ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de recurs în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 497 din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2017 s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, în privința inculpatului A., din 2 infracțiuni de evaziune fiscală, în formă continuată, săvârșite în concurs, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., într-o singură infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen., respectiv, în privința inculpaților B. și C., din 2 infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, săvârșite în concurs, prevăzute de art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., într-o singură infracțiune de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 42 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6), raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 10 din Legea 241/2005 (în forma anterioară modificării aduse prin Legea 255/2013), s-a încetat procesul penal față de inculpații: A. și B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, a aplicat fiecăruia dintre inculpații de mai sus amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON.

În baza art. 397 alin. (1), raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat reparat prejudiciul cauzat părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad în sumă totală 151.730 RON, cu chitanțele seria X1 nr. X11 din 14 septembrie 2017 (pentru suma de 75.865 RON, achitată de inculpatul A.) și seria X1 nr. X12 din 14 septembrie 2017 (pentru suma de 75.865 RON, achitată de inculpata B.). S-au respins restul pretențiilor.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen., s-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra imobilului aparținând inculpatei B., din jud. Arad

În baza art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) teza finală din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 65 vechiul C. pen. 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) vechiul C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) vechiul C. pen., ca pedeapsă accesorie.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului C. prin Sentința penală nr. 209 din 9 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1336/A din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, în componentele sale de:

- 6 pedepse de câte 1 an și 4 luni închisoare, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 817 din 27 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 12 decembrie 2014;

- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 915 din 29 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 14 mai 2015.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 85 vechiul C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 817 din 27 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 12 decembrie 2014, precum și a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 915 din 29 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 14 mai 2015.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) vechiul C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 72 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa de mai sus, perioada executată din Sentința penală nr. 209 din 9 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1336/A din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, din 3 noiembrie 2016, la 1 noiembrie 2017, când s-a liberat condiționat prin Sentința penală nr. 5441 din 26 octombrie 2017, pronunțată de judecătoria Timișoara, în Dosar nr. x/2017, rest neexecutat 306 zile.

În baza art. 35 alin. (2), raportat la art. 65 vechiul C. pen. 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) vechiul C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) vechiul C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 5 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din O.G. nr. 39/2015, în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești, s-a comunicat extrasul dispozitivului acesteia organelor fiscale competente în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal inculpații.

În baza art. 13 din Legea 241/2005 și art. 7 din Legea nr. 26/1990, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, o copie a prezentei hotărâri s-a comunicat Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească statului câte 1.200 RON fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus virarea sumei de 160 RON, reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu pentru inculpatul C., din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Arad.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 22 mai 2016 în Dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la această instanță la data de 24 mai 2017, au fost trimiși în judecată inculpații: A., pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, în concurs real, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (comisă în calitate de administrator al SC D. SRL), respectiv de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (comisă în calitate de administrator al SC E. SRL), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior și a art. 5 C. pen. B., pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, în concurs real, prevăzute de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (comisă în calitate de contabil al SC D. SRL), respectiv de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (comisă în calitate de contabil al SC E. SRL), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior și a art. 5 C. pen. și C., pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, în concurs real, prevăzute de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (comisă în relația cu SC D. SRL), respectiv de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (comisă în relația cu SC E. SRL), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior și a art. 5 C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatului A., că, în calitate de administrator al SC D. SRL Arad, în perioada august - decembrie 2011, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății de facturi fiscale emise de către SC F. SRL și SC G. SRL, în valoare totală de 239.160 RON, reprezentând achiziții de bunuri, fără ca acestea să aibă la bază operațiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel un prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă de 77.149 RON, iar în calitate de administrator al SC E. SRL Arad, în perioada august - decembrie 2011, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății de facturi fiscale emise de către SC F. SRL și SC G. SRL, în valoare totală de 243.602 RON, reprezentând achiziții de bunuri, fără ca acestea să aibă la bază operațiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel un prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă de 74.581 RON.

