ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 234/A/20107

Deliberând asupra apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de către partea civilă E. împotriva Sentinței penale nr. 48/F din data de 22 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 48/F din data de 22 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaților A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., respectiv B. și C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 48 C. pen. cu referire la art. 268 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (câte 2 infracțiuni fiecare).

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. a dispus asupra cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

a) Acuzația - Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța din data de 29 iulie 2014 s-au dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 268 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., în referire la plângerea penală formulată împotriva magistratului judecător D.; B., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 48 C. pen. în ref. la art. 268 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 5 C. pen. (2 infracțiuni) în condițiile art. 33 lit. b) C. pen. anterior; C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 48 C. pen. în ref. la art. 268 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 5 C. pen. (2 infracțiuni) în condițiile art. 33 lit. b) C. pen. anterior;

În fapt, procurorul a reținut că persoana vătămată E. are calitatea de magistrat judecător la Curtea de pe Galați, calitate pe care o are și doamna D.

În cuprinsul plângerii penale pe care persoana vătămată E. a adresat-o Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la data de 20 septembrie 2009 (dosarul penal s-a format la data de 22 septembrie 2009), s-a solicitat efectuarea urmăririi penale față de inculpatul A. care, cu sprijinul inculpaților B. și C., în calitate de avocați, au formulat, în mod calomnios, plângere penală împotriva magistraților judecători E. și D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. din 1969), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 C. pen. din 1969), arestare nelegală și cercetare abuzivă (art. 266 C. pen. din 1969) și nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 C. pen. din 1969).

Conform adresei nr. 326 din 17 iunie 2010 a Baroului Galați, inculpatul C. este înscris în Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei în Baroul Galați de la data de 15 ianuarie 2004 iar inculpata B. este înscrisă în Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei în Baroul Galați de la data de 1 iunie 2002.

La data de 5 noiembrie 2008 inculpata B., prin Cabinetul Individual de Avocatură B. a încheiat contractul de asistență juridică nr. 12/2008 cu SC F. SRL.

La data de 5 noiembrie 2008 inculpatul C., prin Cabinetul Individual de Avocatură C. a încheiat contractul de asistență juridică nr. 22/2008 cu SC F. SRL.

Contractele de asistență juridică ale celor doi inculpați vizau acordarea asistenței juridice inculpatului A. care avea aceeași calitate procesual penală (aceea de inculpat), în dosarul penal instrumentat de DIICOT - Biroul Teritorial Vrancea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

La data de 23 decembrie 2008, pe rolul Curții de Apel Galați s-a aflat în vederea soluționării recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Vrancea împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. x/91/2008, privind pe inculpații A., G. și H. prin care a fost revocată măsura arestării preventive a celor trei inculpați.

Completul de judecată care urma să soluționeze calea de atac a recursului a fost format din magistrații judecători I. - președinte de complet și judecătorii E. și D. Inculpații B. și C., în calitate de avocați, au reprezentat interesele inculpatului A.

Prin Decizia penală nr. 794/R din 23 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul penal nr. x/44/2008 a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Vrancea, a fost casată încheierea de ședință din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în Dosarul nr. x/91/2008 și a fost menținută starea de arest preventiv a celor trei inculpați.

La data de 6 ianuarie 2009 inculpatul A. s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a solicitat efectuarea de cercetări penale față de magistrații judecători E. și D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. din 1969), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 C. pen. din 1969), arestare nelegală și cercetare abuzivă (art. 266 C. pen. din 1969) și nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 C. pen. din 1969).

S-a format dosarul penal nr. x/P/2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dosar care a fost soluționat la data de 17 iulie 2009 și s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. anterior și art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, neînceperea urmăririi penale față de magistrații E. și D., judecători la Curtea de Apel Galați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, arestare nelegală și nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 246, art. 247, art. 266 alin. (1) și art. 271 C. pen. anterior, întrucât faptele nu s-au dovedit.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere inculpatul A., plângere respinsă prin rezoluția nr. x/4117/II/2/2009 din 4 septembrie 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca urmare a plângerii pe care inculpatul A., în calitate de petiționar, a adresat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procedura prev. de art. 278

1

C. proc. pen. anterior, prin Sentința penală nr. 360 din 9 martie 2010, pronunțată în dosarul penal nr. x/1/2009, această plângere a fost respinsă fiind menținută rezoluția nr. x/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Concomitent cu plângerea penală, inculpatul A. a sesizat Inspecția Judiciară - Serviciul de inspecție judiciară pentru judecători și a indicat încălcarea gravă a legii de către magistrații judecători care au făcut parte din completul de judecată care a pronunțat Decizia nr. 794/R din 23 decembrie 2008. Ca urmare a verificării memoriului formulat de A., inspecția judiciară a stabilit că magistrații judecători nu au săvârșit fapte care să poată fi calificate drept abateri disciplinare.

