ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 109/RC/2015

Asupra recursurilor în casație de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1007 din 16 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 215

1

alin. (1), 2 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A. (cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. anterior, la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. anterior.

II. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215

1

alin. (1), 2 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul B. (cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. anterior, la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul B., cu aplicarea art. 74 lit. a) art. 76 C. pen. anterior, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

În baza art. 33 - 34 C. pen. anterior, s-a dispus ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. anterior.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus prevenția și arestarea preventivă, în ceea ce-l privește pe inculpatul B., de la data de 08 octombrie 2010 până la data de 06 decembrie 2010, inclusiv.

III. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215

1

alin. (1), 2 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata C. (cetățean român și moldovean, studii superioare, fără antecedente penale), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. anterior, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus ca inculpata C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, lunar, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Au fost puse în vedere inculpatei dispozițiile art. 86

4

C. pen. anterior și s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

Au fost obligați inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL, la plata sumei de 30.981.025 lei către partea civilă SC E. SA, prin administratorul judiciar F. și G. SRL.

În baza art. 353 și art. 163 C. proc. pen. anterioară, au fost menținute măsurile asigurătorii privind sechestrul judiciar, dispuse prin ordonanțele emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică în Dosarul nr. x/P/2010.

Au fost obligați inculpații la plata a câte 10.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații A., B., C., H. și I.

Prin Decizia penală nr. 977/A din 21 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpații A., B., C., alături de cele declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de H. și I. împotriva Sentinței penale nr. 1007 din 16 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2011.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și în fond, rejudecând, cu privire la inculpații A., B., C.:

I. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prev. de art. 215

1

alin. (1) și 2 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. în referire la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 295 alin. (1) C. pen. în referire la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal rap. la art. 67 alin. (1) și 2 din noul C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condițiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menționată.

II. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică faptelor reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 215

1

alin. (1) și 2 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 în varianta anterioară datei de 01 februarie 2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunile prev. de art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. în referire la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. în referire la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal rap. la art. 67 alin. (1) și 2 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condițiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) din noul C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menționată.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.

În temeiul art. 38 lit. a) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, în final inculpatul urmând să execute o pedeapsă principală rezultantă de 6 ani și 4 luni închisoare, pe durata căreia, în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., inculpatul având de executat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 4 luni închisoare, i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condițiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., i-a fost dedusă din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la 08 octombrie 2010 până la 06 decembrie 2010.

III. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei C. din infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 215

1

alin. (1) și 2 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 în varianta anterioară datei de 01 februarie 2014, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunile prev. de art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. în referire la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 alin. (1) din noul C. pen. și de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) din noul C. pen. în referire la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal raportat la art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, care se va executa în condițiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) din noul C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menționată.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.

În temeiul art. 38 lit. a) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei C. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care i-a fost adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, în final inculpata urmând să execute o pedeapsă principală rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare, pe durata căreia, în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., urmând să execute și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen. alături de pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, care se va executa în condițiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În considerentele deciziei penale recurate, instanța de apel a reținut că fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată, actualmente incriminată în dispozițiile art. 295 C. pen. cu referire la art. 308 și la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Cu privire la inculpatul B., a reținut că faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată prev. de art. 48 rap. la art. 295 C. pen. în referire la art. 308 și la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., precum și ale infracțiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a apreciat că faptele inculpatei C. sunt incriminate în prezent în dispozițiile art. 48 rap. la art. 295 C. pen. în referire la art. 308 și la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv în prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În aprecierea legii noi ca lege penală mai favorabilă recurenților inculpați, curtea a avut în vedere, în privința infracțiunii de delapidare, limitele pedepsei principale cuprinse în art. 295 C. pen. în referire la art. 308 și la art. 309 C. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor principale aplicate inculpaților, curtea a luat în considerare, la evaluarea gravității faptelor săvârșite de aceștia și a periculozității lor, inclusiv efectele cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei incidente în cauză. În acest sens, s-a menționat în decizia penală recurată că limitele de pedeapsă prevăzute în normele de incriminare în cazul infracțiunii de delapidare sunt cuprinse între 2 și 7 ani închisoare, iar în privința inculpatei C., în raport de incidența cauzei speciale de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele pedepsei devin cuprinse între 1 (un) an și 3 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva Hotărârii instanței de apel nr. 977/A din 21 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, la data de 04 decembrie 2015 au formulat recurs în casație inculpații A. și C., iar la data de 17 decembrie 2015 a formulat recurs în casație inculpatul B.

S-a constatat că toate cele trei cereri de recurs în casație au fost formulate în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel București a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit și depus la dosar Raportul asupra cererilor de recurs în casație ce formează obiectul Dosarului nr. x/3/2011, în vederea discutării admisibilității în principiu a acestora.