În sarcina inculpatei B., s-a reținut că, în calitate de contabil al SC D. SRL Arad, în perioada august - decembrie 2011, a înregistrat în evidența contabilă a societății facturile fiscale, notele de recepție și bonurile de consum privind consumul mărfurilor achiziționate de la furnizorii acesteia SC F. SRL și SC G. SRL, cunoscând că mărfurile nu au intrat efectiv în gestiunea societății, cu scopul de a-l ajuta pe administratorul acesteia, inculpatul A. să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă totală de 77.149 RON, iar în calitate de contabil al SC E. SRL Arad, în perioada august - decembrie 2011, a înregistrat în evidența contabilă a societății facturile fiscale, notele de recepție și bonurile de consum privind consumul mărfurilor achiziționate de la furnizorii acesteia SC F. SRL și SC G. SRL, cunoscând că mărfurile nu au intrat efectiv în gestiunea societății, cu scopul de a-l ajuta pe administratorul acesteia, inculpatul A. să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă totală de 74.581 RON,

În sarcina inculpatului C., s-a reținut că, în perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2011, în calitate de administrator al SC F. SRL, a emis facturi fiscale către SC D. SRL în valoare de 174.238 RON, în scopul deducerii în mod nelegal de către administratorul acesteia, inculpatul A., de cheltuieli nereale și TVA, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă de 52.206 RON, iar în perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2011, în calitate de administrator al SC F. SRL, a emis facturi fiscale către SC E. SRL în valoare de 174.238 RON, în scopul deducerii în mod nelegal de către administratorul acesteia, inculpatul A., de cheltuieli nereale și TVA, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă de 52.206 RON.

Analizând actele și probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, respectiv: vol. I - convertor valutar; declarații de martori; proces-verbal prelevare probe de scris; verificări Primăria mun. Arad; proces-verbal de verificare; încheiere OCPI; procese-verbale predare-primire documente contabile; certificate de cazier judiciar; declarațiile inculpatului A.; declarațiile inculpatului C.; declarațiile inculpatei B.; fișă SEIP H.; istoric societăți comerciale; declarații 394 SC F. SRL și SC G. SRL; deconturi de TVA SC G. SRL; deconturi de TVA SC F. SRL; verificări I.T.M.; contracte de prestări servicii contabile; proces-verbal; vol. II - proces-verbal de control/anexe; fișă cont furnizor/facturi și chitanțe fiscale SC G. SRL; proces-verbal ridicare înscrisuri; fișă cont furnizor/facturi și chitanțe fiscale SC F. SRL; Încheiere nr. 769 din 19 septembrie 2012; istoric societăți comerciale; ordonanță/raport de constatare SC D. SRL; vol. III - proces-verbal de control/anexe; Raport de inspecție fiscală x din 23 ianuarie 2013/anexe; ordonanță/raport de constatare SC D. SRL; vol. IV - memorii documente de evidență contabilă SC E. SRL; fișe cont furnizori (SC G. SRL, SC F. SRL) ai SC E. SRL; fișe calcul impozit pe profit; balanța sintetică SC E. SRL; facturi și chitanțe fiscale, note de recepție și bonuri de consum SC G. SRL - SC E. SRL; facturi și chitanțe fiscale, note de recepție și bonuri de consum SC F. SRL - SC E. SRL și în cursul judecății, respectiv: constituire de parte civilă; chitanțe achitare prejudiciului de către inculpații A. și B.; declarație inculpat C.; declarații inculpați A. și B.; declarație martor I.; declarație martor J.; declarație martor K.; declarație martor L., instanța a reținut următoarele:

În cursul lunii noiembrie 2012, SC D. SRL, administrată de inculpatul A., a fost supusă unui control inopinat din partea organelor fiscale, în urma căruia s-a constatat faptul că în anul 2011, în evidența contabilă a societății, au fost înregistrate facturi de achiziție de mărfuri de la SC F. SRL și SC G. SRL, care nu au la bază operațiuni reale, în scopul deducerii nelegale de cheltuieli și TVA și a diminuării obligațiilor de plată către bugetul de stat.

În urma probelor administrate în cauză, s-a constatat faptul că, în perioada 01.08.2011-30 septembrie 2011, inculpatul A., în calitate de administrator al SC D. SRL, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății a unui număr de 35 facturi fiscale, emise de inculpatul C., în calitate de administrator al SC F. SRL, reprezentând achiziții de materiale de construcție în valoare de 174.238,90 RON, din care TVA este în sumă de 33.723,68 RON, fără ca operațiunile în baza cărora au fost emise aceste facturi să fi avut loc în realitate, în scopul deducerii în mod nelegal de cheltuieli și TVA. Facturile au fost înregistrate în evidența contabilă a SC D. SRL de către contabila societății, inculpata B., care a procedat totodată și la întocmirea bonurilor de consum și a notelor de recepție, cunoscând faptul că în acestea nu sunt consemnate operațiuni reale.

La rândul său, inculpatul C., în calitate de administrator al SC F. SRL, a emis în numele societății cele 35 de facturi fiscale, cu scopul de a-l ajuta pe inculpatul A. să-și diminueze obligațiile fiscale de plată către bugetul de stat, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna acestuia.

În ceea ce privește SC F. SRL, administrată de inculpatul C., din constatările organelor fiscale a rezultat că și această societate a fost supusă unei inspecții fiscale, în urma căreia s-a constatat faptul că societatea nu avea în gestiune bunurile livrate către SC D. SRL și nu a pus la dispoziția organelor de control fiscal evidența contabilă a societății, nedepunând nici declarațiile fiscale obligatorii. De asemenea, potrivit bazei de date, nici o societate de pe teritoriul național nu a raportat operațiuni comerciale cu SC F. SRL și nici aceasta, la rândul ei, nu a făcut astfel de raportări. Mai mult decât atât, facturile emise de SC F. SRL și înregistrate în evidența contabilă a SC D. SRL au fost achitate integral în numerar, valoarea fiecărei facturi fiind inferioară sumei de 5.000 RON, această practică fiind des întâlnită în cazul operațiunilor nereale, plățile figurând doar scriptic.

Prin emiterea de către inculpatul C., în calitate de administrator al SC F. SRL de facturi reprezentând vânzări de mărfuri către SC D. SRL, urmată de înregistrarea acestora de către inculpații A. și B. în evidența contabilă a societății, fără ca operațiunile să fi avut loc în realitate, în scopul diminuării obligațiilor de plată către bugetul de stat, în dauna acestuia a fost cauzat un prejudiciu în sumă de 56.206 RON, din care 33.724 RON de natura TVA și 22.482 RON de natura impozitului pe profit, prejudiciul fiind determinat prin deducerea de TVA și cheltuieli nereale aferente acestor achiziții.

Din cuprinsul actului de control și al sesizării penale a mai rezultat faptul că, în perioada 1 noiembrie 2011 - 31 decembrie 2011, inculpatul A., în calitate de administrator al SC D. SRL a dispus înregistrarea în evidența contabilă a acesteia și a unui număr de 14 facturi fiscale reprezentând achiziții de materiale de construcții, în valoare de 64.922 RON, din care TVA este în sumă de 12.565 RON, de la SC G. SRL, fără ca operațiunile să fi avut loc în realitate, în scopul deducerii în mod nelegal de cheltuieli și TVA. Societatea G. SRL a fost administrată de numitul H., în prezent decedat.

Facturile au fost înregistrate în evidența contabilă a SC D. SRL de către contabila societății, inculpata B., care a procedat, totodată, și la întocmirea bonurilor de consum și a notelor de recepție, cunoscând faptul că în acestea nu sunt consemnate operațiuni reale.

În ceea ce privește relația cu această societate, la fel ca și în cazul celei anterioare, în urma controlului fiscal efectuat, s-a constatat faptul că SC G. SRL nu avea în gestiune bunurile livrate către SC D. SRL, societatea nefuncționând la sediul social declarat, nepunând la dispoziția organelor de control fiscal evidența contabilă a societății, iar potrivit bazei de date, nici o societate de pe teritoriul național nu a raportat operațiuni comerciale cu SC G. SRL și nici aceasta, la rândul ei, nu a făcut astfel de raportări. Mai mult decât atât, SC G. SRL nu a depus în perioada de referință nici declarațiile fiscale obligatorii, iar facturile emise de SC G. SRL și înregistrate în evidența contabilă a SC D. SRL au fost achitate integral în numerar, valoarea fiecărei facturi fiind inferioară sumei de 5.000 RON, această practică fiind des întâlnită în cazul operațiunilor nereale, plățile figurând doar scriptic.

Examinând natura bunurilor achiziționate de la SC G. SRL, s-a observat că acestea sunt similare celor achiziționate de la SC F. SRL, respectiv același gen de materiale de construcții. Ca atare, din probele administrate în cauză, a rezultat că operațiunile comerciale aferente facturilor fiscale emise în numele SC G. SRL nu au avut loc în realitate, aceste facturi fiind emise în scopul deducerii în mod nelegal de către administratorul SC D. SRL de cheltuieli și TVA. Prin înregistrarea acestora în evidența contabilă a SC D. SRL, inculpații A. și B. au cauzat în dauna bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 20.943 RON, din care TVA este în sumă de 12.566 RON, iar impozitul pe profit este în sumă de 8.377 RON.

În perioada ianuarie - februarie 2013, organele de inspecție fiscală au efectuat un control fiscal și la SC E. SRL, societate administrată tot de inculpatul A.. La fel ca și în cazul celeilalte societăți administrate de inculpat, și în evidența contabilă a acesteia, în toamna anului 2011, au fost înregistrate achiziții de mărfuri de la SC F. SRL și SC G. SRL, fără ca operațiunile comerciale să fi avut loc în realitate, în scopul deducerii nelegale de cheltuieli și TVA și a diminuării pe această cale a obligațiilor de plată către bugetul de stat.

Astfel, în perioada 1 august 2011 - 30 septembrie 2011, inculpatul A., în calitate de administrator al SC E. SRL, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății a unui număr de 35 de facturi fiscale emise de inculpatul C., în numele SC F. SRL, reprezentând achiziții de materiale de construcție în valoare de 174.238,90 RON, din care TVA este în sumă de 33.723,66 RON, fără ca operațiunile în baza cărora au fost emise aceste facturi să fi avut loc în realitate, în scopul diminuării obligațiilor de plată către bugetul de stat. Facturile au fost înregistrate în evidența contabilă a SC E. SRL de către contabila societății, inculpata B., care a procedat, totodată, și la întocmirea bonurilor de consum și a notelor de recepție, cunoscând faptul că în acestea nu sunt consemnate operațiuni reale.

La rândul său, inculpatul C., în calitate de administrator al SC F. SRL, a emis în numele societății cele 35 de facturi fiscale cu scopul de a-l ajuta pe inculpatul A. să-și diminueze obligațiile fiscale de plată către bugetul de stat, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna acestuia.

Argumentele pentru care achizițiile de mărfuri de la SC F. SRL au fost reținute ca nereale în cazul SC D. SRL, inclusiv modul de înregistrare contabilă, sunt valabile și în cazul SC E. SRL, cu observația că în ambele cazuri perioada emiterii facturilor (august - septembrie 2011) și valoarea acestora (174.238 RON) sunt identice.

Prin înregistrarea de către inculpații A. și B. în evidența contabilă a SC E. SRL de facturi emise de inculpatul C. în numele SC F. SRL, reprezentând achiziții de mărfuri, fără ca operațiunile să fi avut loc în realitate, în scopul diminuării obligațiilor de plată către bugetul de stat, în dauna acestuia a fost cauzat un prejudiciu în sumă de 52.206 RON, din care 33.724 RON de natura TVA și 22.482 RON de natura impozitului pe profit, prejudiciul fiind determinat prin deducerea de TVA și cheltuieli nereale aferente acestor achiziții.

În perioada 1 noiembrie 2011 - 31 decembrie 2011, inculpatul A. a dispus înregistrarea în evidența contabilă a SC E. SRL și a unui număr de 15 facturi reprezentând achiziții de materiale de construcții în valoare de 69.363,41 RON, din care TVA este în sumă de 13.425 RON, de la SC G. SRL, societate administrată de numitul H., în prezent decedat. La fel ca și în cazul achizițiilor similare făcute de la această societate de către SC D. SRL, operațiunile consemnate în aceste facturi nu au avut loc în realitate, fiind înregistrate în evidența contabilă a SC E. SRL în scopul deducerii nelegale de cheltuieli și TVA și a diminuării masei profitului impozabil. Și în acest caz, facturile au fost înregistrate în evidența contabilă a SC E. SRL de către contabila societății, inculpata B., care a a procedat totodată și la întocmirea bonurilor de consum și a notelor de recepție, cunoscând faptul că în acestea nu sunt consemnate operațiuni reale.

Prin înregistrarea de către inculpații A. și B. în evidența contabilă a SC E. SRL, de facturi reprezentând achiziții de mărfuri de la SC G. SRL, care nu au avut loc în realitate, în dauna bugetului de stat a fost cauzat un prejudiciu în sumă de 22.375 RON, din care 13.425 RON de natura TVA și 8.950 RON de natura impozitului pe profit, prejudiciul fiind determinat prin deducerea de TVA și cheltuieli nereale aferente acestor achiziții.

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca reprezentant legal al Statului Român, s-a constituit parte civilă în față de inculpații A., B. și C. pentru suma de 495.793 RON, care să fie actualizată cu majorări, dobânzi și penalități conform Codului de procedură fiscală, până la data plății efective a prejudiciului.

Inculpații A. și B. au achitat integral prejudiciul reținut în sarcina lor, solicitând aplicarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

În drept, texte legale incidente în cauză în vigoare la data săvârșirii faptei - articolul 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005:

"(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive."

- art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare la momentul săvârșirii faptei):

"(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."

- articolul 5 C. pen.:

"(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile."

Cât privește încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, instanța a reținut, în sarcina fiecărui inculpat, o singură infracțiune, de evaziune fiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, din următoarele considerente:

Din conținutul Deciziei nr. 368 din 30 mai 2017, pronunțată de Curtea Constituțională precum și din jurisprudența CEDO, s-a desprins concluzia că, în cazul infracțiunii continuate se are în vedere: unitatea juridică a faptelor ilicite, care este stabilită, atât prin elemente obiective, cât și prin elemente subiective, și anume: autorul să comită un anumit număr de fapte ilicite, contra aceleiași valori sociale și, adesea, victima este aceeași; este necesar să existe cel puțin o asemănare a "modus operandi" sau alte circumstanțe materiale care să unească faptele respective într-un întreg; între actele distincte, să existe o legătură temporală; toate faptele să prezinte aceeași intenție sau același "desen infracțional", chiar dacă nu toate au fost plănuite dinainte; actele distincte trebuie să întrunească, în mod explicit sau implicit, elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni.

Toate aceste elemente se regăsesc și în cauza de față. Astfel,

- chiar dacă societățile comerciale sunt diferite, acestea aparțin inculpatului A., care este administratorul lor;

- perioada în care au fost săvârșite faptele, în cazul ambelor societăți (august - decembrie 2011) este aceeași;

- intenția sa, este aceeași-aceea de a înregistra în evidența contabilă facturi fiscale reprezentând achiziții, fără ca acestea să aibă la bază operațiuni reale, iar scopul a fost, de asemenea, același-sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale;

- subiectul pasiv este același, respectiv, statul prin organele sale reprezentative.

S-a constatat că, corelativ schimbării încadrării juridice pentru faptele comise de inculpatul A., în calitate de autor, se impune schimbarea încadrării juridice și față de inculpații B. și C., care au fost complici, astfel:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanța a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, după cum urmează: în privința inculpatului A., din 2 infracțiuni de evaziune fiscală, în formă continuată, săvârșite în concurs, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., într-o singură infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen. în privința inculpaților B. și C., din 2 infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, săvârșite în concurs, prevăzute de art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., într-o singură infracțiune de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 42 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen.

În raport cu starea de fapt descrisă mai sus, întrucât, până la primul termen de judecată, inculpații A. și B. au acoperit integral prejudiciul reținut în actul de sesizare, s-au constată în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Văzând că art. 10 din Legea 241/2005 s-a modificat începând cu data de 1 februarie 2014, prin Legea 255/2013, în sensul că, "în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate", tribunalul a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., conform cărora, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, legea penală mai favorabilă în cauză, fiind varianta Legii nr. 241/2005 în vigoare la data săvârșirii faptei.

Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 396 alin. (6), raportat la art. 16 lit. h) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 10 din Legea nr. 241/2005 (în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 255/2013), instanța a dispus încetarea procesul penal față de inculpații A. și B., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen.

Întrucât prejudiciul cauzat și recuperat prin infracțiune este mai mic de 50.000 euro, inculpaților li se poate aplica câte o sancțiune administrativă.

La individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere atitudinea corespunzătoare adoptată de cei doi inculpați pe parcursul procesului penal, faptul că persoane tinere, bine integrate social și familial, fără antecedente penale.

Referitor la acțiunea civilă, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad s-a constituit parte civilă pentru suma de 495.793 RON, care să fie actualizată cu majorări, dobânzi și penalități conform Codului de procedură fiscală.

Instanța a reținut prejudiciul astfel cum a fost calculat în faza de urmărire penală, în raport cu care s-a făcut încadrarea juridică și, în raport cu care au fost trimiși în judecată inculpații, motiv pentru care, în baza art. 397 alin. (1), raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a constatat reparat prejudiciul cauzat părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, în sumă totală 151.730 RON, cu chitanțele seria X1 nr. X11 din 14 septembrie 2017 (pentru suma de 75.865 RON, achitată de inculpatul A.) și seria X1 nr. X12 din 14 septembrie 2017 (pentru suma de 75.865 RON, achitată de inculpata B.). Va respinge restul pretențiilor.

În privința inculpatului C., prima instanță a reținut că faptele acestuia, care, în perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2011, în calitate de administrator al SC F. SRL, a emis facturi fiscale către SC D. SRL în valoare de 174.238 RON, în scopul deducerii în mod nelegal de către administratorul acesteia, inculpatul A., de cheltuieli nereale și TVA, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă de 52.206 RON, iar în perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2011, în calitate de administrator al SC F. SRL, a emis facturi fiscale către SC E. SRL în valoare de 174.238 RON, în scopul deducerii în mod nelegal de către administratorul acesteia, inculpatul A., de cheltuieli nereale și TVA, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă de 52.206 RON, întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen.

Prima instanță a constatat că acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând că nu el a comis fapta și că, la dosar nu există nici o probă în acest sens, învederând că a cesionat societatea la data de 2 august 2011, către martorul L. Fiind audiat în fața instanței, martorul-propus de inculpat, a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul C., că denumirea societății F. nu-i spune nimic, că nu a semnat nici un document și nu a desfășurat nici o activitate în numele acestei societăți. Martorul a mai susținut că "doar am semnat acele hârtii pentru preluarea unei societăți", pentru care a primit suma de 100 euro, de la "cei doi domni" . De asemenea, un alt martor propus de inculpat, I., a susținut că inculpatul C. i-a propus să intre asociat la SC F., cu un procent de 30% din firmă, care să-și stabilească sediul la domiciliul său. A declarat că nu cunoaște dacă această societate a desfășurat activități. Așadar, apărarea inculpatului a fost contrazisă de întreg probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza judecății, astfel cum a fost descris mai sus, la starea de fapt.

Prima instanță a arătat că deși ceilalți doi inculpați au beneficiat de cauză de nepedepsire, aceasta nu îi profită și inculpatului C., achitarea prejudiciului fiind o cauză personală de nepedepsire. Mai mult, inculpatul a mai beneficiat de dispozițiile art. 10 din Legea 241/2005, în varianta veche.

Astfel, prin sentința penală 436 din 29 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2013, dosar în care inculpatul C. a fost cercetat pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 396 alin. (6), raportat la art. 16 lit. h) C. proc. pen., cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza a III-a din Legea nr. 241/2005, fiindu-i aplicată sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 RON. Faptele pentru care a fost cercetat în acest dosar au fost comise în trimestrele II și III ale anului 2011.

Dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, atât în varianta veche, cât și în varianta actuală, prevăd că "dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)". Or, faptele pentru care a fost cercetat în prezentul dosar au fost comise în perioada ianuarie 2011 - septembrie 2012, astfel că nu mai poate beneficia de cauza de nepedepsire.

La stabilirea pedepsei inculpatului C., prima instanță a ținut seama de dispozițiile art. 74 C. pen., privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului, evaluată în conformitate cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, prima instanță a avut în vedere că, pe parcursul prezentului proces penal, inculpatul se afla în executarea altui mandat, că este căsătorit, cu doi copii minori, că prejudiciul a fost recuperat, prin plata acestuia de către ceilalți doi inculpați, cât și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, aceasta având ca și consecință diminuarea veniturilor datorate bugetului de stat, aspecte pentru care s-a orientat pentru o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege.

Din fișa cazierului judiciar a mai rezultat că acest inculpat a mai suferit două condamnări cu suspendare condiționată și o condamnare cu executare în detenție a pedepsei, dispunându-se, totodată, anularea suspendării condiționate a celor două pedepse anterioare.

Astfel, prin Sentința penală nr. 817 din 27 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 12 decembrie 2014, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendare condiționată pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, pentru complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen., faptele fiind săvârșite în cursul lunilor octombrie și decembrie 2011.

Prin Sentința penală nr. 915 din 29 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 14 mai 2015, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendare condiționată pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, pentru delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) vechiul C. pen., u aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen., faptele fiind săvârșite în perioada ianuarie 2010 - august 2012, în calitate de fost administrator la asociațiile de proprietari din municipiul Arad.