Referitor la plângerea penală formulată împotriva magistraților E. și D., inculpații B. și C. au precizat că au redactat această plângere penală, iar inculpatul A. și-a însușit-o. În cuprinsul plângerii penale formulate de inculpatul A. cu complicitatea avocaților B. și C. au fost invocate: aspecte referitoare la încălcarea dreptului la apărare al altor două persoane care aveau calitatea procesuală de inculpați în dosarul penal aflat pe rolul Curții de Apel Galați; faptul că magistrații-judecători E. și D. ar fi fost incompatibili să judece recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Vrancea și, implicit să pronunțe Decizia penală nr. 794/R/2008; faptul că, ulterior datei de 22 decembrie 2008 A., în calitate de inculpat în dosarul penal aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, precum și celelalte persoane având calitățile de inculpați, au fost deținute în mod nelegal ignorându-se prevederile Codului de procedură penală în vigoare la momentul soluționării recursului de către completul de judecată din care făceau parte magistrații E. și D.

În acest context, magistrații - judecători E. și D. s-ar fi făcut vinovați de săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești dispuse de Tribunalul Vrancea, hotărâre judecătorească care, în opinia titularilor plângerii penale ar fi intrat sub puterea autorității de lucru judecat.

Se susține în acuzare că plângerea penală conține învinuiri despre care titularul acesteia, precum și complicii săi au fost evident convinși că sunt mincinoase, în condițiile în care, prin înseși natura obiectului cauzei pe care magistrații - judecători E. și D. au avut obligația să o analizeze, sub aspectul legalității și temeiniciei, respectiv recursul declarat împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță de judecată ierarhic inferioară și nu erau ținuți de respectarea acestei hotărâri judecătorești pentru ca în sarcina acestora să existe indicii de săvârșire a infracțiunilor de nerespectare a hotărârii judecătorești și arestare nelegală și cercetare abuzivă.

Se mai susține în acuzare că reaua - credință a inculpaților A., B. și C. cu privire la formularea învinuirilor aduse celor doi magistrați rezultă din faptul că plângerea penală a fost formulată numai împotriva a doi dintre judecătorii care au format completul de judecată, deși Decizia penală nr. 794/R din 23 decembrie 2008 a fost dispusă în complet format din trei judecători, fără formularea vreunei opinii separate din partea vreunui membru al completului de judecată.

Faptul că învinuirile aduse celor doi magistrați judecători au fost mincinoase, iar inculpații B. și C., în calitate de avocați, au cunoscut această situație și au urmărit atingerea demnității celor doi magistrați rezultă, fără dubiu, din sesizarea Inspecției Judiciare - Serviciul de inspecție judiciară pentru judecători cu aceleași aspecte care au fost înserate în cuprinsul plângerii penale. Sesizarea Inspecției judiciare a fost formulată concomitent cu plângerea penală ceea ce dovedește caracterul mincinos al plângerii penale formulate împotriva celor doi magistrați.

În ceea ce-i privește pe cei doi avocați, din examinarea limitelor contractelor de asistență juridică încheiate în beneficiul inculpatului A. s-a constatat că aceste contracte s-au limitat la asigurarea asistenței juridice în dosarul penal unde A. era cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Între A. și cei doi avocați nu s-au stabilit raporturi contractuale privind formularea unor noi plângeri penale, raporturi contractuale care să fi permis avocaților să redacteze plângerea penală împotriva celor doi magistrați judecători și, în felul acesta să justifice redactarea acestei plângeri penale prin exercitarea dreptului la apărare a inculpatului A.

De altfel, dreptul la apărare al oricărei persoane trebuie exercitat cu bună-credință, cu respectarea normelor procesual penale aplicabile în materia în care se asigură asistența juridică, fiind exclusă încălcarea drepturilor și a demnității altor persoane.

În concret, prin pregătirea profesională a celor doi inculpați avocați și în considerarea limitelor contractelor de asistență juridică încheiate cu SC F. SRL, în beneficiul inculpatului A., aceștia aveau cunoștință despre faptul că învinuirile cuprinse în conținutul plângerii penale formulate sunt mincinoase și, ca urmare a acestei plângeri penale magistrații - judecători au făcut subiectul cercetărilor penale efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin formularea plângerii penale la data de 6 ianuarie 2009 s-a adus atingere atât demnității magistratului judecător E. cât și magistratului judecător D., fiind încălcate relațiile sociale care protejează drepturile celor doi magistrați.

În cuprinsul declarației formulate la data de 22 noiembrie 2012 de magistratul - judecător D., aceasta a precizat că apreciază plângerea penală formulată de inculpatul A. ca fiind contrară realității având un conținut calomnios atât cu privire la infracțiunile pe care le-ar fi săvârșit cât și cu privire la limbajul folosit. Magistratul judecător D. a precizat că nu a formulat plângere penală datorită lipsei de timp, acesta fiind afectat exclusiv profesiei sale.

Conduita inculpatului A. cu privire la învinuirea mincinoasă adusă magistratului-judecător E. prin plângerea adresată organelor judiciare la data de 6 ianuarie 2009 a făcut obiectul judecății în dosarul penal nr. x/324/2013 al Judecătoriei Tecuci.

