ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2045/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 10/F din 20

februarie 2012 Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul B.V. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale nr. 553/P/2011 din 28 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați, menținând rezoluția atacată.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin Rezoluția

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 553/P/2011 din 28 septembrie

2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii P.A. și S.L.,

de la Judecătoria Focșani și față de executorul judecătoresc C.C.C., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a da această

soluție, procurorul a reținut următoarele:

Persoana vătămată

B.V., din Focșani, a formulat plângere penală împotriva judecătorului S.L., de

la Judecătoria Focșani și executorului judecătoresc C.C.C., din cadrul Biroului

Executorilor Judecătorești Asociați „C.G. și C.C.C." din Focșani, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută

de art. 246 C. pen.

În motivarea

plângerii, persoana vătămată a arătat că este nemulțumită de Sentința civilă

nr. 592 din 27 ianuarie 2011 a Judecătoriei Focșani pe care a considerat-o

nelegală și abuzivă dar și de modul cum s-a efectuat executarea silită în

Dosarul de executare nr. 224/2011 a Biroului Executorilor Judecătorești

Asociați „C.G. și C.C.C." din Focșani.

Persoana vătămată a

arătat că este nemulțumită întrucât executorul judecătoresc nu i-ar fi

prezentat o citație când s-a prezentat să o evacueze din imobilul său.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că prin Sentința civilă nr. 592

din 27 ianuarie 2011 a Judecătoriei Focșani pronunțată în Dosarul nr.

19505/231/2010 s-a dispus admiterea cererii formulată de reclamanta SC

„A.P.I.T." SA Brașov și evacuarea pârâtului B.V. din imobilul situat în

Focșani, jud. Vrancea. Sentința a fost pronunțată de judecătorul P.A.

În baza acestui

titlu, la data de 21 iunie 2011, creditoarea SC „A.P.I.T." SA Brașov a

solicitat Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „C.G. și C.C.C."

din Focșani punerea în executare a hotărârii și evacuarea persoanei vătămate

B.V. din imobilul menționat.

Executorul

judecătoresc a solicitat Judecătoriei Focșani încuviințarea executării silite

și prin Încheierea din 28 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 9418/231/2011 al

Judecătoriei Focșani s-a dispus încuviințarea executării silite. Această

hotărâre a fost pronunțată de judecătorul S.L.

După încuviințarea

executării silite, executorul a întocmit somația către persoana vătămată B.V.

și întrucât acesta nu a părăsit imobilul, la data de 11 august 2011, executorul

judecătoresc C.C.C. s-a deplasat la imobilul menționat și a pus în executare

titlul. Cu ocazia executării silite persoana vătămată nu s-a opus și a părăsit

imobilul de bună voie.

Fiind nemulțumită de

cele două hotărâri judecătorești, dar și de faptul că a fost evacuată, persoana

vătămată B.V. a formulat plângere penală împotriva judecătorilor, cât și

împotriva executorului judecătoresc.

În plângerea sa și în

declarație persoana vătămată a indicat doar pe judecătorul S.L., dar în urma

cercetărilor s-a constatat că acesta a pronunțat doar Încheierea din data de 28

iunie 2011 în Dosarul nr. 9418/231/2011, iar Sentința civilă nr. 592 din 27

ianuarie 2011 a fost pronunțată de judecătorul P.A.

În urma efectuării

actelor premergătoare s-a stabilit că aspectele sesizate de persoana vătămată

B.V. nu sunt prevăzute de legea penală.

Astfel, în cazul în

care persoana vătămată era mulțumită de hotărârile judecătorești menționate mai

sus avea la dispozițiile căile legale de atac, iar cu privire la activitatea de

executare silită orice nemulțumire putea fi invocată printr-o contestație la

executare.

Pentru motivele

arătate s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi magistrați și

față de executorul judecătoresc C.C.C.

Împotriva acestei

rezoluții în termen legal a formulat plângere petentul B.V., însă prin

Rezoluția nr. 965/II/2/2011 din 31 octombrie 2011 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați această plângere fiind respinsă

ca nefondată, reținându-se că cercetările sunt complete și că soluția este

temeinică și legală.

Împotriva Rezoluției

nr. 553/P/2011 din 28 septembrie 2011, în termen legal și în conformitate cu

prevederile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul B.V. a

formulat plângere, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr.