Prin Sentința penală nr. 209 din 9 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1336/A din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, inculpatul C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte comise în perioada iunie 2011 - ianuarie 2012. Conform adresei înaintate de Penitenciarul Timișoara, inculpatul a fost pus în libertate condiționată din executarea acestei pedepse la data de 1 noiembrie 2017.

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin hotărârile menționate mai sus, au fost săvârșite în situația concursului de infracțiuni, cu cele cercetate în prezenta cauză, respectiv înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, motiv pentru care, prima instanță a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului C. prin Sentința penală nr. 209 din 9 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 1336/A din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, în componentele sale de:

- 6 pedepse, de câte 1 an și 4 luni închisoare, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 26 vechiul C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 817 din 27 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 12 decembrie 2014;

- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 915 din 29 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 14 mai 2015.

În consecință prima instanță a procedat la soluționarea cauzei atât pe latură penală cât și pe latură civilă conform dispozitivului sentinței penale atacate.

Împotriva Sentinței penale nr. 497 din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2017 au declarat apel inculpatul C., Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și partea civilă DGRFP TIMIȘOARA - AJFP Arad înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 18 decembrie 2017 sub nr. .../108/2017.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a arătat că sentința penală apelată este nelegală atât în ce privește schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, respectiv din două infracțiuni de evaziune fiscală săvârșite sub forma autoratului sau a complicității, în formă continuată aflate în concurs, într-o singură infracțiune de evaziune fiscală, cât și sub aspectul soluției de încetare a procesului penal în ceea ce îi privește pe inculpații A. și B.. În ceea ce îl privește pe inculpatul C., a susținut că sentința este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei și al sporului aplicat.

Prin apelul declarat, partea civilă DGRFP TIMIȘOARA - AJFP Arad a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței penale atacate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de constituire de parte civilă a subscrisei pentru suma de 495.793 RON și a cererii de instituire a sechestrului asigurător și a popririi asigurătorii asupra bunurilor și a conturilor inculpaților A., B. și C. precum și a părților responsabile civilmente SC D. SRL și SC E. SRL

Inculpatul C. în motivarea apelului a solicitat achitarea sa potrivit art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și respingerea acțiunii civile. A arătat că a cesionat părțile sociale și a renunțat la orice calitate deținută în societatea F. începând cu 1 august 2011, astfel încât starea de fapt reținută de către instanță este greșită. De asemenea, a menționat că nu a emis cele 35 de facturi fiscale pentru a-l ajuta pe inculpatul A. și nu există probe în acest sens.

Prin Decizia penală nr. 99/A din 25 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul C. și partea civilă DGRFP Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 497 din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpatul apelant și partea civilă apelantă la plata sumei de 100 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus plata sumei de 360 RON reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că și-a însușit starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată în cazul inculpaților A. și B. și respectiv complicitate la evaziune fiscală în formă continuată în cazul inculpatului C.

S-a constatat că vinovăția inculpaților rezultă din declarațiile inculpaților A. și B., care au recunoscut fapta imputată achitând prejudiciul stabilit prin rechizitoriu, declarațiile martorilor, înscrisuri contabile, raport de constatare și din care rezultă faptul că inculpatul A. în calitate de administrator al SC D. SRL Arad, în perioada august - decembrie 2011, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății de facturi fiscale emise de către SC F. SRL și SC G. SRL, în valoare totală de 239.160 RON, reprezentând achiziții de bunuri, fără ca acestea să aibă la bază operațiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel un prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă de 77.149 RON, iar în calitate de administrator al SC E. SRL Arad, în perioada august - decembrie 2011, a dispus înregistrarea în evidența contabilă a societății de facturi fiscale emise de către SC F. SRL și SC G. SRL, în valoare totală de 243.602 RON, reprezentând achiziții de bunuri, fără ca acestea să aibă la bază operațiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând astfel un prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă de 74.581 RON.