Examinând cauza, în raport cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație, constată că Decizia penală nr. 977/A din data de 21 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar calea de atac a fost formulată de către recurenta inculpată și de recurenta parte responsabilă civilmente în termenul prevăzut de lege, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - 436 C. proc. pen.

Din examinarea cererilor de recurs în casație rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) C. proc. pen. fiind menționate: numele și prenumele părții care a exercitat recursul în casație, datele de identificare ale apărătorului ales, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia, precum și semnătura apărătorului care a exercitat calea de atac.

Prin toate cele trei cereri de recurs în casație s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv inculpatului i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În motivarea cererii de recurs în casație, inculpatul A., prin apărătorul său, a apreciat că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 308 alin. (2) C. pen. care reprezintă o variantă atenuantă a infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. în sensul că limitele pedepsei trebuiau reduse cu o treime.

În acest sens, a făcut trimitere la Decizia nr. 1/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2014/HP/P publicată în M. Of. Partea I din 10 februarie 2015 prin care s-a statuat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de delapidare săvârșită de funcționarul privat sunt cuprinse între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare.

De asemenea, nereținerea circumstanțelor atenuante (lipsa condamnărilor anterioare, starea de sănătate precară, starea socială - căsătorit, cu doi copii în întreținere, studii superioare) a fost un alt motiv de netemeinicie pentru care a solicitat desființarea deciziei penale.

Prin recursul în casație, inculpatul A., prin apărător ales, a solicitat admiterea în principiu a recursului în casație și casarea Deciziei penale nr. 977/A din 21 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, sub aspectul condamnării dispuse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală.

În motivarea cererii de recurs în casație, inculpata C., prin apărătorul său, a arătat că, referitor la infracțiunea de complicitate la delapidare reținută în sarcina sa, instanța de apel a aplicat o pedeapsă prin raportare la alte limite decât cele prevăzute de lege, făcând o aplicare defectuoasă și insuficientă a art. 79 alin. (3) C. pen. prin omiterea reținerii cazului special de reducere a pedepsei reglementat de art. 308 alin. (2) C. pen. potrivit căruia, în cazul altor persoane decât funcționarii publici, "limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime."

S-a reținut că niciunul dintre inculpați nu a avut calitatea de funcționar public, în acest sens fiind depus înscrisul emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

S-a opinat asupra posibilității reale a suspendării executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 91 C. pen. a cărei limită minimă a pedepsei pentru infracțiunea de complicitate la delapidare este de 1 an și 4 luni închisoare și astfel înlăturate efectele greșitei aplicări a legii penale.

Prin recursul în casație, inculpata C., prin apărător ales, a solicitat admiterea în principiu a recursului în casație și casarea Deciziei penale nr. 977/A din 21 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, pentru motivele anterior menționate.

În motivarea cererii de recurs în casație, inculpatul B., prin apărătorul său, a arătat că, referitor la infracțiunea de complicitate la delapidare reținută în sarcina sa, apărarea a apreciat că instanța de apel a aplicat o pedeapsă prin raportare la alte limite decât cele prevăzute de lege prin omiterea reținerii cazului special de reducere a pedepsei reglementat de art. 308 alin. (2) C. pen. potrivit căruia, "limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime", în situațiile prevăzute de art. 308 alin. (1) C. pen.

Prin recursul în casație, inculpatul B., prin apărător ales, a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea în principiu a recursului în casație, casarea hotărârii și rejudecarea de către instanța de apel a hotărârii atacate.

În ceea ce privește cererile de suspendare a executării deciziei de condamnare formulate de inculpații A. și C., Înalta Curte apreciază că se impune discutarea acestora, în condiții de contradictorialitate, de către instanța care judecă recursul în casație, conform art. 441 C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. 91/RC din 18 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2011, în temeiul art. 440 C. proc. pen., au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 977/A din data de 21 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

S-a trimis cauza completului care judecă recursul în casație respectiv, C10, în compunere de 3 judecători, acordându-se termen la data de 1 aprilie 2016, cu citarea părților și menținerea delegațiilor apărătorilor desemnați din oficiu.

Examinând pe fond recursurile în casație formulate de inculpații A., B. și C., prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Atât în Codul de procedură penală din 1936, cât și în reglementarea românească ulterioară, până la actualul C. proc. pen., recursul a constituit o cale de atac ordinară, și nu extraordinară, determinând verificarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate pentru o serie de motive expres prevăzute de lege.

Însă, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale de atac extraordinară, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, așa cum se regăsea acesta în majoritatea legislațiilor moderne occidentale, încă de la începutul secolului al XIX-lea, la modelul inițial al recursului, așa cum a fost conturat încă de la codificarea napoleoniană, de unde s-a extins în majoritatea legislațiilor și în concepția juridică europeană.

