ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 iunie 2024

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 500 din 07.12.2022, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021, în baza art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 153-154 din C. pen. și art. 5 din C. pen. în referire la decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, la decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 și la decizia nr. 67 din 25.10.2022 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:

S-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și a art. 5 din C. pen. (prevederile în vigoare între data de 25.06.2018 a publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018 și data de 30.05.2022 a publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 care a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen.), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și a art. 5 din C. pen. (prevederile în vigoare între data de 25.06.2018 a publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018 și data de 30.05.2022 a publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 care a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen.), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și a art. 5 din C. pen. (prevederile în vigoare între data de 25.06.2018 a publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018 și data de 30.05.2022 a publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 care a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen.), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și a art. 5 din C. pen. (prevederile în vigoare între data de 25.06.2018 a publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018 și data de 30.05.2022 a publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 care a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen.), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. și art. 397 alin. (2) din C. proc. pen.:

S-a luat act că soluționarea cererii de desființare înscrisuri și pronunțarea asupra măsurilor asiguratorii se dispun în cadrul judecății asupra acțiunii civile, în dosarul disjuns, nr. x/2022

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen.:

Cheltuielile judiciare cu privire la soluționarea acțiunii penale a cauzei au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel DNA - ST Constanța.

Prin decizia penală nr. 1236/P/2023 din 18 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - Direcția Națională Anticorupție - S.T. Constanța împotriva sentinței penale nr. 500 din 07.12.2022, pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul avocaților din oficiu (câte 942 RON pentru fiecare inculpat asistat, în cazul inculpaților C., B. și D. și 236 RON pentru avocatul din oficiu desemnat pentru inculpatul A.) a rămas în sarcina statului și se suportă din fondurile MJ.

Împotriva deciziei penale nr. 1236/P/2023 din 18 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța.

În esență, prin motivele formulate s-a solicitat, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., admiterea în principiu a recursului în casație, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

S-a apreciat că în cauză este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. solicitând admiterea în principiu a recursului în casație împotriva deciziei penale nr. 1236/P/2023 din 18.12.2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2021, casarea deciziei și dispunerea rejudecării apelului declarat în cauză, apreciind că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen. față de inculpați, exclusiv pentru săvârșirea infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Prin recursul în casație formulat s-a mai precizat, că, în cauză, curtea de apel nu a argumentat juridic neaplicarea cauzei C-107/PPU/2023 și nu a analizat concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public în apel, arătând doar că întreruperea prescripției răspunderii penale este, în dreptul românesc, o instituție de drept material, aspect absolut irelevant, din moment ce decizia pronunțată de CJUE în cauza C-107/PPU/2023 era obligatorie.

De altfel, prin decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituțională soluția legislativă care prevedea întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul art. 155 alin. (1) din C. pen.. În paragrafele 28-31 ale deciziei menționate, instanța de contencios constituțional a argumentat care este soluția care se impune în aplicarea art. 155 alin. (1) din C. pen., dezlegarea fiind în paragraful 34, aspecte care dovedesc, dincolo de orice îndoială, faptul că această decizie de interpretare nu a generat, odată cu publicarea sa în Monitorul Oficial, încetarea efectelor dispoziției legale analizate, în considerarea art. 147 alin. (1) din Constituție.

În ceea ce privește efectele pe care Decizia nr. 297/2018 le-a produs sub aspectul aplicării legii penale în timp, reinterpretarea textului art. 155 alin. (1) din C. pen. impusă prin Decizia nr. 297/2018 a operat ca o lege nouă mai favorabilă și a presupus o aplicare retroactivă. Așadar prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a decis că noua reglementare nu este constituțională pentru că este lipsită de previzibilitate și contrară principiului legalității incriminării pentru că suspectul și inculpatul nu pot cunoaște că a fost întrerupt cursul termenului prescripției răspunderii penale (paragraf 31).

