ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 305 din data de 25.11.2020 a Tribunalului Prahova, s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este C. pen. din 1969.

A fost condamnat inculpatul A., după cum urmează:

- în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 10 din Legea nr. 241/2005, pentru infracțiune de evaziune fiscală, astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (încheierea de ședință din data de 24.09.2020) faptă din perioada 2011- august 2013, prejudiciu 375.000 RON, la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare.

- în baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 30 din Legea nr. 656/2002, infracțiunea de spălare a banilor, faptă din perioada 2011- 2013, la pedeapsa de 1(un) an și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 34 lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele sus menționate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare.

A aplicat dispozițiile art. 71 din C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține calitatea de administrator al unei societăți comerciale) de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei.

În baza art. 86

1

din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei .

Potrivit art. 86

2

din C. pen. din 1969, termenul de încercare se compune din durata pedepsei aplicată prin prezenta, la care a adăugat un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani, fiind în final de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 86

3

din C. pen. din 1969, a impus inculpatului ca pe perioada termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 privind efectele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare ori în caz de neîndeplinire, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.

(...)

A condamnat pe inculpata S.C. B. S.A., după cum urmează:

- în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 71

1

alin. (2) din C. pen. din 1969, infracțiune de evaziune fiscală, astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005 (încheierea de ședință din data de 24.09.2020) faptă din perioada 2011- august 2013, prejudiciu 375.000 RON, la pedeapsa de 4.000 RON amendă penală.

- în baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 71

1

alin. (2) din C. pen. din 1969, infracțiune de spălare a banilor, faptă din perioada 2011-2013, la pedeapsa de 4.000 RON amendă penală.

Conform art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 34 lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele sus menționate, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4.000 (patru mii) RON amendă penală.

În baza art. 53

1

lit. d) din C. pen. din 1969 și art. 71

6

din C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii de a participa, direct sau indirect la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziții publice prevăzute de lege pentru o durată de 2 ani după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

(...)

A respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală București, prejudiciul fiind recuperat în integralitate, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C..

A dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit prin ordonanțele nr. 465/P/2013 din 19.11.2013 și nr. 465/P/2013 din 28.11.2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești asupra bunurilor aparținând inculpatelor persoane juridice, după cum urmează:

(...)

- teren intravilan, în suprafață de 2.174 m.p., situat în orașul Comarnic, str. x(dn1), nr. FN, jud. Prahova, nr. cadastral x, conform cărții funciare nr. x a OCPI Prahova și teren intravilan, în suprafață de 1.000 m.p., situat în orașul Comarnic, str. x(dn1), nr. FN, jud. Prahova, nr. cadastral x, conform cărții funciare nr. x a OCPI Prahova, ambele aparținând inculpatei S.C. B. S.A., CUI x, (indisponibilizate prin Ordonanța nr. 465/P/2013 din 19.11.2013 emisa de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în Dosarul penal nr. x/2013, disjuns 183/P/2014).

A dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat pe conturile deținute de S.C. B. S.A.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, a dispus înregistrarea cuvenitelor mențiuni în Registrul comerțului, sens în care se va comunica hotărârea pronunțată, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

A obligat inculpații la câte 2.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF- DGRF Ploiești- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova.

Prin decizia penală nr. 597 din data de 6 aprilie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova (...) și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF- DGRF Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, împotriva sentinței penale nr. 305 din data de 25 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând: (...) II. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și Decizia nr. 67/2022 a ÎCCJ- Completul pentru Dezlegarea unor chestiunii de drept în materie penală, s-a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare prin modificarea adusă de Legea nr. 55/2021, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată prevăzute art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, forma existentă la data intrării în vigoare a Legii nr. 55/2021, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen., întrucât există o cauză de nepedepsire.

III. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și Decizia nr. 67/2022 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiunii de drept în materie penală, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei S.C. B. S.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare prin modificarea adusă de Legea nr. 55/2021, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei S.C. B. S.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, forma existentă la data intrării în vigoare a Legii nr. 55/2021, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen., întrucât există o cauză de nepedepsire. (...)

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a fost confiscată de la inculpata S.C. B. S.A. suma de 730.734 RON, în solidar cu inculpatul A., până la concurența sumei de 603.217,48 RON.

