ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 265/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 265/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cauzei de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 495 din data de 12 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul A. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 5 C. pen. (509 acte materiale), în infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 sau cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În temeiul art. 386 C. proc. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. cu referire la Decizia nr. 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații B., C. și A., prin rechizitoriul emis la data de 22.03.2017 în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, după cum urmează:
- pentru inculpatul B. și C., din infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. (509 acte materiale), în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen./1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (509 acte materiale).
- pentru inculpatul A., din complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen.. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 5 C. pen. (509 acte materiale), în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen./1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen./1969, cu referire la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 și cu aplic. art. 5 C. pen.
I. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen./1969 cu aplic. art. 5 C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție în condițiile art. 57 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (509 acte materiale) și totodată s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen./1969, pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen./1969, pe durata executării pedepsei principale, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. 1969, ca pedeapsă accesorie.
II. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen./1969 cu referire la art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenție în condițiile art. 57 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (509 acte materiale) și totodată s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen./1969, pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen./1969, pe durata executării pedepsei principale, s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen./1969, ca pedeapsă accesorie.
III. În temeiul art. 26 C. pen./1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen./1969, cu referire la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen./1969 și cu aplic. art. 5 C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție în condițiile art. 57 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată în stare de recidivă postexecutorie (509 acte materiale) și totodată s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen./1969, pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen./1969, pe durata executării pedepsei principale, s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen./1969, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 19 și art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. din C. civ. 1864, s-a admis în parte acțiunea civilă și în consecință, au fost obligați inculpații B., C. și A., în solidar, iar inculpatul B. în solidar și cu părțile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SRL și SC F. SRL; inculpata C., în solidar și cu părțile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SRL și SC F. SRL; inculpatul A., în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL, la plata către partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, a sumei totale de 10.222.821,49 RON, la care s-au adăugat sumele reprezentând obligații fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală, până la data plății efective.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 31.05.2016 emisă în Dosarul de urmărire penală nr. x/2014 de Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare până la concurența sumei de 10.240.650 RON asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și părților responsabile civilmente
Conform dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri să se comunice un exemplar ONRC pentru înregistrare.
În baza art. 274 alin. (1) și (2) și 3 C. proc. pen., au fost obligați inculpații B., C. și A., în solidar cu părțile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SRL, SC F. SRL, SC G. SRL la plata sumei totale de 125.000 RON (119.000 de RON în faza de urmărire penală și 6.000 de RON, în cursul judecății).
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 360 de RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat H., conform delegației nr. 1049/16.04.2018, precum și suma totală de 753,5 RON (720 de RON+1/4 x 130 RON, conform delegaților nr. x/30.03.2018 și nr. x/12.09.2017), reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat I., au rămas în sarcina statului și s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Prin încheierea din data de 09.05.2017, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin necontestare, s-a constatat că inculpații B., C., A., apărătorii acestora, sau partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală ori părțile responsabile civilmente SC D. SRL, SC E. SRL, SC F. SRL, SC G. SRL, J., nu au formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală și nici din oficiu nu se impun a fi invocate.
Prin încheierea de ședință din data de 15.11.2017, instanța a constatat că inculpații B. și A. au solicitat ca judecata să se facă conform procedurii simplificate, nu au contestat probele administrate la urmărire penală și nu au solicitat administrarea de alte probe, urmând ca în ipoteza unei eventuale condamnări să beneficieze cu reducerea a o treime a pedepselor.
Inculpata C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și a contestat declarațiile a 10 martori.
În drept, s-a reținut că faptele inculpaților B. și C., care, în calitate de administratori de fapt sau de drept al societăților comerciale K. SRL, D. SRL, E. SRL, L. SRL, M. SRL, F. SRL, în baza aceleași rezoluții infracționale, și împotriva aceluiași subiect pasiv (statul român), la diferite intervale de timp, cu intenție directă, calificată prin scopul urmărit și realizat (sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale aferente activităților economice derulate, prin deducerea în mod ilegal a TVA), au evidențiat în acte contabile, ale societăților pe care le-au reprezentat cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, respective un număr de 509 de facturi fiscale fictive emise în perioada 18.01.2009 - 29.04.2011 de societățile N. SRL, O. SRL și G. SRL, în valoare totală de 60.231.189,53 RON, iar în acest mod au sustras de la plata către bugetul de stat suma de 10.222.821,49 de RON, reprezentând TVA dedusă în mod nelegal, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen./1969 cu aplic. art. 5 C. pen. (509 acte materiale).
