ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2045/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 10/F din 20 februarie 2012 Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.V. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 553/P/2011 din 28 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținând rezoluția atacată. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 553/P/2011 din 28 septembrie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii P.A. și S.L., de la Judecătoria Focșani și față de executorul judecătoresc C.C.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a da această soluție, procurorul a reținut următoarele: Persoana vătămată B.V., din Focșani, a formulat plângere penală împotriva judecătorului S.L., de la Judecătoria Focșani și executorului judecătoresc C.C.C., din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „C.G. și C.C.C." din Focșani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. În motivarea plângerii, persoana vătămată a arătat că este nemulțumită de Sentința civilă nr. 592 din 27 ianuarie 2011 a Judecătoriei Focșani pe care a considerat-o nelegală și abuzivă dar și de modul cum s-a efectuat executarea silită în Dosarul de executare nr. 224/2011 a Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „C.G.

și C.C.C." din Focșani. Persoana vătămată a arătat că este nemulțumită întrucât executorul judecătoresc nu i-ar fi prezentat o citație când s-a prezentat să o evacueze din imobilul său. Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că prin Sentința civilă nr. 592 din 27 ianuarie 2011 a Judecătoriei Focșani pronunțată în Dosarul nr. 19505/231/2010 s-a dispus admiterea cererii formulată de reclamanta SC „A.P.I.T." SA Brașov și evacuarea pârâtului B.V. din imobilul situat în Focșani, jud. Vrancea. Sentința a fost pronunțată de judecătorul P.A. În baza acestui titlu, la data de 21 iunie 2011, creditoarea SC „A.P.I.T." SA Brașov a solicitat Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „C.G.

și C.C.C." din Focșani punerea în executare a hotărârii și evacuarea persoanei vătămate B.V. din imobilul menționat. Executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei Focșani încuviințarea executării silite și prin Încheierea din 28 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 9418/231/2011 al Judecătoriei Focșani s-a dispus încuviințarea executării silite. Această hotărâre a fost pronunțată de judecătorul S.L. După încuviințarea executării silite, executorul a întocmit somația către persoana vătămată B.V. și întrucât acesta nu a părăsit imobilul, la data de 11 august 2011, executorul judecătoresc C.C.C. s-a deplasat la imobilul menționat și a pus în executare titlul. Cu ocazia executării silite persoana vătămată nu s-a opus și a părăsit imobilul de bună voie.

Fiind nemulțumită de cele două hotărâri judecătorești, dar și de faptul că a fost evacuată, persoana vătămată B.V. a formulat plângere penală împotriva judecătorilor, cât și împotriva executorului judecătoresc. În plângerea sa și în declarație persoana vătămată a indicat doar pe judecătorul S.L., dar în urma cercetărilor s-a constatat că acesta a pronunțat doar Încheierea din data de 28 iunie 2011 în Dosarul nr. 9418/231/2011, iar Sentința civilă nr. 592 din 27 ianuarie 2011 a fost pronunțată de judecătorul P.A. În urma efectuării actelor premergătoare s-a stabilit că aspectele sesizate de persoana vătămată B.V. nu sunt prevăzute de legea penală. Astfel, în cazul în care persoana vătămată era mulțumită de hotărârile judecătorești menționate mai sus avea la dispozițiile căile legale de atac, iar cu privire la activitatea de executare silită orice nemulțumire putea fi invocată printr-o contestație la executare.

Pentru motivele arătate s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi magistrați și față de executorul judecătoresc C.C.C. Împotriva acestei rezoluții în termen legal a formulat plângere petentul B.V., însă prin Rezoluția nr. 965/II/2/2011 din 31 octombrie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați această plângere fiind respinsă ca nefondată, reținându-se că cercetările sunt complete și că soluția este temeinică și legală. Împotriva Rezoluției nr. 553/P/2011 din 28 septembrie 2011, în termen legal și în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petentul B.V. a formulat plângere, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1409/44/2011 din 7 noiembrie 2011. În plângerea sa, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaților P.A., S.L.

și C.C.C., reiterând criticile formulate în plângerile adresate organelor de urmărire penală. Analizând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectele invocate de petentă, Curtea a constatat că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii P.A. și S.L. și față de executorul judecătoresc C.C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Astfel, Curtea a reținut în esență că petentul este nemulțumit de faptul că intimata P.A. a dispus admiterea unei acțiuni privind evacuarea petentului din imobilul situat în Focșani, iar intimata S.L. a încuviințat executare silită a Sentinței civile nr. 592/2011.

În același timp, petentul a criticat faptul că a fost evacuat de executorul judecătoresc C.C.C., deși din procesul-verbal întocmit rezultă că sus numitul nu s-a opus executării silite și a părăsit imobilul de bună voie. Curtea a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 246 C. pen. constituie infracțiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane. În speță nu se poate însă reține că judecătorii P.A.

și S.L., și-au îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu întrucât judecătorul nu are obligația de a pronunța o anumită hotărâre stabilită pentru fiecare caz în parte, activitatea desfășurată de magistrat presupunând pronunțarea soluției pe care acesta o consideră temeinică și legală în raport de actele aflate la dosarul cauzei. Această soluție reprezintă în esență o judecată de valoare care, chiar în situația în care este reformată de o instanță de control judiciar, nu poate fi considerată ca un „act defectuos efectuat" în sensul art. 246 C. pen.

Faptul că legiuitorul a prevăzut ca remediu procesual posibilitatea atacării anumitor hotărâri judecătorești și implicit a reformării în tot sau în parte a acestora, reprezintă o confirmare a faptului că activitatea judiciară desfășurată de magistrat nu poate fi încadrată în conceptul de „act defectuos" cu care operează prevederile art. 246 C. pen., instanța de control judiciar fiind singura în măsură să îndrepte eventuale erori sau interpretări greșite ale legii, desființarea sau casarea hotărârii instanței de fond neputând însă atrage răspunderea penală a magistratului. Cât privește activitatea executorului judecătoresc C.C.C., Curtea a reținut că nemulțumirile debitorului referitoare la procedura de punere în executare a unui titlu executoriu pot constitui motive pentru formularea unei contestații la executare iar nu temeiuri pentru tragerea la răspunderea penală a executorului judecătoresc.

În consecință, Curtea a constatat că, în mod corect, s-a apreciat de organele de cercetare penală că faptele reclamate de petentul B.V. nu sunt prevăzute de legea penală, dispunând neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și tragerea la răspundere penală a intimaților. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit art. 129 din Constituția României „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege. Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a soluționat plângerea petentului împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată la 20 februarie 2012, când a pronunțat Sentința nr. 10/F, așa încât, în mod legal, hotărârea criticată a rămas definitivă, conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., așa cum au fost ele anterior modificate, prin prevederile art. XVIII pct. 39 din Legea 202/2010. Prin urmare, Sentința penală nr. 10/F din 20 februarie 2012, fiind pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nu face parte dintre hotărârile arătate în cuprinsul art. XXIV alin. (1) din legea menționată, astfel că nu e supusă căilor ordinare de atac.

În consecință, recursul declarat de petentul B.V. este inadmisibil, întrucât a fost îndreptat împotriva unei hotărâri definitive, conform art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., așa cum era acest text în vigoare la data pronunțării sentinței atacate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.V. împotriva Sentinței penale nr. 10/F din data de 20 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2012. Procesat de GGC - N