

În cauza de

față organul de urmărire penală a desfășurat toate activitățile ce se impuneau

în cadrul actelor premergătoare pentru a ajunge la soluția dată.

Astfel, în

mod corect procurorul, constatând că intimatul T.l.C., nu a săvârșit

infracțiunea reclamată și nici alte fapte de natură penală care să îi atragă

răspunderea penală, a dispus neînceperea urmăririi penale în baza dispozițiilor

art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Probatoriul

administrat în faza actelor premergătoare nu a confirmat susținerile

petentului, nefăcându-se nicicum dovada că intimatul, în exercițiul

atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu a îndeplinit un act, ori l-ar fi

îndeplinit în mod defectuos și astfel să fi cauzat o vătămare intereselor

legale ale petentului.

Instanța de

fond a reținut că în mod corect procurorul a constatat că intimatul nu se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii reclamate, prevăzută de art. 246 C. pen.,

probatoriul administrat reliefând fără dubiu că aspectele arătate de petent nu

au un caracter infracțional și că deci intimatul nu poate fi subiect al

infracțiunii invocate și nici al vreunei alte fapte cu conotație penală.

Faptul că

petentul este nemulțumit de soluțiile pronunțate în cauzele civile privind

partajul bunurilor comune și evacuarea, finalizate prin punerea în executare a

hotărârilor judecătorești nu poate duce la concluzia că intimatul și-ar fi

îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, petentul având la îndemână

căile de atac prevăzute de procedura civilă.

Împotriva

acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs petentul, care prin

memoriile depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esență, solicitarea de

tragere la răspundere penală a intimatului.

Înalta Curte,

examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu,

potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată

că recursul este nefondat.

Din analiza

actelor premergătoare efectuate în Dosarul nr. 668/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați rezultă că intimatul executor judecătoresc T.l.C. nu

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu există

niciun fel de date, indicii sau dovezi că acesta a acționat în sensul vătămării

intereselor legale ale petentului, cu ocazia executării silite a sentinței

civile nr. 5224 din 06 noiembrie 2008 a Judecătoriei Focșani.

Activitatea

executorilor judecătorești este reglementată de Legea nr. 188/2000, care

statuează în art. 57 alin. (1) că actele acestora sunt supuse, în condițiile

legii, controlului instanțelor judecătorești competente, iar potrivit art. 58

din aceeași lege, cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot

formula contestație la executare în condițiile prevăzute de C. proc. civ.

Astfel, având

în vedere că din actele premergătoate efectuate în cauză nu s-au putut

identifica indicii care să confirme săvârșirea de către intimat a vreunei fapte

penale, iar petentul nu a invocat și depus în susținerea afirmațiilor sale

probe care să ateste o altă situație de fapt decât cea care rezultă din actele

dosarului, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția din

27 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 668/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați este corectă.

În ceea ce

privește temeiul de drept al soluției de neîncepere a urmăririi penale,

respectiv art. 10 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta a fost

corect invocat, întrucât corespunde actelor premergătoare efectuate în cauză,

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petentul B.V. împotriva sentinței penale nr. 18/F din 9 februarie 2010 a Curții

de Apel Galați, secția penală.

Totodată, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul B.V. împotriva sentinței penale nr. 18/F

din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 22 aprilie 2010.