Referitor la conduita inculpatului A. cu privire la învinuirea mincinoasă adusă magistratului - judecător D. prin plângerea penală menționată anterior, conform principiului oficialității care operează cu privire la infracțiunea de denunțare calomnioasă în incriminarea dată de C. pen. din anul 1968, infracțiune incriminată de prevederile art. 268 din actualul C. pen., prin rezoluția nr. x/P/2012 din 15 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a procedat la începerea urmăririi penale față de acest inculpat cu privire la infracțiunea săvârșită în dauna magistratului judecător D.

Totodată, prin redactarea plângerii penale din data de 6 ianuarie 2009 avocații B. și C. au săvârșit două infracțiuni de complicitate la inducere în eroare a organelor judiciare deoarece printr-o singură acțiune, aceea de redactare a plângerii penale în numele inculpatului A. a fost prejudiciată demnitatea a două persoane.

S-a mai arătat de către procuror că pe parcursul urmăririi penale s-a procedat la administrarea probelor solicitate de inculpații B. și C., L..

Martorii audiați au precizat că nu au cunoștință despre împrejurările în care s-a redactat plângerea penală, modalitatea concretă în care această plângere penală a fost primită și semnată de inculpatul A., data redactării acesteia, inculpatul aflându-se în stare de arest preventiv.

Referitor la persoanele care au redactat această plângere penală, inculpații B. și C. au susținut, în mod constant că au redactat această plângere în conformitate cu prerogativele care le-au fost conferite de contractele de asistență juridică încheiate pentru inculpatul A. și în scopul exercitării dreptului la apărare al clientului lor.

La rândul său, inculpatul A. a declarat în fața judecătorului din cadrul Judecătoriei Tecuci că a hotărât împreună cu avocații săi, indicându-i printre alții pe cei doi inculpați, "să formuleze anumite sesizări, anumite plângeri, nu cu intenția de a cercetat sau a crea prejudicii celor două persoane, ci cu intenția de a se da o soluție legală în dosarul în care era cercetat".

Istoricul cauzei:

La data de 20 septembrie 2009, persoana vătămată E. s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și a solicitat efectuarea de cercetări penale față de inculpații A., C., B. precum și față de numiții T. și J. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă având ca formă de participație autoratul (în ceea ce-l privește pe inculpatul A.) și complicitatea (în ceea ce privește celelalte persoane indicate în cuprinsul plângerii penale). La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a format Dosarul nr. x/P/2009.

Organul judiciar sesizat inițial cu privire la infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare (infracțiune incriminată anterior cu denumirea marginală de denunțare calomnioasă) a fost Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați unde s-a format dosarul penal nr. x/P/2009.

Prin ordonanța nr. x/P/2009 din 19 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul disp. art. 228 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c), b C. proc. pen., art. 45 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 42 și art. 38 C. proc. pen., s-a dispus:

- Neînceperea urmăririi penale față de T. și J. - avocați, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de denunțare calomnioasă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 259 C. pen. S-a apreciat că fapta sesizată nu a fost comisă de persoanele menționate anterior.

- Neînceperea urmăririi penale față de C. și B. - avocați, sub aspectul complicității la infracțiunea de denunțare calomnioasă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 259 C. pen. S-a apreciat că fapta reținută în sarcina celor doi avocați nu este prevăzută de legea penală întrucât aceștia au acționat în conformitate cu prevederile contractului de asistență juridică, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995, republicată și cu Statutul profesiei de avocat.

- Disjungerea cauzei față de făptuitorul A. pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 C. pen. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani.

Dosarul disjuns și declinat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani a fost înregistrat sub numărul x/P/2010, iar la data de 27 aprilie 2010 a fost preluat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, în conformitate cu prevederile art. 209 alin. (1) C. proc. pen. fiind înregistrat sub numărul x/P/2010, astfel cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

Împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat plângere persoana vătămată E., plângere admisă prin ordonanța nr. x/II/2/2010 din 7 iunie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Prin ordonanța nr. x/P/2009 din 27 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 42 C. proc. pen. și art. 30 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a dosarului penal menționat în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea reunirii la Dosarul nr. x/P/2009 al celui din urmă parchet având ca obiect o plângere penală identică sub aspectul părților și a obiectului.

Prin ordonanța nr. x/II/6/2010 din 5 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus infirmarea ordonanței nr. x/P/2009 din 27 iulie 2010 a aceluiași parchet prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București apreciindu-se că organul de urmărire penală competent să soluționeze cauza este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Prin ordonanța nr. x/P/2009 din 16 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați în vederea reunirii la Dosarul nr. x/P/2009.

Dosarul declinat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați sub numărul x/P/2010, iar prin ordonanța nr. x/P/2010 din 2 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus reunirea dosarului nr. x/P/2010 la Dosarul nr. x/P/2009.

Prin ordonanța nr. x/P/2009 din 9 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) în ref. la art. 10 lit. c) și d C. proc. pen., s-a dispus:

- Neînceperea urmăririi penale față de J. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 259 C. pen. (nu a participat la comiterea faptei);

- Neînceperea urmăririi penale față de C. și B., pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 259 C. pen. (nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii).