În baza art. 249 din C. proc. pen., a fost dispusă luarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei S.C. B. S.A., până la concurența sumei de 730.784 RON, respectiv a inculpatului A., până la concurența sumei de 603.217.48 RON.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea a 15 facturi înregistrate în contabilitatea S.C. D. S.R.L. după cum urmează: Factura nr. x, din data de 12.03.2011, în valoare de 1.637 RON; factura nr. x, din data de 30.06.2012, in valoare de 9.578 RON; fără factura, din data de 15.11.2012, in valoare de 29.261 RON; factura nr. x, din data de 30.11.2012, in valoare de 12.400 RON; factura nr. x, din data de 31.07.2013, in valoare de 13.504 RON; factura nr. x, din data de 29.07.2013, in valoare de 27.900 RON și factura nr. x, din data de 31.07.2013, în valoare de 37.200 RON; Factura nr. x, din data de 30.07.2011, în valoare de 36.555 RON; factura nr. x, din data de 28.09.2012, în valoare de 150.000 RON; factura nr. x, din data de 08.04.2013, in valoare de 67.952 RON; factura nr. x, din data de 19.06.2013 in valoare de 90.520 RON; factura nr. x, din data de 26.07.2013, în valoare de 40.000 RON; factura nr. x, din data de 05.08.2013, în valoare de 115.000 RON; factura nr. x, din data de 26.04.2013, în valoare de 56.048 RON și factura nr. x, din data de 21.06.2013, in valoare de 85.560 RON, respectiv a unui număr de 47 facturi, înregistrare în contabilitatea S.C. B. S.A., după cum urmează: Factura nr. x 16 din data de 30.04.2011 în valoare de 86.800,00 RON; Factura nr. x 24 din data de 31.08.2011 în valoare de 64.999,99 RON; Factura nr. x din data de 30.04.2011 în valoare de 280.240,00 RON; Factura nr. x 76 din data de 24.07.2013 în valoare de 40.920,00 RON; Factura nr. x 82 din data de 26.07.2013 în valoare de 33.480,00 RON; Factura nr. x 2720 din data de 28.06.2011 în valoare de 100.443,70 RON; Factura nr. x 2020 din data de 13.06.2011 în valoare de 100.943,40 RON; Factura nr. x 3850 din data de 13.07.2011 în valoare de 145.918,20 RON; Factura nr. x 5950 din data de 28.07.2011 în valoare de 153.414,00 RON; Factura nr. x 9850 din data de 25.08.2011 în valoare de 119.765,40 RON; Factura nr. x din data de 22.09.2011 în valoare de 149.834,20 RON; Factura nr. x din data de 23.09.2011 în valoare de 60.137,50 RON; Factura nr. x din data de 06.10.2011 în valoare de 169.896,10 RON; Factura nr. x din data de 06.10.2011 în valoare de 119.255,80 RON; Factura nr. x din data de 21.10.2011 în valoare de 139.896,20 RON; Factura nr. x din data de 18.10.2011 în valoare de 120.275,00 RON; Factura nr. x din data de 14.11.2011 în valoare de 104.951,10 RON; Factura nr. x din data de 30.11.2011 în valoare de 80.012,20 RON; Factura nr. x din data de 24.01.2012 în valoare de 60.890,20 RON; Factura nr. x din data de 19.08.2011 în valoare de 1.195,46 RON; Factura nr. x din data de 22.10.2011 în valoare de 513,48 RON; Factura nr. x din data de 13.12.2011 în valoare de 1.010,77 RON; Factura nr. x din data de 20.12.2011 în valoare de 324,01 RON; Factura nr. x din data de 22.12.2011 în valoare de 448,12 RON; Factura nr. x din data de 04.02.2012 în valoare de 616,18 RON; Factura nr. x din data de 07.03.2012 în valoare de 671,44 RON; Factura nr. x din data de 31.03.2012 