De asemenea, inculpata B., în calitate de contabil al SC D. SRL Arad, în perioada august - decembrie 2011, a înregistrat în evidența contabilă a societății facturile fiscale, notele de recepție și bonurile de consum privind consumul mărfurilor achiziționate de la furnizorii acesteia SC F. SRL și SC G. SRL, cunoscând că mărfurile nu au intrat efectiv în gestiunea societății, cu scopul de a-l ajuta pe administratorul acesteia, inculpatul A. să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă totală de 77.149 RON, iar în calitate de contabil al SC E. SRL Arad, în perioada august - decembrie 2011, a înregistrat în evidența contabilă a societății facturile fiscale, notele de recepție și bonurile de consum privind consumul mărfurilor achiziționate de la furnizorii acesteia SC F. SRL și SC G. SRL, cunoscând că mărfurile nu au intrat efectiv în gestiunea societății, cu scopul de a-l ajuta pe administratorul acesteia, inculpatul A. să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă totală de 74.581 RON.

Inculpatul C., în perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2011, în calitate de administrator al SC F. SRL, a emis facturi fiscale către SC D. SRL în valoare de 174.238 RON, în scopul deducerii în mod nelegal de către administratorul acesteia, inculpatul A., de cheltuieli nereale și TVA, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă de 52.206 RON, iar în perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2011, în calitate de administrator al SC F. SRL, a emis facturi fiscale către SC E. SRL în valoare de 174.238 RON, în scopul deducerii în mod nelegal de către administratorul acesteia, inculpatul A., de cheltuieli nereale și TVA, cu consecința cauzării unui prejudiciu în dauna bugetului de stat în sumă de 52.206 RON.

S-a reținut că susținerea inculpatului C. privind achitarea sa potrivit art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și respingerea acțiunii civile pe motiv că a cesionat părțile sociale și a renunțat la orice calitate deținută în societatea F. începând cu 1 august 2011 și nu a emis cele 35 de facturi fiscale pentru a-l ajuta pe inculpatul A., este nefondată.

Astfel, activitatea infracțională imputată inculpatului C. a vizat perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2011 și chiar dacă acesta a cesionat părțile sociale și a renunțat la orice calitate deținută în societatea F. începând cu 1 august 2011, până la acea dată a avut calitatea de administrator în drept, iar ulterior de administrator în fapt așa cum rezultă și din depozițiile martorilor L. și I. cât și din celălalt material probator administrat. De altfel, martorul L. confirmă faptul că renunțarea la calitatea de administrator a inculpatului C. s-a realizat doar fictiv, deoarece martorului nu-i spune nimic denumirea societății F. care i-a fost cedată, nu a desfășurat nicio activitate și a semnat documentele de preluare a acesteia, deoarece a primit de la inculpat suma de 100 euro.

De asemenea. critica procurorului privind greșita schimbare de încadrare juridică a faptelor într-o singură infracțiune în formă continuată este nefondată.

S-a arătat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017 s-a constatat că dispozițiile art. 35 alin. (1) din C. pen. prevăd soluția incompatibilității infracțiunii continuate cu pluralitatea de subiecți pasivi. Urmare a constatării neconstituționalității sintagmei "și împotriva aceluiași subiect pasiv", din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen., Curtea Constituțională a reținut că unitatea subiectului pasiv încetează să mai fie o condiție esențială a infracțiunii continuate și redevine un simplu criteriu de stabilire a unității rezoluției infracționale, lăsat la aprecierea organelor judiciare.

În cauză, sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de lege în cazul infracțiunii unice continuate, deoarece activitatea infracțională s-a desfășurat în aceeași perioada în cazul ambelor societăți care au aparținut inculpatului A., rezoluția infracțională a fost unică și a vizat înregistrarea în evidența contabilă a facturilor fiscale reprezentând achiziții, fără ca acestea să aibă la bază operațiuni reale, iar scopul a fost, de asemenea, același, respectiv sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Cât privește subiectul pasiv, aceasta este același, respectiv, statul prin organele sale reprezentative. De asemenea, în mod corect prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune, de evaziune fiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată neputând fi reținute argumentele procurorului potrivit cărora ar fi existat rezoluții infracționale diferite în condițiile în care scopul a fost același ca de altfel și activitatea infracțională ce a vizat înregistrări în contabilitate a unor facturi fără ca acestea să aibă la bază operațiuni reale.

În ceea ce privește aplicarea greșită a cauzei speciale de nepedepsire prev. de art. 10 din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data comiterii faptei, cu privire la inculpații A. și B., critica procurorului este nefondată.

S-a susținut că aceste dispoziții legale nu erau incidente, deoarece inculpații nu au achitat până la primul termen de judecată și obligațiile de plată accesorii, invocându-se