Prin ordonanța nr. x/II/2/2010 din 17 noiembrie 2010 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, ca urmare a plângerii formulate de persoana vătămată E. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, această plângere a fost admisă și s-a dispus infirmarea ordonanței nr. x/P/2009 din 9 septembrie 2009, în vederea completării urmăririi penale.

După infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, prin ordonanța nr. x/P/2009 din 14 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. c) și d C. proc. pen., s-a dispus:

- Neînceperea urmăririi penale față de J. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 259 C. pen. (nu a participat la comiterea faptei);

- Neînceperea urmăririi penale față de C. și B., pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 259 C. pen. (nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii).

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere persoana vătămată E., plângere admisă prin rezoluția nr. x/II/2/2011 din 21 februarie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Prin rezoluția nr. x/P/2009 din 12 august 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) și d C. proc. pen., s-a dispus:

- Neînceperea urmăririi penale față de avocatul J. din cadrul Baroului Vrancea pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 259 C. pen.;

- Neînceperea urmăririi penale față de avocații C. și B. din cadrul Baroului Galați pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 259 C. pen.

Persoana vătămată E. a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, plângere respinsă prin rezoluția nr. 881/II/2/2011 din 27 septembrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În conformitate cu prevederile art. 278

1

C. proc. pen., persoana vătămată E. s-a adresat cu plângere împotriva soluției Curții de Apel Galați, la data de 19 octombrie 2011 formându-se dosarul penal nr. x/44/2011.

Persoana vătămată E. s-a adresat cu cerere de strămutare a dosarului nr. x/44/2011 al Curții de Apel Galați la Înalta Curte de Casație și Justiție, cerere care a făcut obiectul dosarului penal nr. x/1/2011 și a fost admisă prin Sentința nr. 62 din 18 ianuarie 2012 iar cauza penală a fost strămutată la Curtea de Apel Constanța.

Ca urmare a dispozițiilor Sentinței penale nr. 62 din 18 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin încheierea din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul penal nr. x/44/2011 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și înaintarea dosarului spre competentă soluționare la Curtea de Apel Constanța.

La Curtea de Apel Constanța s-a format dosarul penal nr. x/36/2012, iar prin Sentința penală nr. 50/P/9 mai 2012, a fost admisă plângerea formulată de persoana vătămată E., s-a desființat în parte rezoluția nr. x/P/2009 din 12 august 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii C. și B. privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 259 C. pen.

Prin Sentința penală nr. 50/P/9 mai 2012 s-a stabilit necesitatea administrării probelor necesare în vederea elucidării complete a stării de fapt urmând a avea în vedere conexarea acestei cauze cu cea privind pe A. în considerarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. proc. pen. și a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. proc. pen., efectuarea reunită a urmăririi penale fiind în interesul bunei administrări a justiției.

Prin rezoluția nr. x/C/2012 din 4 iulie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admisă cererea formulată de persoana vătămată E. și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, cereri referitoare la trimiterea dosarului nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, la un alt parchet egal în grad. Pe cale de consecință, dosarul penal menționat anterior a fost trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța unde s-a format dosarul penal nr. x/P/2012.

Dosarul penal privindu-l pe A., la care a făcut trimitere Sentința penală nr. 50/P/9 mai 2012 al Curții de Apel Constanța s-a înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea ca efect al preluării dosarului nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani.

La Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a format dosarul penal nr. x/P/2010, dosar care, la data de 7 mai 2012 a fost soluționat dispunându-se scoaterea de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 259 C. pen. apreciindu-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social care să impună trimiterea sa în judecată (adresa nr. x/2010 din 3 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea). În condițiile concrete, referitor la dosarul penal privindu-l pe A., nu a mai existat posibilitatea procedural penală de reunire la Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, întrucât acest dosar fusese soluționat de procuror la o dată anterioară înregistrării dosarului penal pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

La data de 18 mai 2012 persoana vătămată E. s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și a solicitat efectuarea de cercetări penale față de procurorii N., O. și P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, infracțiuni incriminate de art. 246 și art. 248, ambele C. pen. din anul 1969.

Plângerea penală se referea la modalitatea de instrumentare a dosarului penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea de către procurorii N. și O. precum și cu privire la lipsa de rol activ în aflarea adevărului și cenzurarea soluțiilor dispuse de procurorii de caz de către prim - procurorul P.

Dosarul nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a format ca urmare a preluării dosarului nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani și a avut ca obiect infracțiunea de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen., săvârșită de inculpatul A.

Prin rezoluția nr. x/P/2010 din 10 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., magistratul - procuror N. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 C. pen. față de A., întrucât faptei îi lipsește un element constitutiv, respectiv vinovăția.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere persoana vătămată E., plângere care a fost admisă prin rezoluția nr. x/II/2/2010 din 8 iulie 2010 a prim - procurorului P. care a dispus reluarea cercetărilor față de A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen.

După reluarea cercetărilor penale, prin rezoluția nr. x/P/2010 din 8 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., magistratul - procuror N. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen. față de A., pe baza argumentelor expuse de organul de cercetare penală, respectiv Poliția Municipiului Focșani - Biroul de Investigații Criminale, prin referatul din data de 2 decembrie 2010.