în valoare de 1.062,55 RON; Factura nr. x din data de 19.04.2012 în valoare de 235,60 RON; Factura nr. x din data de 13.06.2012 în valoare de 2.192,94 RON; Factura nr. x din data de 24.08.2012 în valoare de 897,42 RON; Factura nr. x din data de 14.06.2013 în valoare de 1.976,63 RON și Factura nr. x din data de 30.09.2011 în valoare de 27.260,40 RON; Factura nr. x 34 din data de 12.04.2012 în valoare de 105.000,00 RON; Factura nr. x 118 din data de 25.05.2012 în valoare de 99.820,00 RON; Factura nr. x 124 din data de 31.05.2012 în valoare de 104.420,00 RON; Factura nr. x 140 din data de 31.08.2012 în valoare de 98.500,00 RON; Factura nr. x 525 din data de 17.05.2013 în valoare de 15.000,00 RON; Factura nr. x din data de 24.04.2012 în valoare de 135.000,00 RON; Factura nr. x din data de 21.05.2012 în valoare de 110.360,00 RON; Factura nr. x din data de 28.05.2012 în valoare de 105.400,00 RON; Factura nr. x din data de 28.05.2013 în valoare de 15.000,00 RON; Factura nr. x din data de 30.07.2012 în valoare de 124.000,00 RON; Factura nr. x din data de 31.07.2012 în valoare de 124.000,00 RON; Factura nr. x din data de 26.07.2013 în valoare de 29.000,00 RON; Factura nr. x din data de 28.09.2012 în valoare de 150.000,00 RON; Factura nr. x din data de 16.07.2013 în valoare de 120.000,00 RON și Factura nr. x din data de 26.08.2013 în valoare de 155.000,00 RON.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea operațiunilor financiare nereale aferente infracțiunilor de spălare a banilor, respectiv: OP 274 din data de 02.08.2011, în sumă de 201.387 RON; BO x din data de 06.09.2011, în sumă de 299.332 RON; BO x din data de 06.10.2011, în sumă de 119.765 RON; BO x din data de 21.10.2011, în sumă de 149.834 RON; BO x din data de 01.11.2011, în sumă de 169.896 RON; BO x din data de 11.11.2011, în sumă de 60.138 RON; BO x din data de 21.11.2011, în sumă de 139.896 RON; BO x din data de 05.12.2011, în sumă de 239.531 RON; BO x din data de 22.12.2011, în sumă de 104.951 RON; BO x din data de 24.01.2012, în sumă de 80.000 RON; BO x din data de 24.01.2012, în sumă de 60.890 RON; OP 4 din data de 30.05.2013, în sumă de 10.000 RON; OP 5 din data de 30.05.2013, în sumă de 7.300 RON; OP 259 din data de 16.07.2012, în sumă de 60.000 RON; OP 149 din data de 15.06.2012, în sumă de 80.000 RON; BO x, în sumă de 13.000 RON; CEC x, din data de 18.12.2012, în sumă de 18.660 RON; OP 19 din data de 23.08.2013, în sumă de 29.000 RON; OP 11 din data de 30.08.2013, în sumă de 65.000 RON; BO x din data de 10.09.2013, în sumă de 25.500 RON; BO x din data de 04.09.2013, în sumă de 28.500 RON; OP 11 din data de 27.09.2013, în sumă de 22.700 RON; OP 10 din data de 27.09.2013, în sumă de 4.700 RON; x din data de 10.07.2013, în valoare de 10.848 RON; plata din E. ptr. D. din data de 10.10.2013, în valoare de 30.000 RON; x din data de 12.04.2013 F. ptr. D. cu sumă de 12.220 RON; x din data de 12.06.2013 F. ptr. D. cu sumă de 26.000 RON; x din data de 05.07.2013 F. ptr. D. cu sumă de 26.020,48 RON; BO FN din data de 03.08.2013, cu sumă de 15.192 RON și OP 10 din data de 29.08.2013, plata din E. ptr. D. în valoare de 58.000 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în casație inculpații A. și S.C. B. S.A..