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A., care în calitate de administrator de fapt sau de drept al societăților comerciale N. SRL, O. SRL și G. SRL, în baza aceleași rezoluții infracționale, și împotriva aceluiași subiect pasiv (statul român), la diferite intervale de timp, cu intenție directă, i-a ajutat pe inculpații B. și C. să sustragă de la bugetul de stat suma de 10.222.821,49 RON reprezentând TVA dedusă în mod nelegal, prin emiterea unui număr de 509 de facturi fiscale fictive în numele societăților pe care le reprezenta către societățile K. SRL, D. SRL, E. SRL, L. SRL, M. SRL, F. SRL și prin identificarea și racolarea unor persoane fizice (Q., R., S., T., U.), care au acceptat să primească rolul de administratori ai unor societăți comerciale de "tip fantomă", dar sub conducerea și coordonarea inculpaților (SC V. SRL, SC Top P. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, SC Z. SRL, SC P. SRL, SC AA. SRL, SC BB. SRL, SC CC. SRL) și să semneze documente fără să cunoască realitatea conținutului acestora și fără să-și manifeste acordul de voință la operațiunile comerciale consumate, precum și să efectueze retrageri de numerar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată în stare de recidivă postexecutorie(509 acte materiale), prev. de art. 26 C. pen./1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005(în forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen./1969, cu referire la art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen./1969 și cu aplic. art. 5 C. pen.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații B., C. și A., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul B. a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare raportat la circumstanțele reale și personale în care au fost săvârșite faptele.
Inculpata C. a susținut că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii întrucât nu există probe care să confirme o înțelegere între ea și inculpații B. și A. cu privire la modalitatea prin care să săvârșească infracțiunea de evaziune fiscală.
Prin Decizia penală nr. 598/A din data de 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B., și C. împotriva Sentinței penale nr. 495 din data de 12 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.
În baza art. 415 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul A..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelanții-inculpați B. și C. au fost obligați, la plata sumei de câte 500 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelantul-inculpat A., la plata sumei de 300 RON, cu același titlu.
Împotriva Deciziei penale nr. 598/A din data de 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 31 octombrie 2019, prin avocat DD., inculpații B. și C. au declarat recurs în casație.
În motivarea scrisă a cererii lor inculpații B. și C. au invocat ca temei de drept cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., susținând următoarele:
a) situația de fapt nu a fost analizată prin prisma art. 2 lit. f) din Legea 241/2005 - care definește noțiunea de operațiune fictivă - disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există - întrucât teza nu este reținută în acuzare
b) nu s-ar fi examinat în concret latura obiectivă în sensul în care reieșea în mod evident, expresis verbis din reținerile instanței ca operațiunile comerciale (achizițiile de cereale) sunt reale, fictive fiind doar facturile generatoare de TVA, astfel ca situația de fapt nu s-ar circumscrie nici noțiunii de operațiuni fictive, așa cum este ea definită în modelul legal [art. 2 lit. f) Legea nr. 241/2005];
c) faptul că operațiunile sunt reale rezultă în mod evident din faptul că nu a fost reținut ca dedus nelegal impozitul pe profit (obligatoriu de reținut în prejudiciu în contextul unor operațiuni fictive, întrucât este afectată baza impozabilă nu numai pe segmentul de TVA, ci și sub aspectul impozitului pe profit (așa cum rezultă din raportul de expertiză și din observarea facturilor, operațiunile au fost facturate cu adaos comercial, care generează impozit pe profit).
d) nu a observat că modelul legal ce se impunea aplicat în situația de fapt expusă este cel relevat de art. 9 lit. c) ambele teze - operațiuni nereale și operațiuni fictive, ori de art. 8 din Legea nr. 241/2005 (Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credință (prin fals și uz de fals) de către contribuabil a impozitelor, taxelor (TVA) sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări (prin deduceri) datorate bugetului general consolidate, în concurs cu art. 322 și art. 323 C. pen.
e) nu s-ar fi examinat în concret latura obiectivă sub aspectul legăturii de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, în sensul că evaziunea și stabilirea ilegală de TVA s-a realizat la nivelul de bază, prin interpunerea societăților din palierul 3, care au achiziționat cereale de la persoane fizice, și au emis facturi cu TVA și adaos comercial generator de impozit pe profit mai departe, către societățile din palierul 2, care la rândul lor au facturat în aceiași manieră (plus adaos comercial și TVA calculat la adaosul comercial adăugat) către societățile din palierul 1, reținute a fi administrate de acesta și de soțul său - astfel s-a ajuns în situația în care atât societățile și administratorii din palierul 3 cât și societățile și administratorii din palierul 2 să aibă propria evaziune fiscală alături de complicitate la evaziunea fiscală a societăților și administratorilor din palierul 1.