Reglementarea recursului a pornit de la teza că în această cale de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. El reprezintă un mijloc de a repara ilegalitățile și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea sentințelor și deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței. Recursul nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Spre deosebire de contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmărește îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel fiind, motivele de recurs, potrivit noii reglementări, se limitează doar la cele prevăzute de art. 438 C. proc. pen. - nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; încetarea - în mod greșit - a procesului penal; lipsa constatării sau constatarea greșită a grațierii pedepsei aplicate inculpatului; aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin urmare, analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege, iar nu aspecte privind situația de fapt.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de apel prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

În prezentul recurs în casație toți inculpații au criticat limitele de pedeapsă aplicate pentru infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, respectiv complicitate la aceasta, invocând, în esență, faptul că instanța de apel a omis și nu a dat eficiență prevederilor art. 308 C. pen., care impunea reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Înalta Curte constată că pedepsele aplicate fiecăruia dintre cei trei recurenți pentru infracțiunea de delapidare sunt cuprinse în limitele prevăzute de lege.

Din această perspectivă Înalta Curte, în propriul demers analitic, constată că potrivit:

- art. 295 alin. (1) C. pen. "Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică."

- art. 49 C. pen.: "Coautorul, instigatorul și complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 74."

- art. 308 C. pen.: "(1) Dispozițiile art. 289 - 292, 295, 297 - 301 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2).

(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime."

- art. 309 C. pen.: " Dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate."

- art. 79 C. pen.: "(1) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

(2) Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă.

(3) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2)."

- art. 19 Legea nr. 682/2002: "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Drept urmare, în raport de textele de lege anterior enunțate, se constată că în cazul inculpaților A. și B. limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., respectiv art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) C. pen., sunt de la 2 la 7 ani.

Reținerea cauzei de majorare a pedepsei prev. de art. 309 C. pen., conduce la limite majorate, în cazul infracțiunii de delapidare care a produs consecințe deosebit de grave, cuprinse între 3 ani și 10 ani și 6 luni.

În situația reținerii atât a unei cauze de reducere a pedepsei, cât și a unei cauze de majorare a pedepsei devin incidente prevederile art. 79 alin. (3) C. pen., astfel că limitelor speciale ale pedepsei prev. de art. 295 C. pen. cuprinse între 2 și 7 ani închisoare urmează a le fi aplicate dispozițiile prevăzute de art. 308 și ulterior de art. 309 C. pen. conform prevederilor art. 79 alin. (1) și 2 din același cod.

Aplicând dispozițiile art. 308 C. pen., aceste limite se reduc cu o treime, rezultând un interval cuprins între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni.

Urmează apoi, ca la acest interval să se aplice dispozițiile art. 309 C. pen., adică majorarea cu jumătate, rezultând limite de pedeapsă între 2 și 7 ani.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților A. de 6 ani închisoare, respectiv B. de 5 ani închisoare se situează în intervalul legal stabilit de textele de lege incriminatoare, inclusiv prin reținerea cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 308 C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata C., Înalta Curte constată că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. sunt de la 2 la 7 ani.

Așa cum s-a arătat anterior, stabilirea limitelor de pedeapsă în cazul concursului între una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei se face conform dispozițiilor art. 79 C. pen.

Reținerea cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002, ar conduce la un interval cuprins între 1 (un an) și 3 ani și 6 luni închisoare, majorat cu jumătate conform art. 309 C. pen., între 1 (un) an și 6 luni și 5 ani și 3 luni.

Pe de altă parte, aplicând ambele dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, respectiv, art. 308 C. pen., limitele speciale cuprinse între 2 și 7 ani închisoare, se reduc, în primul rând, cu o treime, rezultând un interval cuprins între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni și totodată, art. 19 din Legea nr. 682/2002, intervalul mai sus enunțat se reduce de la 8 luni la 2 ani și 4 luni.

Urmează apoi, ca la acest interval, să se aplice dispozițiile art. 309 C. pen., adică majorarea cu jumătate, rezultând limite de pedeapsă între 1(un) an și 3 ani și 6 luni, ceea ce face ca pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată inculpatei C. să fie legală, situându-se în intervalul legal stabilit de textele de lege incriminatoare, inclusiv prin reținerea cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 308 C. pen., astfel cum anterior s-a mai arătat.

În această succesiune logico-juridică, se constată că solicitarea recurenților inculpați privind reindividualizarea pedepselor aplicate, motivat de faptul că cuantumul acestora stabilit de instanța de apel li se pare exagerat, respectiv de posibilitatea aplicării unor pedepse neprivative de libertate, nu se regăsește printre motivele de recurs în casație expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 438 C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitările formulate de intimații inculpați H. și I., se constată că acestea sunt neîntemeiate, în situația în care recursurile în casație promovate s-au dovedit a fi nefondate.

Referitor la cererea de suspendare a executării atacate, Înalta Curte constată că aceasta a rămas fără obiect, ca urmare a respingerii, ca nefondate, a recursurilor în casație formulate.

Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 977/A din data de 21 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 977/A din data de 21 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 65 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați H. și I., în sumă de câte 65 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN