ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 191/RC/2015

Deliberând asupra recursurilor în casație declarate de inculpatele A. și B., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 436 din 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad, secția penală, în Dosarul nr. x/108/2013 s-a dispus cu privire la inculpatele B. și A.;

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) noul C. proc. pen., a achitat pe inculpatele A. și B. pentru săvârșirea fiecare, a câte unei infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 26 vechiul C. pen., raportată la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute și pedepsite de art. 248 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 noul C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) vechiul C. pen.

Pentru a se pronunța în acest sens, Tribunalul Arad, secția penală, a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpaților: C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 248 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.; inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 248 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

S-a reținut prin rechizitoriu că în perioada februarie-martie 2012 Garda Financiară Arad a efectuat un control Ia SC E. SRL, având ca obiect verificarea relațiilor comerciale derulate între această societate și SC F. SRL și SC G. SRL, ambele administrate de învinuitul D.

S-a constat că învinuitul C., în calitate de administrator al SC E. SRL a înregistrat în actele contabile și a declarat, în trimestrele II și III 2011, mai multe operațiuni nereale, reprezentând achiziții de materiale de construcții și prestări servicii, în baza facturilor fictive furnizate de cele două societăți sus amintite, în valoare totală de 473.812 RON.

Ca urmare a înregistrării acestor operațiuni, societatea a înregistrat la finalul trimestrului lI 2011 un sold TVA de recuperat în valoare de 98.259 RON, iar la finalul trimestrului III 2011 un sold TVA de recuperat în valoare de 448 RON. Soldul de TVA de la finalul trimestrul II 2011 a fost solicitat de către învinuitul C. la rambursare, obținând restituirea sumei de 90.224 RON.

Au fost identificate în evidențele SC E. SRL un număr de 4 facturi fiscale emise de către SC F. SRL și 8 facturi emise de SC G. SRL reprezentând livrări de materiale de construcții și un număr de 21 facturi emise de SC G. SRL reprezentând prestări servicii. Din situațiile de lucrări aferente facturilor de prestări servicii rezultă că acestea au constat în executarea unor lucrări de construcții.

Conform declarațiilor inculpaților C. și D., toate materialele cuprinse în facturi au fost folosite în cadrul lucrărilor de modernizare efectuate la punctul de lucru al SC E. SRL din localitatea Turnu, nr. 176. S-a constatat că la adresa respectivă există două clădiri, proprietatea părinților învinuitului, C. și H., una fiind folosită ca și locuință iar cea de a doua fiind destinată punctului de lucru al societății.

În urma percheziției efectuate Ia locația sus amintită, s-au constatat neconcordanțe evidente între situația reală și cea scriptică: materialele de construcție achiziționate nu s-au regăsit la punctul de lucru iar majoritatea lucrărilor consemnate în facturi și în situațiile de lucrări nu au fost efectuate. Astfel, conform facturilor, pentru o anexă formată dintr-o încăpere de 5,52m/5,83m cu o terasă aferentă de 5,52m/3,95m, în condițiile în care nu a fost prevăzută și nici nu există instalație de încălzire și nici instalație de apă, ar fi fost achiziționate un număr de 34 calorifere, 13 cămine de colectare (fose septice), 25 bucăți de țevi de canalizare (de diametru 50 cm și lungime 6 m) și 12 bucăți suporți pentru cuptoare. Situațiile de prezentate de învinuitul C. și întocmite de inculpatul D. nu îndeplinesc, conform dispozlțior legale, condițiile unui deviz de lucrări, document prin care se atestă efectuarea unor servicii și care ar trebui să cuprindă: modalitatea de calcul a sumei cuprinse în factura aferentă, numărul angajaților utilizați, numărul orelor lucrate, materialele utilizate, utilajele folosite. Din conținutul acestor situații de lucrări, a rezultat că SC G. SRL ar fi executat pentru SC E. SRL lucrări de vopsire a imobilului în data de 20 septembrie 2011, lucrări de gletuire în data de 28 septembrie 2011 și lucrări de tencuire în data de 30 septembrie 2011, ceea ce evident nu poate reflecta realitatea. De asemenea, cantitățile și valorile înscrise în situațiile susmenționate (de ex. vopsitorii (care lipsesc în totalitate) pentru care valoarea și cantitatea erau egale - 4.031 RON, gletuieli, pentru care, de asemenea, valoarea și cantitatea erau egale - 4.031 RON, tencuieli în valoare și cantitate de 20.161 RON, montat 212,16 bucăți corpuri de iluminat) sunt vădit exagerat de mari, ilogice șt nereale, raportat atât la situația reală constată la fața locului cât și la dimensiunile imobilului în discuție. Aceeași situație se regăsește în primele două situații de lucrări, conform cărora demolarea și transportul, până la marginea localității Turnu, a două camioane de moloz a costat 50.000 RON.

Facturile și situațiile de lucrări emise în numele SC F. SRL și SC G. SRL, în care sunt consemnate operațiuni care în realitate nu s-au efectuat, i-au fost puse la dispoziție inculpatului C. de către inculpatul D., asociat și administrator al celor două societăți.

Pentru o apreciere cât mai exactă a situației reale, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, în urma căreia s-a stabilit că din totalul materialelor de construcție, cuprinse în cele 12 facturi de achiziție, au fost folosite ia amenajarea punctului de lucru doar 0,42 paleți de cărămidă și 0,86 m3 de BCA, restul materialelor neputând fi identificate. De asemenea, din totalul serviciilor rezultate din cele de 21 de facturi și din situațiile de lucrări, unele nu au fost efectuate deloc, iar cele efectuate au fost în proporție foarte mică.

Având în vedere concluziile expertizei tehnice, din care a rezultat că cea mai mare parte a operațiunilor înregistrate de inculpatul C. în contabilitatea societății nu au fost efectuate în realitate, a fost dispusă efectuarea unei expertize fiscale în vederea stabilirii cuantumului cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată, deduse aferent operațiunilor fictive. Astfel, s-a stabilit că, în baza facturilor fictive emise de inculpatul D., SC E. SRL a dedus ilegal în trimestrul II 2011 TVA în valoare de 68,385,73 RON, iar în trimestrul lII 2011 în valoare de 16.834,56 RON.

A mai fost indicat în actul de sesizare că în urma verificărilor efectuate la Primăria orașului Pecica a rezultat că inculpatul C. nu a deținut, Ia data efectuării lucrărilor, și nici ulterior, un proiect sau autorizație de demolare ori de construire pentru imobilul din loc. Turnu, nr. 176. Mai mult decât atât, punctul de lucru al societății, de la adresa sus menționată, unde se presupune că ar fi fost efectuate toate lucrările de demolare și construcție, nu era declarat la Registrul Comerțului. Declararea acestuia s-a făcut cu o zi înaintea finalizării controlului, respectiv în data de 20 septembrie 2011, în baza unui contract de comodat încheiat între învinuit și părinții acestuia.

S-a indicat că prejudiciul cauzat bugetului de stat aferent trimestrului II 2011 este de 60,351 RON, constând în diferența dintre suma de 90.224 RON primită efectiv și suma de 29.873 RON pe care ar fi avut dreptul să o primească.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat aferent trimestrului III 2011 este de 16.860 RON, reprezentând TVA dedusă ilegal în baza facturilor fictive emise în această perioadă de SC F. SRL și SC G. SRL.

Rambursarea de TVA, în valoare totală de 90,224 RON, a fost aprobată în urma controlului efectuat de către inculpatele A. și B., în calitate de consilier, respectiv inspector, în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Arad. Verificarea a vizat trimestrul II 2011, perioadă în care au fost achiziționate în totalitate materialele de construcție și au fost efectuate lucrările de demolare și evacuare moloz. În actul de sesizare se reține că așa cum am arătat mai sus, neconcordanțele dintre situația reală și cea scriptică erau atât de evidente, încât nu exista posibilitatea de nu fi observate de către învinuite.

Din raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 22 septembrie 2011, a rezultat că învinuitele au verificat „în totalitate documentele pe baza cărora s-a efectuat deducerea de TVA aferentă achizițiilor de Ia intern", contractul de executare a lucrărilor și devizele de lucrări, iar în urma deplasării la punctul de lucru au constat o singură deficiență, și anume, „că o parte din materialele utilizate pentru amenajarea și modernizarea imobilului, au fost utilizate și pentru partea de imobil în care locuiesc proprietarii" motiv pentru care nu a fost acordat dreptul de deducere al TVA în sumă totală de 4.342 RON, aferentă achiziției acestor materiale. Restul sumei de 3.693 RON, pentru care societatea nu a primit dreptul de rambursare, reprezintă TVA aferentă unor bonuri fiscale emise de SC I. SA pentru care nu existau copii, facturi emise de J. și SC K., precum și o sumă de 389 RON care a fost înscrisă în decontul de TVA fără a avea document justificativ.

Prin urmare, în rechizitoriu se arată că din totalul de 98.259 RON, cât a fost solicitat de către inculpatul C., organele de inspecție fiscală nu au acordat drept de deducere asupra TVA în sumă de 8.035 RON și au aprobat rambursarea sumei de 90.224 RON, îndeplinindu-și în mod defectuos, cu știință, atribuțiile de serviciu,

Conform disp. art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 modlf. orice persoană impozabilă are dreptui să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabiie. Analizând documentele, prezentate de inculpatul C. și emise de inculpatul D., s-a putut observa, fără a deține cunoștințe în domeniul construcțiilor, că nu există posibilitatea reală și obiectivă ca acea cantitate de materiale de genul celor exemplificate [34 calorifere, 13 cămine de colectare (fose septice), 25 bucăți de țevi de canalizare (de diametru 50 cm și lungime 6 m) și 12 bucăți suporți pentru cuptoare] să fie folosite la amenajarea și modernizarea unui punct de lucru de aproximativ 30 m2, reprezentând astfel „bunuri care sunt utilizate în scopul operațiunilor taxabile ale societăți" și care ar da dreptul de deducere al TVA-ului.

S-a susținut prin actul de sesizare că inculpatele nu au respectat prevederile înscrise în fișa postului, conform cărora „efectuează inspecții fiscale la persoane juridice pentru verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale (..) respectării prevederilor legislației fiscale și contabile", „constată și investighează fiscal toate actele și faptele ce rezultă din activitatea contribuabilului", „sesizează organeie de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni".

Prima instanță a reținut că inculpații C. și D. au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, iar inculpatele A. și B. nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu.

Coroborând declarațiile inculpaților cu probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv, sesizare Garda Financiară Arad proces-verbal de control Garda Financiară Arad, notă explicativă C., adresă ITM Arad, adresă Primăria Pecica, raport de constatare tehnico-științifică, facturi, situații lucrări, raport de inspecție fiscală, decizie de impunere, notă de restituire, anexe raport de inspecție fiscală, decizia de numire și fișa postului inculpatei A., decizia de numire și fișa postului inculpatei B., încheiere autorizare percheziție, proces-verbal de percheziție, planșă foto, declarații martori declarații inculpat D., declarații C., declarații inculpata B., declarații inculpata A., ordonanță sechestru, proces-verbal de aplicare sechestru, raport expertiză tehnică, raport expertiză fiscală, copii contracte, copii facturi, copii situații de lucrări, copii chitanțe, declarații fiscale SC G. SRL, declarații fiscale SC E. SRL, declarații fiscale SC F. SRL, copii registru jurnal și balanțe de verificare SC E. SRL, obiecțiuni expertize, răspuns obiecțiuni, precum și cu probele administrate în faza cercetării judecătorești respectiv: declarații martor L. și adresă ANAF Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, instanța de fond a reținut în privința inculpaților C. și D. aceiași stare de fapt reținută în rechizitoriu, respectiv fapta inculpatului C. care în calitate de reprezentant al SC E. SRL a înregistrat și declarat în trim. II 2011, un număr de 14 facturi fiscale, emise de SC F. SRL și SC G. SRL, în care erau consemnate operațiuni comerciale fictive în baza cărora a beneficiat de rambursarea sumei de 60.351 RON, reprezentând TVA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005. Fapta aceluiași inculpat care în trirn.lil 2011, a înregistrat și declarat un număr de 19 facturi fiscale emise de SC G. SRL, în care erau consemnate operațiuni comerciale fictive în baza cărora au dedus ilegal TVA în valoare de 16.860 RON, constituie infracțiune de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. De asemenea s-a retjnut de către prima instanță că faptele inculpatului D. care a emis un număr de 4 facturi fiscale în numele SC F. SRL și 29 facturi fiscale în numele SC G. SRL, cunoscând că operațiunile consemnate nu corespund cu realitatea constituie infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce Ie privește pe inculpatele A. și B. funcționari publici în cadrul ANAF - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, Serviciul Inspecție Fiscală persoane juridice 2, instanța de fond a reținut în fapt că, în baza ordinului de serviciu din 05 septembrie 2011, ca urmare a decontului de TVA, depus de societatea SC E. SRL, cu opțiune de rambursare, au efectuat inspecția fiscală la această societate care a cuprins perioada 01 ianuarie 2008 – 30 iunie 2011. Din verificarea documentelor justificative, s-a constatat că SC E. SRL, a achiziționat bunuri și servicii în principal de la SC F. SRL și SC G. SRL, destinate investiției aflate în derulare la momentul inspecției fiscale, la imobilul situat în localitate Turnu nr. 178 jud. Arad. Pentru verificarea modului de respectare a prevederilor art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, privind C. Fisc., cele două inculpate, au verificat dacă achizițiile de bunuri și servicii sunt destinate realizării de operațiuni taxabile, fără a a constata deficiențe în acest sens, Totodată a fost verificată și concordanța între datele declarate organului fiscal de către beneficiar și cele declarate de către furnizor, constatându-se că tranzacțiile au fost înregistrate în evidența contabilă și declarate de către cei doi. De asemenea, cele două inculpate, în calitate de organ de inspecție fiscală, au procedat la verificarea existenței faptice a investiției în curs, deplasându-se personal la șantierul unde se aflau în derulare lucrările de construcție la imobilul situat în localitatea Tumu nr. 176 jud. Arad, aspect care Ie-a întărit convingerea cu privire la realitatea achizițiilor pentru care s-a dedus TVA. Raportat la această stare de fapt instanța de fond a constatat că, cele două inculpate, în calitate de organ de inspecție fiscală, au respectat practica ANAF în materie de rambursare de TVA și anume; verificarea existenței corelației între documentele justificative și modul de înregistrare a acestora în jurnalele de vânzări, respectiv jurnalele de cumpărări; în cazul unor lucrări de investiții, verificarea existenței faptice a investiției, respectiv dacă au fost angajate costuri prin care să fie manifestată intenția societății de a realiza operațiuni taxabile; verificarea existenței concordanței între achizițiile declarate de beneficiar și livrările declarate de furnizor. La data efectuării inspecției fiscale s-a constatat că societatea verificată și-a deschis un punct de lucru situat în localitatea Turnu nr. 176 jud. Arad, precum și faptul că a început să facă investiții pentru amenajarea și modernizarea imobilului în vederea extinderii obiectului de activitate. Cu ocazia inspecției s-a constatat existența faptică a materialului de construcții precum și efectuarea unor lucrări de construcție la bunul imobil, fără însă a se proceda la inventarierea acestora materiale de construcție și nici la inventarierea lucrărilor de construcție efectuate, organul de inspecție fiscală neavând cunoștințe de specialitate în domeniu. Ceea ce s-a urmărit cu ocazia inspecției efectuate pe teren a fost intenția agentului economic de a desfășura activități care să reprezinte operațiuni taxabile în sensul legii fiscale, intenție materializată prin începerea lucrărilor de investiție, în momentul inspecției inculpatele neavând posibilitatea să aprecieze întinderea acestor lucrări și cantitățile de materiale necesare pentru acele investiții. Este evident că organele de urmărire penală au putut avea o altă perspectivă a acestor lucrări doar după finalizarea lor, prin expertiza tehnică în domeniul construcțiilor dispusă în cauză și ale cărei concluzii nu au fost de altfel contestate de inculpate. Raportat la aceste considerente instanța de fond a constatat că fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute și pedepsite de art. 248 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 noul C. pen., reținută în sarcina inculpatelor prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, nu există, astfel că a pronunțat o soluție de achitare a acestora, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) noul C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatelor, instanța de fond a constatat de asemenea că fapta nu există, potrivit următoarelor considerente: actele de complicitate nu fac parte din conținutul legal al infracțiunii, ci din cel concret. Ca atare complicitatea nu are un caracter infracțional propriu, ci îl împrumută de la acțiunea (inacțiunea) autorului. Prima instanță a reținut că pentru existența ei sunt necesare următoarele condiții: să existe intenție, care constă în prevederea de către complice a acțiunii pe care urmează să o execute autorul, a urmărilor periculoase și că actul său se alătură acțiunii realizate de acesta. De asemenea, el dorește sau acceptă să se producă urmările prevăzute de lege; legătura subiectivă care trebuie stabilită cu autorul, chiar dacă acesta nu ar cunoaște că este ajutat de complice, fiind suficient ca cel care ajută sau înlesnește comiterea faptei să accepte ca prin activitatea să contribuie la comiterea infracțiunii; complicele să-și aducă efectiv contribuția la săvârșirea faptei prevăzută de legea penală săvârșită de către altă persoană. Aceasta constă în înlesnire sau ajutare care poate fi de natură materială sau intelectuală. Complicitatea este morală când se contribuie la întărirea sau menținerea hotărârii infracționale a autorului, care era deja luată. Complicitatea este materială când se pun la dispoziția autorului mijloacele care vor servi la comiterea acțiunii infracționale. Raportat la aceste aspecte și la starea de fapt reținută mai sus, prima instanță a nu reținut existența complicității din partea celor două inculpate la restituirea nelegală de TVA. Acestea nu l-au cunoscut pe inculpatul C., cu care s-au întâlnit doar la sediul activității de inspecție fiscală, unde s-a prezentat cu documentele solicitate cu ocazia controlului fiscal și au procedat în mod legal la efectuarea acestui control fiscal și la întocmirea documentelor justificative pentru restituirea TVA.