Prin rezoluția nr. x/II/2/2010 din 29 decembrie 2010 prim - procurorul P. a respins plângerea formulată de petiționarul E. împotriva rezoluției nr. x/P/2010 din 8 decembrie 2010.

Prin Sentința penală nr. 755 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Focșani pronunțată în dosarul penal nr. x/231/2011 a fost admisă plângerea formulată de petiționarul E. și s-a dispus desființarea rezoluțiilor nr. x/P/2010 din 8 decembrie 2010 și nr. x/II/2/2012 din 29 decembrie 2010, emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.

După completarea urmăririi penale, prin ordonanța nr. x/P/2010 din 24 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, în temeiul dispozițiilor art. 249 C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen. în referire la art. 91 C. pen., magistratul procurorul O. a dispus scoaterea de sub urmărirea penală față de inculpatul A. și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ constând într-o amendă în cuantum de 500 lei.

Soluția a fost menținută prin ordonanța nr. x/II/2/2011 din 20 iulie 2011 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea ca urmare a respingerii plângerii formulate de persoana vătămată E.

Prin Sentința penală nr. 214 din 1 februarie 2012 a Judecătoriei Focșani pronunțată în dosarul penal nr. x/231/2011 a fost admisă plângerea formulată de persoana vătămată E. și s-a dispus desființarea ordonanței nr. x/P/2010 din 24 iunie 2011 și a ordonanței nr. x/II/2/2011 din 20 iulie 2011, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

După completarea urmăririi penale, prin ordonanța nr. x/P/2010 din 7 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, în temeiul dispozițiilor art. 249 C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen. în referire la art. 91 C. pen., magistratul procurorul O. a dispus scoaterea de sub urmărirea penală față de inculpatul A. și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ constând într-o amendă în cuantum de 500 lei.

Soluția dispusă la data de 7 mai 2012 a fost menținută de prim - procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru ca, ulterior, urmare a plângerii formulate de persoana vătămată E., prin încheierea din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în Dosarul nr. x/231/2012 să fie desființate soluțiile dispuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea. Dosarul a fost reținut spre judecare și a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 259 C. pen.

Ulterior, ca urmare a strămutării cauzei, aceasta a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci sub numărul x/324/2013 finalizându-se prin Sentința penală nr. 93 din 21 martie 2014.

Prin Sentința penală nr. 93 din 21 martie 2014 a Judecătoriei Tecuci pronunțată în dosarul penal nr. x/324/2013, în sarcina inculpatului A. s-a reținut existența infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare prev. de art. 268 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și i s-a aplicat acestuia pedeapsa amenzii penale.

Mijloace de probă indicate de către procuror în susținerea acuzației:

- plângerea penală formulată de persoana vătămată E. împotriva avocaților B. și C. și plângerea penală formulată de aceeași persoană vătămată împotriva magistraților procurori de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea; adresa nr. 326 din 17 iunie 2010 a Baroului Galați privind copia din Registrul de intrări - ieșiri a contractelor de asistență juridică și copia contractului de asistență juridică încheiat cu SC F. SRL, în referire la contractul de asistență juridică încheiat de inculpata B.; procesul-verbal din Registrul de evidență a contractelor de asistență juridică și copia contractului de asistența juridică cu SC F. SRL, în referire la contractul de asistență juridică încheiat cu inculpatul C.; copiile plângerii penale formulate de inculpatul A.; copia răspunsului nr. x/IJ/l9/SIJ/2009 din 23 februarie 2009 formulat către inculpatul A. de Inspecția Judiciară; copia plângerii formulate împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. x/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; copia Sentinței penale nr. 360 din 9 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; copia Deciziei penale nr. 749/R din 23 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați; declarația persoanei vătămate E.; înscrisuri depuse de persoana vătămată, inclusiv Sentința penală nr. 93 din 21 martie 2014 a Judecătoriei Tecuci și copia declarației inculpatului A. formulată în dosarul penal nr. x/324/2012 al Judecătoriei Tecuci; declarația de martor a magistratului - judecător D.; adresa nr. x/P/2010 din 3 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea; copia plângerii penale formulate de Ț. împotriva persoanei vătămate E.; copia rezoluției nr. x/4117/II/2/2009 din 4 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; adresa Penitenciarului Focșani; adresa Penitenciarului Rahova; ordonanță privind admiterea probelor solicitate de inculpații B. și C.; declarația martorului J.; declarația martorei K.; declarația martorului L.; declarația martorului M.; declarații inculpat A.; declarații inculpată B.; declarații inculpat C.

În drept, procurorul și-a caracterizat acuzațiile astfel:

Fapta inculpatului A. care la data de 6 ianuarie 2009 s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a solicitat efectuarea de cercetări penale față de magistratul judecător D. sub aspectul săvârșirii de către aceasta a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. din 1969), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 C. pen. din 1969), arestare nelegală și cercetare abuzivă (art. 266 C. pen. din 1969) și nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 C. pen. din 1969), cunoscând că plângerea conține învinuiri mincinoase și prejudiciind astfel demnitatea magistratului judecător constituie infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare prev. de art. 268 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Faptele inculpaților B. și C. care, în calitate de avocați, au redactat plângerea penală formulată de inculpatul A. la data de 6 ianuarie 2009 împotriva magistraților judecători E. și D. sub aspectul săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. din 1969), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 C. pen. din 1969), arestare nelegală și cercetare abuzivă (art. 266 C. pen. din 1969) și nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 C. pen. din 1969), cunoscând că plângerea conține învinuiri mincinoase și prejudiciind astfel demnitatea magistraților judecători, constituie două infracțiuni de complicitate la inducerea în eroare a organelor judiciare prev. de art. 48 C. pen. în referire la art. 268 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. în condițiile art. 33 lit. b) C. pen. din 1969.

b) Judecata în fața instanței de fond - Curtea de Apel București

Inițial sesizarea instanței cu rechizitoriu s-a făcut la Curtea de Apel Constanța care, ulterior, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București.

Astfel învestită, Curtea a procedat la luarea declarațiilor inculpaților și părților vătămate, precum și a martorilor așa cum au solicitat toate părțile la ședința din 14 mai 2015, conform prevederilor art. 374 alin. (7) și 8 C. proc. pen.

Curtea a evidențiat că luarea declarațiilor persoanelor vătămate a determinat amânarea cauzei în mai multe rânduri, deși instanța procedase și la citarea martorilor încă de la primul termen de administrare a probatoriilor (termenul din 11 iunie 2015), persoanele vătămate invocând imposibilitatea de prezentare conform referatelor întocmite de grefierul cauzei și cele reținute prin încheierea de ședință din 11 iunie 2015.

De asemenea, Curtea a remarcat faptul că, în loc să se prezinte la proces în vederea audierii, partea civilă E. a preferat să facă o corespondență cu instanța, înainte de termenul din 11 iunie 2015, așa încât la termenul din 03 septembrie 2015, atât avocatul inculpatului A., cât și reprezentantul Parchetului au insistat ca cercetarea judecătorească să se facă în ordine, funcție de calitatea procesuală a părților, iar persoana vătămată și partea civilă să fie citate conform procedurii, eventual cu mandat de aducere.

A reținut că astfel, s-a acordat un termen util asigurării prezenței acestor din urmă părți, având în vedere și învederările acestora că în perioada vizată sunt ocupate cu serviciul, în acest sens fiind referatele grefierului de ședință și însăși cererea părții civile E., precum și numeroasele cereri despre care s-a făcut referire.

Totodată, a arătat că audierea martorei K. a determinat amânarea cauzei și față de atitudinea martorei de a se sustrage obligației constituționale, așa cum a fost consemnată în procesele-verbale încheiate de Inspectoratul Județean de Jandarmi, instanța a procedat la sancționarea acesteia conform prevederilor art. 283 alin. (2) C. proc. pen., și a precizat că atât inculpații, cât și reprezentantul Parchetului au insistat în audierea acestei martore.

În ceea ce privește probatoriile solicitate de inculpați, Curtea s-a pronunțat la termenul din 16 februarie 2016 în sensul respingerii acestora conform prevederilor art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:

Faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt presupus a fi săvârșite în perioada 2008 - 2009, ceea ce a dus la concluzia că trebuie examinată mai întâi legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză.

Comparând cele două reglementări, respectiv prevederile art. 259 C. pen. din 1969 și prevederile art. 268 alin. (1) C. pen. în vigoare, Curtea a constatat că între aceste reglementări nu rezultă diferențe semnificative sub aspectul conținutului infracțiunii și regimului sancționator al acesteia, așa încât instanța a avut în vedere încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu.

Obiectul juridic al infracțiunii sesizate îl reprezintă relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției, precum și cele referitoare la protejarea persoanei acuzate pe nedrept.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prezintă două modalități alternative de comitere:

- făptuitorul trebuie să sesizeze organele de urmărire penală (indiferent de sfera de competență materială, personală sau teritorială a acestora) prin formularea unei plângeri (art. 289 C. proc. pen.) sau a unui denunț (art. 290 C. proc. pen.) cu privire la existența unei fapte prevăzute de legea penală; nu este necesar pentru existența infracțiunii ca actele de sesizare să respecte toate condițiile prevăzute în legea procesual penală;

- sesizarea trebuie să fie mincinoasă, faptele prevăzute de legea penală ce formează obiectul sesizării fiind nereale.

- nu este necesar pentru comiterea faptei în această modalitate să fi fost identificat și făptuitorul; în ipoteza în care petentul sau denunțătorul identifică în mod nereal și pe cel care a comis fapta prevăzută de legea penală în încadrarea juridică vor fi reținute ambele modalități alternative ale infracțiunii tip.

