ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1564/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 668/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de T.l.C., executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. În considerentele acestei rezoluții s-a reținut că la datele de 22 aprilie 2009, 22 iunie 2009 și 23 iunie 2009, persoana vătămată B.V. a depus trei plângeri penale prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc T.l.C., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Cu adresele din 29 aprilie 2009, din 24 iunie 2009 și din 26 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, plângerile persoanei vătămate au fost înaintate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. La data de 10 iulie 2009, persoana vătămată a fost audiată de procuror. Cu această ocazie a arătat că, la data de 22 aprilie 2009, s-a prezentat la Biroul Executorului Judecătoresc T.l.C. și a solicitat relații în legătură cu o executare silită din anul 1999. A fost introdusă în biroul executorului, iar acesta i-a cerut să semneze o recipisă C.E.C. de depunere a unei sume de bani pe numele său. Persoana vătămată a susținut că a refuzat să semneze și că făptuitorul a încercat să o lovească, după care i-a cerut să părăsească biroul.

La data de 15 iunie 2009, a primit o somație și un proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, motiv pentru care s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc și a depus acte prin care a arătat că a formulat contestație la executare. Persoana vătămată a susținut că, în mod nelegal, la data de 16 iunie 2009, executorul judecătoresc a efectuat evacuarea sa, ocazie cu care au fost oprite o parte din bunuri, iar o altă parte au fost degradate. Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele: La data de 07 aprilie 2009, numita C.F. a depus la Biroul Executorului Judecătoresc T.l.C. o cerere, prin care a solicitat executarea silită a sentinței civile nr. 5224 din 06 noiembrie 2008 a Judecătoriei Focșani, împotriva persoanei vătămate B.V., pentru partaj, recuperare sultă, cheltuieli de judecată și de executare.

Cererea a fost înregistrată cu nr. 151/2009. La data de 09 aprilie 2009, făptuitorul a încheiat un proces-verbal de compensare a sumelor datorate reciproc, stabilite prin hotărârea judecătorească. Numita C.F. a consemnat la C.E.C. suma de 17.467,50 lei, stabilită prin actul menționat. La data de 10 iunie 2009 a fost emisă somația cu nr. 151/2009. La data de 28 mai 2009, numita C.F. a depus o cerere, prin care a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focșani. Prin această hotărâre, vremelnică și executorie fără somație, a fost admisă cererea de ordonanță președintială și s-a dispus evacuarea persoanei vătămate din apartamentul situat în municipiul Focșani, proprietatea numitei C.F.

Cererea a fost înregistrată sub nr. 201/2009. La data de 16 iunie 2007, însoțit de executorul stagiar N.L.C. și de o echipă de jandarmi, făptuitorul s-a deplasat la imobilul respectiv și a procedat la evacuarea persoanei vătămate. A fost încheiat procesul-verbal din data de 16 iunie 2009. Martora S.C. a arătat că persoana vătămată s-a prezentat la Biroul Executorului Judecătoresc T.l.C. unde i s-a adus la cunoștință și i-a înmânat recipisa C.E.C. pe care era consemnată suma de 17.467 RON. Inițial, persoana vătămată a semnat pentru recipisa și a plecat, dar a revenit la scurt timp, a intrat în biroul făptuitorului și i-a vorbit acestuia pe un ton ridicat. Aceleași aspecte au fost arătate și de martorul N.L.C.

care a participat și la evacuarea persoanei vătămate, precizând că nu au fost distruse bunuri cu această ocazie. Fiind audiat de procuror, făptuitorul T.l.C. a arătat că nu a încercat să o lovească pe persoana vătămată și a efectuat executarea silită cu respectarea dispozițiilor legale. Analizând actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză a rezultat că fapta sesizată nu se confirmă, procurorul reținând că executorul judecătoresc T.l.C. a respectat dispozițiile C. proc. civ. privind executarea silită, atât cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 5224/2008 a Judecătoriei Focșani, hotărâre definitivă și irevocabilă, cât și a sentinței civile nr. 2405 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focșani, hotărâre vremelnică și executorie fără somație.