Ca atare instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., în privința inculpatelor A. și B. și pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva soluție de achitate pronunțate de prima instanța în ceea ce privește inculpatele A. și B., arată că aceasta este nelegală, apreciind că raportat la probele administrate în cauza infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor reținută în sarcina inculpatelor există și a fost săvârșită cu vinovăției. În acest sens, se arată că inculpatele au aprobat rambursarea taxei pe valoare adăugata în vaza existenței unor facturi înregistrate în evidența contabilă, fără a examina conținutul acestora, invocând lipsa de cunoștințe în domeniul construcțiilor. Totodată, se arată că inculpatele nu au solicitat societății verificare document justificative suplimentare (autorizația de demolare, proiect sau autorizație de construire) prin care să verifice dacă operațiunile respecte sunt reale și înregistrarea lor în evidența contabilă a fost făcută cu bună credință, în interesul desfășurării activității societăți.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad susține în motivarea apelului că inculpatele deși au avut indicii ale relei-credințe, nu au făcut verificări suplimentare pentru elucidarea acesteia, ci au respect normele metodologice doar formală. De asemene, a se arată că au trecut cu vederea faptul că societatea care a livrat materialele de construcții și cea care a prestat servicii erau administrate de aceeași persoana, inculpatul D. În susținerea criticii privind achitarea inculpatelor, se mai precizează faptul că și fără ca inculpatele să dețină cunoștințe în domeniul construcțiilor, se putea observa că nu există posibilitatea obiectivă și reală că acea cantitate de maleriate să fie folosite la menajarea și modernizarea unui punct de lucru de aproximativ 30 mp, reprezentând astfel bunuri care sunt utilizate în scopul deducerii operațiunilor taxabile ale societății și care ar da dreptul de deducere a TVA.

Totodată, s-a arătat în motivele de apel că, la momentul efectuării controlului lucrările erau finalizate, iar ulterior s-au mai efectuat doar lucrări de vopsitorie, gletuire, tencuire în perioada 20-30 septembrie 2011. Astfel, se apreciază de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad că la momentul controlului, inculpatele aveau reprezentarea dimensiunilor imobilului și al investiției, având posibilitatea reală și obiectiva de a aprecia chiar și fără a deține cunoștințe de specialitate dacă materialele înscrise în facturile de achiziție au fost folosite sau nu în vederea realizării de venituri impozitabiie, respectiv la modernizarea punctului de lucru ai societății.

De asemenea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad apreciază că lipsa vinovăției nu poate fi justificată prin efectuarea unor verificări la nivelul intenției întemeiată pe prevederile normative permisive în acest sens, întrucât acesta este contrara însăși esenței noțiunii de control, sens în care se arată că în speță inculpatele au emis cu efectuarea efectuării inspecției fiscală în vederea rambursării de TVA să aprecieze dovezile obiective pe care se baza intenția inculpatul C. de efectuare a investiției. De asemenea, se indică faptul că dovezile obiective pe care s-a bazat decizia de rambursare demonstrează exagerări evidente pe care inculpatele le-au ignorat sub aparenta respectare a metodologiei și a practicii instituției pe care o reprezentau, în materia rambursărilor de TVA.

În ceea ce privește soluția de achitare a inculpatelor pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, Parchetul apreciază că, de asemenea, este nelegală. În sens în care arătă că în speță sunt îndeplinite condițiile complicității, deoarece existau suficiente indicii ale relei credințe, indicii care au fost enumerate și descrise mai sus. Totodată, se arată că legătura subiectiva, se poate realiza și în timpul comiterii faptei, astfel că nu este necesar ca autorii și complicii să se cunoască din împrejurări anterioare. În continuare se indică faptul că pentru realizarea legăturii subiective nu este necesară nici măcar o comunicare verbala, este suficientă simpla contribuție a complicelui, cu știință la comiterea de către autor a faptei. Or, în speță raportat la calitatea pe care o aveau inculpatele în momentul efectuării controlului, este evident că acestea au cunoscut dispoziție legale care incriminau astfel de solicitări nelegale de restituire TVA și acceptând cu știință rambursare acestei taxe în baza unui control formal își aduc contribuția în mod efectiv la comiterea de către inculpatul C. a infracțiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, întrucât, în caz contrar, aveau obligația sesizării organelor de urmărire penală sau cel puțin a efectuării unor verificări suplimentare ori a respingerii solicitării de rambursare.

În ceea ce privește soluția pronunțată de prima instanță față de inculpatul D., Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad apreciază că este nelegală, întrucât inculpatul nu a achitat prejudiciul în speță pentru a putea beneficia de cauza de impunitate. Se susține că din probele administrate în cauză rezultă în med evident că inculpatul C. a fost cel care a achitat prejudiciul în termenul prevăzut de lege pentru a putea beneficia de cauza legală de nepedepsire. Se mai arată în motivarea acestei critici că în mod greșit instanța a constatat prejudiciul reparat și a considerat că aceasta reprezintă o circumstanță reală ce se răsfrânge și asupra coinculpatului câtă vreme textul de lege face trimitere la conduita inculpatul. Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad menționează că dacă legiuitorul ar fi avut în vedere contrariul, nu ar fi făcut referiri la persoana care ar trebui să repare prejudiciul întrucât aceasta poate fi acoperit de către un terț care nu are nicio participare la comiterea faptele. Având în vedere și literatura de specialitate, parchetul consideră că instanța trebuia să hotărască condamnarea inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Pentru argumentele arătate mai sus, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțare unui hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatelor A. și B. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 248 C. pen., și art. 26 C. pen. rap. și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. anterior, cât și condamnarea inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin decizia penală nr. 881/A din 22 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/108/2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a dispus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 436 din 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. x/108/2013; desființarea sentinței penale atacată cu privire la inculpatele A. și B. și cu privire la cheltuielile judiciare și, rejudecând în aceste limite:

În temeiul art. 386 C. proc. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatelor A. și B. din infracțiunile prevăzute de art. 248 C. pen. din 1969, art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 249 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. din 1969.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Pe aceeași durată, a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 alin. ultim C. pen.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, revocare ce atrage executarea cumulată a pedepselor.

În baza art. 249 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata B., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. din 1969.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Pe aceeași durată, a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 alin. ultim C. pen.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, revocare ce atrage executarea cumulată a pedepselor.

A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

În baza 274 C. proc. pen., a obligat pe inculpatele A. și B. să plătească statului suma de 1500 RON fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la prima instanță.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronuța în acest sens instanța de apel a avut în vedere următoarele:

Din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, în primă instanță și în apel rezultă că starea de fapt retjnută de prima instanță este, în esență, corectă, în sensul că inculpatele A. și B., funcționari publici în cadrul A.N.A.F. - Administrata Județeană a Finanțelor Publice Arad, Serviciul Inspecție Fiscală persoane juridice 2, în baza ordinului de serviciu din 05 septembrie 2011, ca urmare a decontului de TVA, depus de societatea SC E. SRL, cu opțiune de rambursare, au efectuat inspecția fiscală la această societate care a cuprins perioada 01 ianuarie 2008 – 30 iunie 2011. Din verificarea documentelor justificative, s-a constatat că SC E. SRL, a achiziționat bunuri și servicii în principal de la SC F. SRL și SC G. SRL, destinate investiției aflate în derulare la momentul inspecției fiscale, la imobilul situat în localitate Turnu nr. 176 jud. Arad.

Pentru verificarea modului de respectare a prevederilor art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., cele două inculpate, au verificat dacă achizițiile de bunuri și servicii sunt destinate realizării de operațiuni taxabile, dar nu au constatat deficiențe în acest sens. Totodată a fost verificată și concordanța între datele declarate organului fiscal de către beneficiar și cele declarate de către furnizor, constatându-se că tranzacțiile au fost înregistrate în evidența contabilă și declarate de către cei doi. De asemenea, cele două inculpate, în calitate de organ de inspecție fiscală, au procedat Ia verificarea existenței faptice a investiției în curs, deplasându-se personal la șantierul unde se aflau în derulare lucrările de construcție la imobilul situat în localitatea Turnu nr. 176 jud. Arad.

Curtea de Apel a constatat că, față de această stare de fapt reținută din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză este greșită concluzia primei instanțe în sensul că inculpatele și-au exercitat corect îndatoririle de serviciu, normele legale care reglementau activitatea de inspecție fiscală nesusținând această concluzie.

În acest sens s-a arătat că este necontestat faptul că verificarea efectuata de inculpate a vizat trimestrul II 2011, iar în raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 22 septembrie 2011 se consemnează că inculpatele au verificat: documentele pe baza cărora s-a efectuat deducerea de TVA aferentă achizițiilor de la intern, contractul de executare a lucrărilor și devizele de lucrări. Din suma de 98.259 RON solicitată potrivit decontului de TVA, depus de societatea SC E. SRL, inculpatele au aprobat rambursarea sumei de 90.224 RON, refuzând acordarea dreptului de deducere TVA în sumă de 8.035 RON, din care suma de 4.342 RON, era aferentă achiziției unor materiale utilizate și pentru partea de imobil în care locuiesc proprietarii", iar suma de 3.693 RON, reprezintă TVA aferentă unor bonuri fiscale emise de SC I. SA pentru care nu existau copii, facturi emise de J. și SC K., precum și o sumă de 389 RON care a fost înscrisă în decontul de TVA fără a avea document justificativ.

Documentele analizate de inculpate în baza cărora s-a aprobat decontul de TVA pentru suma de 90.224 RON din suma de 98.259 RON solicitată, constau în 12 facturi de achiziții materiale de construcție emise de către SC F. SRL și SC G. SRL în perioada aprilie-iunie 2011 și prestări servicii de către SC G. SRL în iunie 2011, și situațiile de lucrări din 15 iunie 2011 și 30 iunie 2011 întocmite de SC G. SRL

În cuprinsul acestor facturi care nu cuprind mai mult de 5-6 rubrici fiecare, se consemnează achiziționarea de către SC E. SRL de materiale de construcții printre care, 20 mc BCA, 55 paletj cărămidă, 34 calorifere, 13 cămine de colectare (fose septice), 25 bucăți de țevi de canalizare (de diametru 50 cm și lungime 6 m) și 12 bucăți suporți pentru cuptoare. Potrivit concluziilor expertizei tehnice realizate în cauză, din totalul materialelor de construcție, cuprinse în cele 12 facturi de achiziție, au fost folosite la amenajarea punctului de lucru la imobilul situat în localitate Turnu nr. 176 jud. Arad, 0,42 paleți de cărămidă și 0,86 mc de BCA, restul materialelor neputând fi identificate. De asemenea, serviciile conform situațiilor de lucrări aferente lunii iunie 2011, constând în spargeri zidărie și evacuare moloz nu au putut fi cuantificate în lipsa documentației - proiect autorizație demolare.

Pentru aprobarea decontului de TVA inculpatele s-au rezumat ia observarea existenței acestor facturi cum au fost menționate, nu a conținutului lor, a contractelor cadru de vânzare-cumpărare și prestări servicii (care nu conțin decât elemente generale privind perioada de valabilitate și valoarea inițială a contractelor, fără alte date care să particularizeze obiectul prestațiilor sau livrărilor) și a două situații de lucrări din 15 iunie 2011 și 30 iunie 2011 întocmite de SC G. SRL. De menționat că aceste două situații de lucrări din 15 iunie 2014 și 30 iunie 2014 nu reprezintă deviz de lucrări, cum se menționează în cuprinsul raportului de inspecție fiscală, necuprinzând modalitatea de calcul a sumei cuprinse în factura aferentă, numărul angajaților utilizați, numărul orelor lucrate, materialele utilizate, utilajele folosite, ci exclusiv mențiunile: /punct de lucru Turnu/, /spargeri zidării/, respectiv /evacuare moloz, deșeuri/, /unitate de măsură mc/, /preț unitar (mp) 402,50 RON/, respectiv 335,41 RON, /cantitatea 50/ respectiv 60 și /valoarea + TVA de 24955 RON/ respectiv 24.954,5 RON. De remarcat este și împrejurarea că în cuprinsul facturilor emise de SC G. SRL în 15 iunie 2014 și în 30 iunie 2014 pentru aceleași valori + TVA de 24955 RON, respectiv de 24.955 RON pentru prestările de servicii sunt menționate cantități de câte 80.5 buc, și preț unitar de câte 250 RON.

Prin urmare, chiar de la prima vedere documentele menționate cuprind pe de o parte inadvertențe care trebuiau observate, dar și cantități neverosimile de materiale de construcții pentru obiectivul declarat de contribuabil, amenajare și modernizare punct de lucru, notabilă fiind menționarea în cuprinsul facturilor a 34 de calorifere care ar presupune un spați extrem de mare sau 13 fose septice care ar presupune mai multe unități constructive racordate la utilități. Cu toate că aceste informații cuprinse în facturi ar fi trebuit să genereze în mod rezonabil verificări suplimentare din partea inculpatelor, implicând solicitarea și a altor documente cum ar fi autorizații de demolare, de construire, proiect, deviz de lucrări, inculpatele s-au rezumat la verificarea existenței corelației între documentele justificative și modul de înregistrare a acestora în jurnalele de vânzări, respectiv jurnalele de cumpărări și verificarea existenței concordanței între achizițiile declarate de beneficiar și livrările declarate de furnizor aspect care rezultă chiar din declarațiile inculpatelor inclusiv în fața instanței de apel.

S-a arătat că din aceleași declarații date în apel de inculpate rezultă că acestea nu au cunoscut pentru ce spațiu se făceau amenajările, nu aveau cunoștințe în domeniul construcțiilor dar și că potrivit metodologiei de inspecție nu erau obligate să verifice existența autorizației de construire și nici să cunoască suprafața ce urma a fi construită.

Inculpatele au procedat ulterior la inspecția existenței faptice a investiției în curs, deplasându-se personal la șantierul unde se aflau în derulare lucrările de construcție. Cu această ocazie inculpatele au observat că este o construcție nouă în curs de executare, iar inculpata B. a înțeles din discuțiile cu administratorul că exista intenția de a face și un etaj. Inculpatele au arătat că nici cu ocazia acestui control faptic nu și-au dat seama despre spațiul obiect al investițiilor sau despre caracterul rezonabil al materialelor solicitate, arătând că erau obligate să constate doar existența intenției agentului economic de a desfășura activități care să reprezinte operațiuni taxabile și verificarea existenței faptice a investiției, nu un inventar al materialelor sau o apreciere a necesității cantităților menționate în documente. Cu privire la materialele din facturi, inculpatele au arătat că au observat existența caloriferelor, foseie septice erau încorporate iar celelalte materiale nu au putut fi apreciate aflându-se peste tot.

Cu toate acestea, din planșele foto existente la dosar și din cuprinsul expertizei tehnice rezultă că spațiul obiect al investițiilor este o anexă formată dintr-o încăpere de 5,52m/5,83m cu o terasă aferentă de 5,52m/3,95m, care nu are instalație de încălzire și nici instalație de apă, pentru care au fost achiziționate un număr de 34 calorifere, 13 cămine de colectare (fose septice), 25 bucăți de țevi de canalizare (de diametru 50 cm și lungime 6 m) și 12 bucăți suporți pentru cuptoare. Aspectul și dimensiunea spațiului putea fi observat de inculpate la fața locului, în condițiite în care din documentele - situațiile de lucrări - de la dosar, rezultă că la momentul controlului pe teren lucrările erau finalizate într-o mare măsură, situațiile de lucrări ulterioare decontului pe trimenstru II 2011 pentru care s-au efectuat verificările consemnând doar lucrări de vopsitorie, gtetuire, tencuire.

Prin urmare, s-a apreciat că apărarea inculpatelor în sensut că doar în urma expertizei tehnice organele penale au putut aprecia cantitatea de materiale efectiv folosite nu poate fi primită, imaginea imobilului obiect al investiției, chiar și fără lucrările de tencuială ulterioare, permițând o apreciere suficientă cu privire la suprafața de nu mai mult de 30 mp (imobilul punct de lucru fiind practic un garaj cu o terasă acoperită), astfel încât, dacă în privința paieților de cărămidă și cantității de BCA inculpatele fără cunoștințe în domeniul construcțiilor ar putea invoca lipsa cunoștințelor (deși proporția dintre cantitățile din facturi de 20 mc BCA, 55 paleți cărămidă și cantitățile folosite de 0,42 paleți de cărămidă și 0,86 mc de BCA este covârșitoare), cel puțin în privința altor obiecte din facturi, cum sunt cele 34 calorifere, 13 cămine de colectare (fose septice), 25 bucăți de țevi de canalizare (de diametru 50 cm și fungime 6 m) și 12 bucăți suporți pentru cuptoare pentru un spațiu de 30 mp care nu are instalație de încălzire și nici instalație de apă, nu puteau în mod rezonabil să nu ridice suspiciuni în privința realității folosirii lor.

Cu atât mai mult, suspiciunile privind buna credință a contribuabilului erau evident ridicate de împrejurările privind faptul că punctul de lucru al SC E. SRL din localitatea Turnu, nr. 176 pentru care s-au efectuat pretinsele investiții a fost declarat la Registrul comerțului cu doar o zi înaintea finalizării controlului, respectiv în data de 20 septembrie 2011, în baza unui contract de comodat încheiat între inculpatul C. și părinții acestuia, iar la adresa respectivă inculpatele au observat cu ocazia controlului că există două clădiri, proprietatea părinților inculpatului C., una fiind folosită ca și locuință. Astfel, deși inculpatele au observat, cum rezultă din declarațiile date în apel, că și în privința clădirii folosită ca locuință s-au efectuat lucrări de construcții, nici această împrejurare nu Ie-a determinat la verificări suplimentare, deși reaua credință a inculpatului C. era deja descoperită, acesta incluzând în decontul TVA depus pentru semestru II 2011 materiale folosite la construcția folosită ca locuință de părinții săi. Cu toate acestea, inculpatele s-au mulțumit să îi solicite inculpatului C. să întocmească o situație cu materialele care ar fi fost folosite la această construcție, această situație și nu alte verificări, stând la baza respingerii decontului de TVA pentru suma de 4,342 RON.

Practic, în activitatea inculpatelor de inspecție fiscală determinată de cererea de rambursare TVA formulată de inculpatul C., inculpatele, în afara verificării bazei de date, s-au rezumat la a compara documentele produse de contribuabil cu declarațiile date de contribuabil, considerând că un control efectiv al realității utilizării achizițiilor de bunuri și servicii în scopul declarat de contribuabil ar fi în căderea Gărzii Financiare la finalizarea construcției.

S-a apreciat că această modalitate de realizare a inspecției fiscale în vederea verificării decontului TVA reprezintă o defectuoasă îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, or, potrivit fișei postului, inculpatele „efectuează inspecții fiscale la persoane juridice pentru verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale (..) respectării prevederilor legislației fiscale și contabile", „constată și investighează fiscal toate actele și faptele ce rezultă din activitatea contribuabilului", „sesizează organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni".