Recurenții și-au întemeiat cererea pe cazurile de casare reglementate de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen. (7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; și 12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;)

În ceea ce privește motivarea cazurilor de casare indicate, inculpații au prezentat, în esență, următoarele argumente:

a) Cu privire la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., au susținut că fapta de spălarea banilor, astfel cum a fost descrisă de instanța de apel, nu este prevăzută de legea penală, deoarece ea nu corespunde condițiilor normei de incriminare (relația de corelativitate și posterioritate), întrucât lipsește condiția anteriorității infracțiunii premisă (evaziunea fiscală) în raport cu infracțiunea subsecventă (spălarea banilor).

Evaziunea fiscală și spălarea banilor nu sunt infracțiuni concomitente, deoarece actele materiale de realizare a infracțiunii de spălare a banilor trebuie să fie ulterioare oricărei alte infracțiuni premisă (predicat, principală). Aceeași sumă de bani nu poate să constituie, în același timp, atât plata prețului (contravaloarea) unor produse livrate, cât și sume provenite din săvârșirea de infracțiuni - ca element material al infracțiunii de spălare a banilor cât și prejudiciu "reciclat", deoarece elementul material al infracțiunii de spălare a banilor se efectuează întotdeauna ulterior consumării infracțiunii premisă - spălarea banilor fiind o infracțiune subsecventă {delictum subseqvens),

Au apreciat că din decizia recurată nu reiese în niciun fel caracterul independent și posterior al infracțiunii de spălare a banilor, prin raportare la intervalul în care s-ar fi comis alte fapte care pot întruni elementele constitutive ale altor infracțiuni.

Făcând trimitere la Decizia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23/2017, au arătat că existența unui bun care să provină din săvârșirea unei infracțiuni predicat este o condiție sine qua non pentru infracțiunea de spălare de bani întrucât, în ipoteza neîndeplinirii acestei condiții, infracțiunea de spălare de bani nu ar avea obiect material. De asemenea, au susținut că nu există nicio precizare cu privire la momentul realizării oricărui act material specific infracțiunii de spălare a banilor, posterior oricărei alte fapte incriminate de legea penală, care să întrunească toate elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani și care să-i confere statut independent față de orice alte fapte anterior produse, în sensul precizat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 16/2016.

Practic, facturile se evidențiază în actele contabile în luna următoare celei în care sunt primite, iar înregistrarea acestora produce efecte, putându-se vorbi de consumarea infracțiunii de evaziune, în momentul în care se face decontul lunar de TVA, respectiv în luna următoare (legal, până în ziua de 25 a lunii următoare), în același timp cu depunerea declarației 394, în care se înscriu vânzările/prestările de bunuri ori de servicii și achizițiile. În lipsa unor elemente concrete, concludente și fără echivoc cu privire la existența faptelor, obiectul material și modalitățile de realizare a acestora se poate constata că faptele reținute în sarcina recurenților, astfel cum sunt evidențiate în decizia recurată nu întrunesc toate condițiile prevăzute de legea penală pentru a constitui infracțiuni, lipsind cerința esențială ca spălarea banilor să se fi comis după consumarea infracțiunii de evaziune fiscală.

Deși autonomă din punct de vedere procesual (nefiind necesară o condamnare pentru infracțiunea premisă), spălarea banilor este un delictum subseqens, în relație de dependență (în ceea ce privește existența sa) cu infracțiunea din care provin bunurile murdare, care este un delictum principale. Au susținut că, în speță, nu este vorba despre schimbarea sau transferul de bani, cu scopul ascunderii sau disimulării provenienței, deoarece tranzacțiile au fost făcute la vedere, fără nicio încercare de ascundere a unor elemente sau aspecte ale acestora, împrejurare care face irelevant, din perspectiva existenței infracțiunii de spălare a banilor, orice act sau atitudini ulterioare din partea recurenților.

b) Cu privire la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., au susținut că confiscarea - specială sau extinsă - este o sancțiune de drept penal, care intervine numai în cadrul instituției răspunderii penale, ceea ce înseamnă că aceasta poate fi dispusă numai dacă există un raport penal de conflict viabil. Dacă este incidentă prescripția răspunderii penale, raportul penal de conflict se stinge. Singura ipoteză în care poate fi luată o măsură de siguranță, fără aplicarea unei pedepse, este dacă s-a comis o faptă prevăzută de lege, cu vinovăție sau imputabilă, chiar dacă nu este și antijuridică, însă tragerea la răspundere penală trebuie să aibă loc în termenul de prescripție a răspunderii penale.

Când pedeapsa principală nu poate fi aplicată, deoarece a expirat termenul defipt de lege pentru incidența prescripției răspunderii penale, este firesc ca și luarea măsurii de siguranță să fie imposibilă, în situațiile în care legiuitorul a dorit să deroge de la acest principiu, al prescriptibilității, fiind reglementate expres derogări, cum este cazul amnistiei, care la rândul său are ca efect înlăturarea răspunderii penale.

Inculpații au prezentat pe larg instituția prescripției răspunderii penale, concluzionând că aceasta are, în egală măsură, rolul de a împiedica tergiversarea realizării urmăririi penale și desfășurarea procesului penal cu consecința tragerii la răspundere penală a persoanelor ce se fac vinovate de săvârșirea faptelor penale.