- învinuirea cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală trebuie să fie mincinoasă, neadevărată;

- învinuirea mincinoasă trebuie să privească o persoană determinată; plângerea sau denunțul nu trebuie să fie formulate in rem (cu privire la săvârșirea unei infracțiuni rară determinarea făptuitorului), deoarece în această ipoteză se va reține numai prima modalitate alternativă a elementului material; dacă prin același act de sesizare sau prin acte de sesizare succesive sunt învinuite mincinos mai multe persoane, se va reține concursul de infracțiuni;

- învinuirea trebuie să se realizeze prin formularea unei plângeri sau a unui denunț depuse chiar și la un organ judiciar necompetent; nu este necesar pentru existența infracțiunii ca actele de sesizare să respecte toate condițiile prevăzute în legea procesual penală;

- învinuirea mincinoasă poate fi realizată și printr-un denunț anonim dacă ulterior este identificată persoana care a făcut sesizarea.

A reținut Curte că, în cauză, la solicitarea inculpatului A., inculpații avocați B. și C. au redactat plângerea formulată împotriva persoanelor vătămate - magistrați D. și E.

O primă constatare a Curții a fost că tot ceea ce cuprinde plângerea se regăsește și în practicaua ședinței de judecată din data de 23 decembrie 2008 de la Curtea de Apel Galați, consemnările fiind efectuate de către grefierul de ședință.

Astfel, încălcarea dispozițiilor relative la incompatibilitatea judecătorilor care soluționaseră recursurile în materia măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale și care în opinia petenților inculpați aplicau în mod greșit dispozițiile procedurale, apreciind că nu soluționează pe fond cauza, încălcarea dispozițiilor judecătorești din hotărârile prin care se dispusese anterior asupra măsurii preventive și prin care organele judiciare stabiliseră limite pe zile și ore, nu doar pe zile, toate acestea sunt fapte reale - care, chiar dacă îmbracă, chiar dacă nu îmbracă haina juridică a unor infracțiuni - s-au produs în realitate. Acestea au fost susținerile inculpaților avocați prin plângerea formulată și care, deși greșite ca interpretare juridică, reprezintă fapte adevărate care s-au întâmplat în realitatea ședinței din 23 decembrie 2008.

A arătat Curtea că, într-adevăr, magistrații judecători mai soluționaseră recursuri în cauza respectivă, însă potrivit RIL nr. 7/2007, această împrejurare nu reprezintă un caz de abținere. Inculpații avocați în susținerea clientului lor au dat interpretări greșite și împrejurării că, în caz de incompatibilitate, fapta nu este de natură disciplinară, ci penală.

În acest context, Curtea a remarcat însă că decizia de a formula plângerea penală a aparținut inculpatului A., iar nu celor doi avocați, acesta luând această hotărâre în urma celor intervenite în ședința din 23 decembrie 2008, apreciind că nu are parte de un proces corect, sentimentul său fiind alimentat de toți avocații angajați de A., așa cum rezultă din declarațiile de martor al acestor avocați.

Tot în acest context, a relevat că odată redactate actele, acestea au fost remise inculpatului A. prin intermediul concubinei sale K., și acesta le-a dat curs prin înregistrarea lor pe rolul instituțiilor statului.

În continuare Curtea reține că inculpații - avocați - au formulat plângerea penală, cât și sesizarea CSM în baza a două contracte de asistență și reprezentare juridică aflate în copie la dosarul cauzei.

În aceste condiții Curtea a arătat că art. 90 din Statutul profesiei de avocat publicat în M.Of. nr. 45 din 13 ianuarie 2005, cu modificările și completările aduse prin Hotărârea nr. 10/2007 - M.Of. nr. 511 din 31 iulie 2007, (capitolul III Activitatea profesionala a avocatului, Secțiunea 1 Conținutul activității profesionale, consultații și cereri cu caracter juridic), stabilea faptul ca avocatul poate întocmi și formula în numele și sau interesul clientului cereri, notificări, memorii sau petiții către autorități, instituții sau alte persoane în scopul ocrotirii și apărării drepturilor și intereselor legitime ale acestuia.

La rândul sau art. 208 și 209 din statut - în formularea în vigoare în anul 2008, desigur - recunoșteau în mod expres dreptul avocatului de a exercita activitățile specifice profesiei precum și orice alte activități specifice profesiei de avocat, iar în lipsa unor prevederi contrare, să efectueze orice act pe care îl consideră necesar pentru promovarea drepturilor și intereselor legitime ale clientului sau.

Art. 140 alin. (2) - 4 din aceeași lege stabilesc în sarcina oricărui avocat, obligația de a se consulta cu clientul in vederea stabilirii scopului modalităților și finalității consilierii, precum și soluțiile tehnice pe care le va urma. Avocatul va respecta opțiunile clientului sau în ceea ce privește scopul și finalitatea asistentei și reprezentării, fiind obligat sa se consulte permanent cu acesta în legătură cu strategia, mijloacele tehnice și tactice adoptate pentru atingerea scopurilor pentru care a fost angajat. Art. 221 din aceeași lege, obliga avocatul sa depună toate diligentele care sunt necesare pentru îndeplinirea serviciului profesional care i-a fost încredințat.