Or, activitățile de verificare, constatare și investigare nu pot fi rezumate, așa cum invocă inculpatele la o simplă bifare a existenței unor documente fără a se proceda și la analiza conținutului acestor documente sau la simpla constatare a începerii investiției, fără o corelare a constatării de pe teren cu documentele puse la dispoziție de către contribuabil. Pentru a fi efectivă, activitatea de investigare presupune cercetarea reală a conținutului documentelor puse la dispoziție de către contribuabil, iar în cazul unor suspiciuni (care în cauză, cum s-a arătat, trebuiau să apară cel mai târziu la momentul verificării pe teren unde s-a constatat și existența unei locuințe personale în curs de amenajare ale cărei costuri au fost fraudulos incluse în decontul TVA), presupunea solicitarea unor documente suplimentare în vederea edificării într-un sens sau altul.

În acest sens inculpatele nu pot invoca în apărare lipsa cunoștințelor în domeniul construcțiilor întrucât nu li se impută faptul că nu au cunoscut câtă cărămidă sau BCA poate fi cuprinsă într-o clădire de 30 mp. Dimpotrivă, tocmai pornind de la premisa că organul de inspecție fiscală nu poate avea cunoștințe în toate domeniile în care efectuează o inspecție (inculpata B. arătând în declarația din apel că nu se fac controale specializate pe domenii) inculpatelor li se impută că în activitatea de inspecție fiscală nu au făcut o verificare efectivă, solicitând suplimentarea documentației depune de contribuabil.

Menționata practică A.J.F.P. Arad, nu poate fi invocată de inculpate în justificarea neobservării prevederilor legale și ale fișei postului, în calitatea lor de funcționar public-inspector principal (B.) și consilier superior (A.), inculpatele având obligația respectării cu prioritate a legii sau a ordinului scris al superiorului dat cu respectarea legii. Or, s-a apreciat că practica unor verificări pur formale, nu figurează în nici un act normativ, în fișa postului sau în ordinul de serviciu dat inculpatelor.

S-a mai precizat de către instanța de apel că faptul că normele legale nu prevedeau expres obligativitatea depunerii de către contribuabil a autorizației de construire, a proiectului de construcție, a devizului de lucrări sau a altor documente enumerate limitativ privind situația legală a investiției nu poate avea semnificația excluderii acestor documente de la verificare, așa cum susțin inculpatele.

Dimpotrivă, art. 64 și 65 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. prevăd luarea în considerare și a altor acte doveditoare existente, instituind în sarcina contribuabilului sarcina probei faptelor și actelor care stau la baza declarațiilor și cererilor adresate organului fiscal.

De asemenea, art. 49 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. (în varianta în vigoare la data controlului) instituie în sarcina organului fiscal rol activ, prevăzând că pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condițiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la:

a) solicitarea informațiilor, de orice fel, din partea contribuabililor și a altor persoane;

b) solicitarea de expertize;

c) folosirea înscrisurilor;

d) efectuarea de cercetări la fața locului.

(2) Probele administrate vor fi coroborate și apreciate ținându-se seama de forța lor doveditoare recunoscută de lege.

Prin urmare, s-a apreciat că împrejurarea că inculpatele nu aveau cunoștințe în domeniul construcțiilor nu are relevanță, legea instituind pe de o parte, în sarcina inculpatului sarcina probei faptelor și actelor care stau la baza declarațiilor și cererilor adresate organului fiscal, pe de altă parte, prevăzând posibilitatea organului fiscal de a solicita orice informații din partea contribuabililor și chiar solicitarea de expertize.

S-a arătat că inculpatele justifică lipsa solicitării altor documente, printre care proiectul sau autorizația de construire pe împrejurarea că decontul de TVA nu putea fi respins doar pe considerentul lipsei unei asemenea autorizații. Contrar acestei apărări, s-a observat însă că această împrejurare nu echivalează cu imposibilitatea refuzului dreptului de deducere al TVA în cazul în care, din documentele puse la dispoziție de către contribuabil, nu se poate constata realitatea achizițiilor pentru care se solicită deducerea taxei conform art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, împrejurare care s-ar fi putut deduce, printre altele, și din lipsa autorizației de construire, prin coroborarea probelor de către organul fiscal, conform art. 49 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

Or, inculpatelor li se impută tocmai această defectuoasă îndeplinire a atribuțiilor de serviciu în sensul că, deși suprafața imobilului verificat nu putea în mod obiectiv și rezonabil, chiar în lipsa unor cunoștințe de specialitate, cuprinde toate materialele din facturile care au însoțit decontul de TVA, deși nu exista autorizație de construire, proiect, deviz lucrări care să susțină cel puțin în aparență cantitatea de materiale inclusă în facturi, deși cu ocazia controlului pe teren inculpatele au observat că există două clădiri, proprietatea părinților inculpatului C., una fiind folosită ca și locuință, pentru care s-au efectuat lucrări de construcții incluse în decontul TVA depus, demonstrând reaua credință a contribuabilului, inculpatele nu au solicitat dovezi suplimentare pentru s-și forma convingerea într-un sens sau altul, prilejuind astfel producerea unui prejudiciu instituției A.J.F.P. Arad.

S-a apreciat că alegațiile în sensul că până la finalizarea investiției cel care o realizează poate, prin dispoziție de șantier, să o modifice chiar și în prezența autorizației de construcție, sau că și în lipsa folosirii materialelor de construcție contribuabilul ar fi avut drept de deducere TVA în cazul în care le-ar fi valorificat ca atare, nu au legătură cu cauza și cu normele fiscale incidente. În acest sens s-a menționat că în cauză nu se discută dreptul general al unui contribuabil de a deduce TVA, acest drept fiind prevăzut detaliat, pe ti