În continuare, au susținut că nu se pot lua măsurii de siguranță în cazul reținerii infracțiunii de evaziune fiscală, având în vedere momentul consumării infracțiunii, care coincide cel mai devreme cu momentul la care se depune declarația 394, care se poate depune începând cu data de întâi a lunii următoare, și faptul că, în speță, lipsește de asemenea scopul cerut de lege, și anume ascunderea sau disimularea naturii infracționale, adică a adevăratei naturi a provenienței sumelor, fiind evident faptul că, printr-un simplu transfer bancar, se poate ascunde o operațiune fictivă.

Pe cale de consecință, au considerat nelegală măsura de siguranță a confiscării, în hotărârea atacată menționându-se că această sumă a fost transferată în conturile bancare aparținând societăților cu care au fost încheiate operațiunile fictive, în scopul disimulării originii ilicite a banilor, lăsându-se de înțeles că diferența de sumă are origine infracțională și se impune confiscarea acesteia.

Totodată, au făcut referire la obiectul infracțiunii de spălare a banilor, susținând că confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, este exclusă în cazul în care instanța a dispus obligarea la "plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală", din considerentele Deciziei nr. 23/2017 reieșind că nu poate fi dispusă atât plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, cât și măsura confiscării speciale având același obiect.

Bunurile care pot face obiectul infracțiunii de spălare a banilor sunt întotdeauna bunuri provenite din săvârșirea de infracțiuni. Despre obiectul infracțiunii de spălare a banilor se poate afirma că el coincide, parțial (când sunt spălate numai o parte dintre bunurile de origine infracțională) sau total (când sunt spălate toate bunurile de proveniență infracțională) cu obiectul infracțiunii premisă (predicat, principală).

Confiscarea specială, în temeiul Legii nr. 656/2002 sau Legii nr. 129/2019, poate fi luată numai asupra bunurilor care au proveniență infracțională, adică a bunurilor murdare rezultate din infracțiuni și nicidecum cu privire la bunurile care au proveniență licită.

Au precizat că, din dispozitivul Deciziei nr. 23/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală rezultă foarte clar că "nu se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală".

În ipoteza în care banii murdari provin din comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, dacă subiectul activ, comun celor două infracțiuni (evaziune și spălare de bani), a fost obligat la plata unor sume ce reprezintă valoarea obligațiilor fiscale, față de acesta nu se mai poate lua măsura de siguranță a confiscării speciale, situație care se regăsește în speță, așadar, în nici un caz obiectul spălării banilor nu poate avea o valoare mai mare decât valoarea sumei evazionate.

Prin încheierea din data de 27 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis, în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și S.C. B. S.A împotriva deciziei penale nr. 597 din data de 6 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, doar cu privire la motivele de recurs prin care se solicită achitarea pentru infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.., a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 1 și a fixat termen la data de 25 octombrie 2023.

Înalta Curte a reținut că referitor la primul caz de casare indicat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., raportat la soluția pronunțată în cauză, de încetare a procesului penal, acesta poate fi invocat doar prin trimitere la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

De asemenea, referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte a reținut că recurenții au invocat acest caz de casare cu referire exclusivă la măsurile de siguranță care le-au fost aplicate, care au o natură și un regim juridic diferite de pedepsele penale. Astfel, s-a apreciat că apărările sub acest aspect nu pot fi încadrate formal în cazul de casare indicat.

Analizând recursul în casație declarat de inculpații A. și S.C. B. S.A, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Scopul recursului în casație este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii concretizate în cazurile reglementate în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În egală măsură, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat. Astfel, recursul în casație nu presupune reevaluarea situației de fapt ori a forței probante a mijloacelor de probă, ci exclude posibilitatea reformării acestor aspecte.

Înalta Curte constată că inculpații au criticat decizia recurată doar din perspectiva soluției de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de spălare a banilor.

Ca situație de fapt, instanța de apel a reținut că inculpatul A., în perioada 2011-2013, în baza aceleiași rezoluții delictuale, în calitate de administrator de drept al S.C. B. S.A. și administrator de fapt al S.C. D. S.R.L., cu intenție, a dispus, ordonat, transferul de sume de bani cunoscând că ele provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, rezultat al încheierii unor contracte de lucrări și prestări de servicii nereale și fictive care i-au permis înregistrarea în contabilitate a unor operațiuni comerciale nereale și fictive, sume transferate din conturile societății pe care o administra în conturile mai multor societăți, unele dintre acestea cu comportament tip fantomă, cu acestea din urmă doar simulând operațiuni comerciale în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestora.