Prin Decizia nr. 358/2022, Curtea Constituțională a declarat întreg alin. (1) al art. 155 din C. pen. neconstituțional încă o dată considerând că este imprevizibil întrucât cauzele de întrerupere a cursului prescripției au fost stabilite de practica judiciară și nu de legiuitor. De asemenea, în pofida practicii judiciare constante în sens contrar, Curtea Constituțională a arătat, în considerentele hotărârii, că între 2018 și 2022 în legislație nu ar fi fost prevăzut vreun caz de întrerupere a cursului prescripției.

Procurorul a apreciat că înlăturarea termenului special de prescripție, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale și a Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel național și nu doar pentru infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene și de corupție, ci a tuturor infracțiunilor cu excepția celor imprescriptibile.

Or, "obligația de a lupta în mod efectiv împotriva corupției si în special a corupției la nivel înalt, care decurge din obiectivele de referință prezentate în anexa la Decizia 2006/928 coroborate cu angajamentele specifice ale României, nu se limitează doar la cazurile de corupție care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii".

Cum, în niciun moment legiuitorul nu a avut o astfel de contribuție și voință spre a micșora termenele de prescripție a răspunderii penale, apreciem că în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripție, întrucât, dând prevalență principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., așa cum fusese statuat prin chiar Decizia CCR 297/2018, privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate suspectului/inculpatului să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.

În ceea ce privește locul dreptului UE în ordinea juridică națională, el este asigurat de principiul aplicabilității directe, stabilit prin hotărârea Van Gend en Loos, C-26/62.

Curtea a consacrat pe cale jurisprudențială principiul supremației dreptului Uniunii Europene sau principiul priorității sau al preeminenței dreptului Uniunii Europene față de cel național, încă din 1964, prin cunoscuta hotărâre Costa/ENEL, C-6/64, cu următoarele consecințe de natura practică, printre altele:

- autoritățile naționale au obligația de a interpreta dreptul intern în conformitate cu dreptul UE;

- judecătorul național are obligația să aplice integral dreptul UE, de a lăsa chiar neaplicate dispozițiile naționale contrare, inclusiv pe cele care îi limitează competențele în acest sens.

S-a considerat că aceste caracteristici esențiale ale ordinii juridice a Uniunii au fost confirmate prin ratificarea, fără rezerve, a tratatelor de modificare a Tratatului CEE și, în special, a Tratatului de la Lisabona. Cu ocazia adoptării acestui tratat, Conferința reprezentanților guvernelor statelor membre a ținut să amintească în mod expres, în Declarația nr. 17 cu privire la supremație, anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona că, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, tratatele și legislația adoptate de Uniune pe baza tratatelor au prioritate în raport cu dreptul statelor membre, în condițiile prevăzute de jurisprudența menționată anterior.

Jurisprudența Curții în cauzele care au ca obiect infracțiuni de corupție, evaziune fiscală sau care aduc atingere intereselor Uniunii Europene

Examinând hotărârile pronunțate anterior în materie, observăm că instanța europeană, stabilindu-și competența, a arătat că, în ceea ce privește Directivele 2015/849 și 2017/1371, având în vedere că perioada relevantă în cauzele în discuție în litigiile principale este anterioară intrării lor în vigoare și, prin urmare, anterioară datei la care Directiva 2017/1371 a înlocuit Convenția PIF, în aceste condiții, este necesar să se răspundă la întrebările menționate în lumina atât a articolului 325 alin. (1) TFUE coroborat cu articolul 2 din Convenția PIF, cât și a Deciziei 2006/928.

Astfel, în cauza Asociația Forumul judecătorilor din România și alții, (C-83/19, C-127/19, c-195/19, c-291/19, C-355/19, și C-397/19), Curtea a statuat că MCV este obligatoriu în toate elementele sale pentru România:

"...aceasta este situația deciziei 2006/928 prin care s-a instituit mecanismul de cooperare și verificare, cu ocazia aderării României la uniune, care este obligatoriu în toate elementele sale, atât timp cât nu au fost abrogate", pct. 12.