1409/44/2011 din 7 noiembrie 2011.

În plângerea sa,

petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaților P.A., S.L. și

C.C.C., reiterând criticile formulate în plângerile adresate organelor de

urmărire penală.

Analizând rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale sub aspectele invocate de petentă, Curtea a

constatat că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

judecătorii P.A. și S.L. și față de executorul judecătoresc C.C.C. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât în cauză nu sunt

îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Astfel, Curtea a

reținut în esență că petentul este nemulțumit de faptul că intimata P.A. a

dispus admiterea unei acțiuni privind evacuarea petentului din imobilul situat

în Focșani, iar intimata S.L. a încuviințat executare silită a Sentinței civile

nr. 592/2011. În același timp, petentul a criticat faptul că a fost evacuat de

executorul judecătoresc C.C.C., deși din procesul-verbal întocmit rezultă că

sus numitul nu s-a opus executării silite și a părăsit imobilul de bună voie.

Curtea a mai reținut

că, potrivit dispozițiilor art. 246 C. pen. constituie infracțiunea de „abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor" fapta funcționarului public,

care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește

un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare

a intereselor legale ale unei persoane.

În speță nu se poate

însă reține că judecătorii P.A. și S.L., și-au îndeplinit necorespunzător

atribuțiile de serviciu întrucât judecătorul nu are obligația de a pronunța o

anumită hotărâre stabilită pentru fiecare caz în parte, activitatea desfășurată

de magistrat presupunând pronunțarea soluției pe care acesta o consideră

temeinică și legală în raport de actele aflate la dosarul cauzei.

Această soluție

reprezintă în esență o judecată de valoare care, chiar în situația în care este

reformată de o instanță de control judiciar, nu poate fi considerată ca un „act

defectuos efectuat" în sensul art. 246 C. pen.

Faptul că legiuitorul

a prevăzut ca remediu procesual posibilitatea atacării anumitor hotărâri

judecătorești și implicit a reformării în tot sau în parte a acestora,

reprezintă o confirmare a faptului că activitatea judiciară desfășurată de

magistrat nu poate fi încadrată în conceptul de „act defectuos" cu care

operează prevederile art. 246 C. pen., instanța de control judiciar fiind

singura în măsură să îndrepte eventuale erori sau interpretări greșite ale

legii, desființarea sau casarea hotărârii instanței de fond neputând însă

atrage răspunderea penală a magistratului.

Cât privește

activitatea executorului judecătoresc C.C.C., Curtea a reținut că nemulțumirile

debitorului referitoare la procedura de punere în executare a unui titlu

executoriu pot constitui motive pentru formularea unei contestații la executare

iar nu temeiuri pentru tragerea la răspunderea penală a executorului

judecătoresc.

În consecință, Curtea

a constatat că, în mod corect, s-a apreciat de organele de cercetare penală că

faptele reclamate de petentul B.V. nu sunt prevăzute de legea penală, dispunând

neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 C. proc. pen. în referire la art.

10 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petentul solicitând admiterea recursului, casarea

sentinței recurate și tragerea la răspundere penală a intimaților.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este inadmisibil

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din

Constituția României „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate

și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Așadar, posibilitatea

provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată

prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului

menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile

premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac

determinate de lege.

Legea procesual

penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a

asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri

judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite

provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o

încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare

ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Curtea de Apel

Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a soluționat plângerea

petentului împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată la 20

februarie 2012, când a pronunțat Sentința nr. 10/F, așa încât, în mod legal,

hotărârea criticată a rămas definitivă, conform dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., așa cum au fost ele anterior modificate, prin

prevederile art. XVIII pct. 39 din Legea 202/2010.

Prin urmare, Sentința

penală nr. 10/F din 20 februarie 2012, fiind pronunțată după intrarea în

vigoare a Legii nr. 202/2010, nu face parte dintre hotărârile arătate în

cuprinsul art. XXIV alin. (1) din legea menționată, astfel că nu e supusă căilor

ordinare de atac.

În consecință,

recursul declarat de petentul B.V. este inadmisibil, întrucât a fost îndreptat

împotriva unei hotărâri definitive, conform art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen., așa cum era acest text în vigoare la data pronunțării sentinței

atacate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul B.V. împotriva Sentinței penale nr.

10/F din data de 20 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 iunie 2012.

Procesat de GGC - N