Cu privire la inculpata persoană juridică S.C. B. S.A., s-a reținut că, în perioada 2011-2013, în baza aceleiași rezoluții delictuale, cu intenție, a transferat sume de bani cunoscând că ele provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, rezultat al încheierii unor contracte de lucrări și prestări de servicii nereale și fictive care i-au permis înregistrarea în contabilitate a unor operațiuni comerciale nereale și fictive, sume transferate din conturile societății în conturile mai multor societăți dintre care unele cu comportament tip fantomă, cu acestea din urmă simulând operațiuni comerciale în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestora.

Potrivit art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Din perspectiva elementului material al infracțiunii de spălare de bani, în varianta prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, Înalta Curte reține că acesta se poate prezenta sub forma unor acțiuni de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Schimbarea sau transferul de bunuri presupun o intervenție fizică asupra bunului, fie înlocuirea, sau modificarea caracteristicilor bunului, fie mutarea lui fizică ori în posesia sau detenția unei alte persoane, autorul știind că acesta provine din comiterea unei infracțiuni. Cerința esențială impusă de textul de incriminare este ca aceste operațiuni să fie făcute în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite ori în scopul de a ajuta pe autor să se sustragă de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.

În toate situațiile, situația premisă pentru existența infracțiunii de spălare de bani este ca bunurile supuse operațiunilor de spălare să provină din comiterea unor infracțiuni (infracțiunea predicat), definită de art. 1 lit. e) din Convenția de la Varșovia ca fiind "orice infracțiune în urma căreia produsele sunt rezultate și susceptibile de a deveni obiectul unei infracțiuni" de spălare a banilor. Totodată, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, infracțiunea de spălare de bani are un caracter autonom față de infracțiunea predicat, respectiv nu este condiționată de existența unei soluții de condamnare pentru infracțiunea din care provin bunurile. Acest caracter autonom al infracțiunii de spălare de bani este subliniat și de dispozițiile art. 9 pct. 5 și 6 din Convenția de la Varșovia, care stabilesc că "Fiecare parte se va asigura că o condamnare anterioară sau simultană pentru o infracțiune predicat nu este o condiție pentru o condamnare pentru spălare de bani…Fiecare parte se va asigura că este posibilă condamnarea pentru spălare de bani, conform prezentului articol, acolo unde se dovedește faptul că bunurile ce fac obiectul paragrafului 1 subparagraful a) sau b) provin dintr-o infracțiune predicat fără a fi necesar să se stabilească exact care infracțiune".

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

Contrar criticilor recurenților, Înalta Curte constată că infracțiunea de spălare a banilor a fost săvârșită ulterior săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală. Astfel, în raport de baza factuală reținută de instanțele de fond, se constată că după ce inculpatul A. înregistra în contabilitatea societăților comerciale pe care le administra, în calitate de administrator de drept al S.C. B. S.A. și administrator de fapt al S.C. D. S.R.L., facturi ce atestau operațiuni comerciale nereale și cheltuieli ce au avut la bază operațiuni fictive și după efectuarea plăților către firmele menționate în cuprinsul facturilor, inculpata G., conform înțelegerii, îi aducea inculpatului A. la sediul societății sumele de bani plătite, mai puțin comisionul stabilit conform înțelegerii de o treime din TVA-ul aferent facturilor, sumele obținute fiind investite pentru continuarea activității societăților pe care le administra.

În acest sens, instanța de recurs constată că actele efectuate de inculpatul A., în calitate de administrator al S.C. B. S.A. sunt subsecvente actelor de evaziune fiscală, fiind săvârșite în scopul disimulării originii ilicite a sumelor de bani obținute prin săvârșirea infracțiunii predicat.

Prin urmare, se constată că baza factuală, în modalitatea în care a fost reținută de către instanța de apel, se suprapune riguros și eficient peste elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpații A. și S.C. B. S.A împotriva deciziei penale nr. 597 din data de 6 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpații A. și S.C. B. S.A împotriva deciziei penale nr. 597 din data de 6 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2023.