Mai mult, în Raportul din 22 noiembrie 2022 al Comisiei Europene către Parlament și Consiliu privind progresul României în cadrul mecanismului de cooperare și verificare - pct. 2.3, a fost subliniat impactul deciziilor Curții Constituționale cu privire la instituția întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, inclusiv în cauzele de corupție și, totodată, omisiunea legiuitorului de a interveni legislativ, fiind subliniat riscul sistemic de impunitate referitor la aceste infracțiuni, inclusiv din perspectiva omisiunii instanțelor naționale de a aplica prioritar dreptul Uniunii și de a lăsa neaplicate dispozițiile naționale contrare.

În acest context, analizând jurisprudența anterioară, constatăm că, în cauzele reunite C-859/19, C-926/19, C-929/19, Curtea de Justiție a fost deja preocupată să stabilească dacă sintagma "și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii" din cuprinsul articolului 325 alin. (1) TFUE include în sfera sa de aplicare infracțiunile de corupție propriu-zise, în măsura în care, printre altele, articolul 4 din Directiva 2017/1371 definește infracțiunile de "corupție pasivă" și de "corupție activă", punctul 46 din Ordonanța Curții Camera a șasea, din 7 noiembrie 2022.

Astfel, Curtea a învederat că, la punctul 183 din Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion și alții (C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, EU:C:2021:1034), a explicitat că noțiunea de "interese financiare" ale Uniunii, în sensul articolului 325 alin. (1) TFUE, cuprinde nu numai veniturile puse la dispoziția bugetului Uniunii, ci și cheltuielile acoperite din bugetul menționat, interpretare care este confirmată și de definiția noțiunii de "fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale [Uniunii]", care figurează la articolul 1 alin. (1) literele (a) și (b) din Convenția PIF și care vizează diferite acțiuni sau omisiuni intenționate atât în materie de cheltuieli, cât și de venituri.

Referitor la expresia "orice activitate ilegală" care figurează la articolul 325 alin. (1) TFUE, Curtea a amintit că sintagma "activitate ilegală" desemnează în mod obișnuit comportamente contrare legii, în timp ce determinantul " orice" indică faptul că este vizat, fără distincție, ansamblul acestor comportamente. De altfel, având în vedere importanța care trebuie recunoscută protecției intereselor financiare ale Uniunii, care constituie un obiectiv al acesteia, noțiunea respectivă de "activitate ilegală" nu poate fi interpretată în mod restrictiv.

De asemenea, procurorul a amintit că, s-a statuat deja faptul că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii, astfel încât articolul 325 alin. (1) TFUE poate acoperi nu numai fapte care cauzează efectiv o pierdere de resurse proprii, ci și tentativa de comitere a unor asemenea fapte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion și alții, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, EU:C:2021:1034, punctul 187).

Cauza C-107/23PPU

Nu în ultimul rând, s-a arătat că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, Marea Camera, cauza C-107/23 PPU s-a decis faptul că: instanțele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedura intervenite înainte de o asemenea invalidare.

De asemenea, în cuprinsul Hotărârii, se arată că

109 În consecință, obligația instanțelor naționale de a lăsa neaplicate Deciziile nr. 297/2018 si nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum si Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație si Justiție nu este de natură să aducă atingere nici principiului previzibilității, preciziei și neretroactivității infracțiunilor și pedepselor, nici principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), astfel cum sunt garantate la articolul 49 alin. (1) din cartă.

112 Din cele expuse la punctele 108 și 109 din prezenta hotărâre rezulta că aceste standarde naționale de protecție a drepturilor fundamentale nu sunt de natură, în cauze precum cele în discuție în litigiul principal să compromită nivelul de protecție prevăzut de cartă, astfel cum a fost interpretată de Curte.

Așadar, considerentele Hotărârii Marii Camere pronunțate în cauza C-107/23 sunt aplicabile în materia evaziunii fiscale, materie care a stat la baza litigiului judecat de CJUE, aspect pe care Curtea de Apel Constanța nu l-a avut în vedere.

În același sens, al aplicării obligatorii a cauzei CJUE în dosarele unde această decizie a intervenit până la data pronunțării hotărârii în apel, sunt:

- decizia penală nr. 979/P/18.10.2023 a Curții de Apel Constanța, în dosarul x/2021;

- decizia Curții de Apel Timișoara nr. 857/A/13.10.2023 pronunțată în dosarul penal nr. x/2019, prin care s-a constatat incidența directă în cauză a articolului 325 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și a articolul 2 alin. (1) din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 și anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995 (Convenția PIF), precum și a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 24 iulie 2023 pronunțată în cauza C 107/23 PPU;

- decizia nr. 991/AP/22 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2018;

- decizia nr. 567/RC/5 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022;

- decizia nr. 615/RC/12 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020;

- decizia nr. 616/RC/12 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020.

Actele de întrerupere a prescripției în cauza de față

În ceea ce privește faptele săvârșite de către inculpații A., B., C., D., s-a apreciat că trebuie analizate actele care întrerup termenul general de prescripție a răspunderii penale de 10 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Aceasta, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, prin aplicarea Cauzei C-107/23 PPU, rezultă explicit faptul că Deciziile CCR 297/2018 și 358/2022 nu se aplică retroactiv, prin urmare toate actele de întrerupere rămân valabile, inclusiv cele care nu au fost comunicate suspectului/inculpatului, în intervalul 2014 -2018, până la data primei decizii a CCR.

Așadar, s-a arătat că următoarele acte de urmărire penală au avut ca efect întreruperea prescripției răspunderii penale:

S-a precizat că aceste lucrări sunt menționate la fila nr. x din rechizitoriu.

De asemenea, s-a considerat că nu se încalcă niciun principiu prin reglementarea unei prescripții mai lungi sau introducerea unor cauze de întrerupere a prescripției penale, după cum au arătat CJUE și CEDO.

Prin urmare, s-a apreciat că se impune desființarea deciziei pronunțate de către curtea de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Suspendarea termenului de prescripție

S-a apreciat că este important a se constata că între data rămânerii în pronunțare a instanței de fond și data primului termen al apelului la Curtea de Apel Constanța, precum și între data rămânerii în pronunțare a instanței de apel și data primului termen al recursului în casație la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și între data pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, prescripția nu a curs/nu curge, întrucât procesul penal nu a putut continua, neputându-se realiza niciun act de judecată, așadar procesul a stagnat din motive legale, conform dispozițiilor art. 156 din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de dosar x/2021

Prin încheierea din 24 aprilie 2024, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale nr. 1236/P/2023 din data de 18 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C3, în compunere de 3 judecători, fixând termen de judecată, la data de 05 iunie 2024, cu citarea intimaților inculpați A., B., C. și D. și asigurarea apărării.

Înalta Curte a apreciat că, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași îndeplinește formal cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., astfel că aspectele invocate în sensul constatării greșitei aplicări a legii, respectiv a soluției prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen. față de inculpați, exclusiv pentru săvârșirea infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prezintă aparența de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. și pot fi analizate prin prisma acestuia într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., respectiv cea a judecății pe fond a recursului în casație.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul susținând, în esență, că soluția de încetare a procesului penal față de inculpații D., C., B. și A. a fost dispusă în mod greșit, în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen., așa încât instanța de recurs în casație va evalua problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

Faptele reținute în sarcina inculpaților constau, în esență, în aceea că:

- inculpatul A., în perioada 14.03.2008 - 31.12.2008, în calitate de administrator al S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL), în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a evidențiat în documentele contabile ale societății, un număr total de 447 de facturi fiscale aferente unui număr de 6 (șase) operațiuni fictive de achiziții cereale, în valoare totală de 44.235.926,24 RON (din care baza impozabilă în valoare de 37.173.047,22 și TVA deductibil în valoare totală de 7.062.878,00 RON), achiziții pretins a fi realizate de la societățile comerciale: S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L. și S.C. S. S.R.L. și, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, utilizând conturile S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL), a efectuat către aceste societăți un număr de 192 de plăți (în perioada 14.03.2008-25.03.2009), aferent valorii achizițiilor fictive realizate, acțiuni prin care a produs bugetului de stat un prejudiciu în cuantum total de 13.010.565 RON, constituit din TVA dedus în valoare de 7.062.878,00 RON și impozit pe profit în valoare de 5.947.687,00 RON.

- inculpatul C., în calitate de administrator al S.C. O. S.R.L., l-a ajutat pe inculpatul A. la săvârșirea celui de al patrulea act material al infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1it. c din Legea 241/2005, prin aceea că în perioada 16.07.2008 - 01.09.2008, a emis către S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL) un număr de 159 de facturi fiscale în valoare totală de 10.609.998,61 RON, documente fiscale prin care a atestat operațiuni comerciale fictive, respectiv livrări de cereale de la S.C. O. S.R.L. către S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL) care în realitate nu au avut loc, iar în perioada 17.07.2008 -15.08.2008, a retras din contul S.C. O. S.R.L. suma de 10.557.036,00 RON primită de către această persoană juridică de la S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL), pentru a crea aparența unei relații comerciale reale între cele două societăți comerciale, fie fără documente justificative (suma de 7.113.545,00 RON), fie utilizând ca justificare documente falsificate care conțin date nereale, respectiv borderouri de achiziție "fier" (suma de 3.443.491,00 RON). În urma ajutorului acordat de către inculpatul C., prin activitatea sa, inculpatul A. a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum total de 3.120.587 RON, din care: TVA dedus 1.694.033,44 RON și impozit pe profit 1.426.554 RON.

- inculpatul D., în calitate de administrator al S.C. N. S.R.L., l-a ajutat pe inculpatul A. la săvârșirea celui de al șaselea act material al infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1it. c din Legea nr. 241/2005, prin aceea că în perioada 01.09.2008 - 31.12.2008, a emis către S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL) un număr de 128 de facturi fiscale în valoare totală de 14.978.507,86 RON, documente fiscale prin care a atestat operațiuni comerciale fictive, respectiv livrări de cereale de la S.C. N. S.R.L. către S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL) care în realitate nu au avut loc, iar în perioada 24.09.2008 - 20.03.2009, a retras din contul S.C. N. S.R.L. suma de 8.782.400,05 RON primită de către această persoană juridică de la S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL), pentru a crea aparența unei relații comerciale reale între cele două societăți comerciale, utilizând ca justificare documente falsificate care conțin date nereale, respectiv borderouri de achiziție "deșeuri fier". În urma ajutorului acordat de către inculpatul D., prin activitatea sa, inculpatul A. a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum total de 4.405.443 RON, din care: TVA dedus 2.391.526 RON și impozit pe profit 2.013.917 RON.

- inculpatul B., în calitate de administrator al S.C. P. S.R.L., l-a ajutat pe inculpatul A. la săvârșirea celui de al treilea act material al infracțiunii de evaziune fiscală, prin aceea că în perioada 20.06.2008 - 30.07.2008, a emis către S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL) un număr de 142 de facturi fiscale în valoare totală de 17.284.249,32 RON, documente fiscale prin care a atestat operațiuni comerciale fictive, respectiv livrări de cereale de la S.C. P. S.R.L. către S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL) care în realitate nu au avut loc, iar în perioada 20.06.2008 -17.07.2008, a retras din contul S.C. P. S.R.L. suma de 17.199.667,63 RON primită de către această persoană juridică de la S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL), pentru a crea aparența unei relații comerciale reale între cele două societăți comerciale, fie fără documente justificative (suma de 1.263.347,57 RON), fie utilizând ca justificare documente falsificate care conțin date nereale, respectiv borderouri de achiziție "deșeu fier" sau "deșeu fier vechi" (suma de 15.936.320,06 RON). În urma ajutorului acordat de către inculpatul B., prin activitatea sa, inculpatul A. a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum total de 5.083.603,00 RON, din care: TVA dedus 2.759.670,00 RON și impozit pe profit 2.323.933,00 RON.

Prescripția răspunderii penale se analizează raportat la C. pen. anterior în vigoare la data săvârșirii faptelor, respectiv 2008, martie 2009, reținut de instanța de fond și apel, ca lege penală mai favorabilă.

Astfel, potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare în perioada săvârșirii infracțiunilor, constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;

(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.

Conform art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor, "Termenele de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt: (...) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani (...)"

Potrivit art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior, în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor, "Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal."

Art. 124 din C. pen. anterior, în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor, prevede că "Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 este depășit cu încă o dată".

Înalta Curte constată că actele precizate în recursul în casație, respectiv lucrarea 1096/II-2/2011 privind sesizarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor nr. C/IX/2473/4.08.2011 privind operațiunile suspecte de spălare a banilor efectuate de S.C. E. S.R.L., respectiv de F. și G., lucrare care a fost conexată la dosarul x/2009 prin referatul din data de 18.07.2014, precum și lucrarea 1096/II-2/2012 privind sesizarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor nr. C/IX/1454/11.0712012 privind operațiunile suspecte de spălare a banilor efectuate de S.C. E. S.R.L. și respectiv H. prin intermediul S.C. I. S.R.L. și de J. prin intermediul S.C. K. S.R.L., lucrare care a fost conexată la dosarul x/2014 prin referatul din data de 5.07.2016, nu au întrerupt prescripția răspunderii penale, deoarece nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 123 din C. pen. anterior, nefiind acte care, potrivit legii, trebuie comunicate învinuiților sau inculpaților.

Prin urmare, cursul prescripției răspunderii penale nu a fost întrerupt, termenul de 10 ani împlinindu-se anterior emiterii rechizitoriului la data de 03.12.2021 și comunicării inculpaților de către instanța de fond, la data de 15.12.2021 sau anterior emiterii ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale la data de 13.09.2021.

Astfel, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de apel, în decizia recurată, că:

- pentru inculpatul A., termenul de prescripție a răspunderii penale a început să curgă la data de 25. 03. 2009 și s-a împlinit la data de 24 martie 2019, anterior emiterii rechizitoriului la data de 03.12. 2021 și comunicării de către Tribunalul Constanța, la data de 15.12.2021;

- pentru inculpatul C., termenul prescripției răspunderii penale a început să curgă la data de 01 septembrie 2008 și s-a împlinit la data de 31 august 2018, anterior emiterii rechizitoriului la data de 03 decembrie 2021 și comunicării de către Tribunalul Constanța, la data de 15 decembrie 2021;

- pentru inculpatul B., termenul prescripției răspunderii penale a început să curgă la data de 30 iulie 2008 și s-a împlinit la data de 29 iulie 2018, anterior emiterii rechizitoriului la data de 03 decembrie 2021 și comunicării de către Tribunalul Constanța, la data de 15 decembrie 2021;

- pentru inculpatul D., termenul prescripției răspunderii penale a început să curgă la data de 20 martie 2009 și s-a împlinit la data de 19 martie 2019, anterior emiterii rechizitoriului la data de 03 decembrie 2021 și comunicării de către Tribunalul Constanța, la data de 15 decembrie 2021.

Se constată, în aceste condiții, că, în mod corect, curtea de apel a respins apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, împotriva sentinței penale nr. 500 din 07.12.2022, pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a încetat procesul penal pornit împotriva:

- inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale;

- inculpatului B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale;

- inculpatului C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

- inculpatului D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale nr. 1236/P din data de 18 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați D., C., B. și A..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimați, în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale nr. 1236/P din data de 18 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați D., C., B. și A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 iunie 2024.