De asemenea, s-a constatat că nemulțumirile persoanei vătămate în legătură cu actele de executare silită s-ar fi putut susține pe calea contestației la executare. Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere, conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 1089/11/2/2009 din 18 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe Curtea de Apel Galați, reținându-se în esență că soluția de netrimitere în judecată este corectă, neexistând probe care să confirme existența faptelor reclamate. Prin aceeași rezoluție s-a reținut că plângerea penală formulată de petent împotriva judecătorilor J.D., S.M., Î.I. și S.M., executorului judecătoresc T.l.C.

și avocatului D.C., care s-a regăsit în cuprinsul plângerii împotriva rezoluției nr. 668/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, a fost înregistrată separat și face obiectul Dosarului nr. 967/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea rezoluțiilor procurorului și trimiterea cauzei la parchet în vederea reluării cercetărilor, susținând că executarea silită a fost nelegală și abuzivă, iar executorul judecătoresc trebuia să fie pedepsit. Prin sentința penală nr. 18/F din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.V., împotriva rezoluției nr. 668/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 1 C. proc. pen., scopul oricărui proces penal este acela al constării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Verificarea unei plângeri, denunț sau a altui mod de sesizare se realizează, conform dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. și art. 224 alin. (1) C. proc. pen., prin investigații proprii ale organelor de urmărire penală, actele de investigație denumite de lege acte premergătoare trebuind să servească atât la constatarea existenței sau inexistenței vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc.

pen., cât și la luarea hotărârii de a se începe sau nu urmărirea penală răspunzându-se astfel cerințelor statuate cu valoare de principiu în dispozițiile art. 1 C. proc. pen. În cauza de față organul de urmărire penală a desfășurat toate activitățile ce se impuneau în cadrul actelor premergătoare pentru a ajunge la soluția dată. Astfel, în mod corect procurorul, constatând că intimatul T.l.C., nu a săvârșit infracțiunea reclamată și nici alte fapte de natură penală care să îi atragă răspunderea penală, a dispus neînceperea urmăririi penale în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Probatoriul administrat în faza actelor premergătoare nu a confirmat susținerile petentului, nefăcându-se nicicum dovada că intimatul, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu a îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și astfel să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului.

Instanța de fond a reținut că în mod corect procurorul a constatat că intimatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reclamate, prevăzută de art. 246 C. pen., probatoriul administrat reliefând fără dubiu că aspectele arătate de petent nu au un caracter infracțional și că deci intimatul nu poate fi subiect al infracțiunii invocate și nici al vreunei alte fapte cu conotație penală. Faptul că petentul este nemulțumit de soluțiile pronunțate în cauzele civile privind partajul bunurilor comune și evacuarea, finalizate prin punerea în executare a hotărârilor judecătorești nu poate duce la concluzia că intimatul și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, petentul având la îndemână căile de atac prevăzute de procedura civilă.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs petentul, care prin memoriile depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esență, solicitarea de tragere la răspundere penală a intimatului. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat. Din analiza actelor premergătoare efectuate în Dosarul nr. 668/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați rezultă că intimatul executor judecătoresc T.l.C. nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu există niciun fel de date, indicii sau dovezi că acesta a acționat în sensul vătămării intereselor legale ale petentului, cu ocazia executării silite a sentinței civile nr. 5224 din 06 noiembrie 2008 a Judecătoriei Focșani.

Activitatea executorilor judecătorești este reglementată de Legea nr. 188/2000, care statuează în art. 57 alin. (1) că actele acestora sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, iar potrivit art. 58 din aceeași lege, cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare în condițiile prevăzute de C. proc. civ. Astfel, având în vedere că din actele premergătoate efectuate în cauză nu s-au putut identifica indicii care să confirme săvârșirea de către intimat a vreunei fapte penale, iar petentul nu a invocat și depus în susținerea afirmațiilor sale probe care să ateste o altă situație de fapt decât cea care rezultă din actele dosarului, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția din 27 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 668/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați este corectă.

În ceea ce privește temeiul de drept al soluției de neîncepere a urmăririi penale, respectiv art. 10 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta a fost corect invocat, întrucât corespunde actelor premergătoare efectuate în cauză, Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.V. împotriva sentinței penale nr. 18/F din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.V. împotriva sentinței penale nr. 18/F din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2010.