Mai arată Curtea că potrivit Codul deontologic al avocatului din Uniunea Europeana se subliniază în preambul misiunea avocatului, respectiv aceea de a veghea la respectarea Statului de Drept și a intereselor celor ale căror drepturi și libertăți le apară. Această misiune îi impune uneori avocatului, drepturi și îndatoriri multiple (uneori chiar aparent contradictorii), în raport de client, tribunale și autorități în fața cărora avocatul pledează pentru cauza clientului său sau acționează în numele acestuia, profesia sa în general și fiecare contracte în particular, sau public, pentru care o profesie liberală și independentă, supusă respectării normelor pe care ea și le-a impus, este un mijloc esențial de apărare a drepturilor omului în fața statului și a altor puteri din societate.

Acest Cod deontologic, trasează și coordonatele activității profesionale a avocatului in materia raporturilor acestuia cu magistrații, stabilind ca avocatul este dator a da dovada de respect și de loialitate față de oficiile judecătorului, dar că, în același timp, își va apăra clientul în mod conștiincios și fără teamă, fără a ține cont de propriile sale interese și nici de vreo consecință de orice fel ce l-ar putea privi pe el sau pe oricare altă persoană.

Într-o alta ordine de idei, art. 7 alin. (5) din Statutul profesiei de avocat stabilea la momentul 2008 faptul că avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris în fața instanțelor de judecată, a altor organe de jurisdicție, a organelor de urmărire penală sau a altor autorități, dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea și sunt necesare stabilirii adevărului, instituind practic o cauză de impunitate pentru avocați, ocrotindu-i în activitatea pe care aceștia o au de desfășurat.

Existența unui mandat chiar discutabil în opinia parchetului, sau părții civile E., nu dovedește implicit că afirmațiile făcute în exercitarea acestui mandat ar fi mincinoase. De altfel, în contextul în care Curtea a constatat ca obiectiv faptele denunțate nu sunt mincinoase, nu mai este necesară analizarea rolului avocatului și întinderea mandatului, Curtea relevând doar că redactarea de cereri, sesizări, plângeri este de esența oricărui contract de asistență juridică, iar avocatul se obligă la acestea.

În opinia Curții, împrejurarea că nu s-ar fi invocat incompatibilitatea și celui de-al treilea membru al completului de judecată, I., nu face de asemenea dovadă că afirmațiile sunt mincinoase, ci se poate presupune că pur și simplu inculpatul A. și avocații săi, au avut impresia că judecătorul respectiv nu mai soluționase un recurs privind pe inculpați și, de aceea, nu l-au recuzat.

Revenind la al doilea aspect cuprins în denunț, respectiv că după data de 22 decembrie 2008, inculpații au fost deținuți ilegal, deoarece hotărârea Tribunalului Vrancea era executorie, Curtea a apreciat că reprezintă tot o interpretare a unor dispoziții legale, iar nu o afirmație mincinoasă.

Astfel, împrejurarea că în cauză erau incidente prevederile art. 141 alin. (1), art. 300

1

alin. (4) și art. 141 alin. (1) și 3 vechiul C. pen., contrar susținerilor avocaților, nu duce la concluzia că susținerile avocaților erau mincinoase, ci doar greșite, eronate.

Tot așa și susținerile avocaților că măsura preventivă ar fi încetat la ora 12,00 nu este mincinoasă, atât timp cât aceasta se baza pe aspecte reale, consemnate la dosarul cauzei, reținerea din data de 03 iulie 2008 cuprinzând ora începerii și ora terminării măsurii preventive, afirmațiile inculpaților și avocaților cauzei având ca sursă încheierea de luare a măsurii preventive din data de 04 iulie 2008 care cuprinde ora la care începe măsura și faptul că aceasta se termină la 10 august 2008 ora 12,00.

În ceea ce privește al patrulea aspect sesizat în denunț, relativ la încălcarea dreptului la apărare a altor doi inculpați, Curtea reține că cele cuprinse în denunț sunt întocmai consemnărilor grefierului.

În fine, Curtea a menționat că sub aspectul laturii subiective este important să se demonstreze reaua-credință în momentul în care s-a făcut plângerea sau denunțul respectiv, și chiar dacă ar fi vorba de o faptă adevărată, aceasta să fie prezentată de o manieră tendențioasă, astfel încât să poată conduce la desfășurarea unei anchete fără finalitate.

În varianta clasică, făptuitorul trebuie să fie de rea-credință, adică să sesizeze organele judiciare cu privire la existența unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârșirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală. În ambele variante, în cauză inculpații, cei doi avocați și inculpatul A. au pornit de la premisa că faptele sunt reale, toate elementele acestora fiind cele din consemnările obiective ale grefierului de ședință și din modul de redactare a plângerii nu se poate percepe că prezentarea acestora a fost tendențioasă. De altfel, toate aspectele arătate în plângere, au fost susținute întocmai de către toți inculpații din recursul soluționat de completul persoanelor vătămate-magistrați.

II. Împotriva Sentinței penale nr. 48/F din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și partea civilă E.

Atât Ministerul Public, cât și partea civilă au criticat soluția instanței de fond, atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei, fiind formulate critici atât pe latura penală, cât și pe latura civilă a procesului penal, după cum este consemnat în încheierea de dezbateri ce face parte integrantă din decizie, al căror conținut concret nu își găsește nicio justificare a fi reluat pentru considerente datorită redundanței ce po