f) instanța a reținut pe de o parte o situație de fapt care este descrisă în rechizitoriu dar nu se suprapune peste modelul legal, aceea că efectele infracțiunilor de evaziune fiscală în forma autoratului pentru societățile și administratorii din palierul 2 și 3 pe care le suportă inculpații în condițiile în care nu este nimeni acuzat din acele persoane, iar pe de alta parte că societățile și administratorii din palierul 3 nu numai că nu au fost acuzați de evaziune fiscală în forma autoratului dar nu au fost acuzați nici de complicitate la evaziunea persoanelor juridice și fizice din palierul 1, fiind folosiți pe post de martori, fără o soluție de clasare prealabilă;
g) nu a examinat în concret latura obiectiva sub aspectul urmării imediate și consecințele inclusiv pe latură civilă în sensul că cele susținute se reflectă într-un aspect oarecum ascuns, observabil doar indirect - anume că deși acuzația a fost pentru înregistrări fictive ale facturilor emise între societățile dintre palierul 2 și palierul 1 (509 facturi) sunt anulate peste 1.200 de facturi, deconturi și borderouri de achiziție, adică și înscrisurile dintre persoane fizice și societățile din palierul 3, respectiv înscrisurile dintre societățile dintre palierul 3 și cele din palierul 2, ajungându-se efectiv să fie condamnată la propriu atât pentru fapta altora, cât și pentru o faptă care nu este prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, în acord cu art. 2 lit. f) din aceeași Lege nr. 241/2005;
h) cuantumul prejudiciului, compus din calculul fiscal al TVA nu doar pentru cele 509 facturi, ci pentru toate cele circa 1.200 facturi din circuit, adică inclusiv prejudiciul pentru faptele altora este reținut în sarcina inculpaților, fiind excluși de la solidaritate (în urma autoratului la propria evaziune fiscala, ori cel puțin pentru complicitate la evaziunile celor din palierul 2 și 3).
În concluzie inculpații au solicitat.
- admiterea cererii de recurs în casație, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - nefiind întrunite elementele de tipicitate obiectiva - faptele nefiind prevăzute de legea penală (pct. 7).
- trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța investita cu soluționarea apelului, respectiv Curtea de Apel Pitești, întrucât nelegalitatea soluției de condamnare generează nu numai nelegalitatea pedepsei, ci implicit și lipsa evaluării prevederii faptei în legea penală (pct. 12).
Totodată inculpații B. și C. au solicitat suspendarea executării pedepsei până la soluționarea cauzei și au precizat că doresc judecarea cauzei în lipsa lor, conform dispozițiilor art. 364 alin. (4) C. proc. pen.
În cauză au fost depuse concluzii scrise de către Ministerul Finanțelor Publice Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș și de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești.
Prin încheierea din camera de consiliu din 08 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 598/A din data de 26 iunie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosar nr. x/2017.
Au fost respinse cererile formulate de recurenții inculpați B. și C. privind suspendarea executării hotărârii.
Analizând recursurile în casație formulate de inculpații B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 598/A din data de 26 iunie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosar nr. x/2017, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.
În speța de față inculpații B. și C. au invocat ca temei cazurile casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte reține că acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei sau modificare a unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune.
Practic, prin formularea cererii de recurs în casație inculpații B. și C. tind în a solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție remedierea unei greșite aprecieri a stării de fapt de către instanța de apel, respectiv a unei greșite interpretări a probelor administrate, iar nu îndreptarea unei erori de drept, aspect ce nu poate fi posibil în calea extraordinară a recursului în casație.
Se poate constata așadar, prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, că instanța de apel, în mod corect a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.
În concordanță cu aceste dispoziții, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obține o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situații de fapt.
Din analiza cererii de recurs în casație se constată că toate aspectele invocate prin cerere și redate anterior sunt critici care vizează starea de fapt reținută în cauză (chiar dacă recurenții susțin contrariul) prin și care nu pot fi schimbate în prezenta cale extraordinară de atac.
Prin urmare, examinarea sau nu a noțiunii de operațiune fictivă, lipsa examinării în concret a laturii obiective, încadrarea greșită a faptei, lipsa acuzării societăților și administratorilor din palierul 3 sau anularea unui număr mai mare de facturi decât cele reținute ca fiind înregistrate fictiv de inculpați nu constituie elemente de natură a determina concluzia că faptele inculpaților nu sunt prevăzute de legea penală ci doar apărări de fond care pot fi invocate exclusiv în primă instanță sau în calea ordinară de atac a apelului. De altfel, aceste apărări au fost susținute în fața Curții de Apel Pitești și au fost analizate de instanța de control judiciar.
Pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Recursul în casație declarat de inculpați vizează și cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită (cu nerespectarea dispozițiilor legale care permit acest lucru).
Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014), infracțiunea de evaziune fiscală în forma agravată (dacă s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 de euro), se pedepsește cu închisoarea de la 5 ani la 11 ani și interzicerea unor drepturi.
Prin urmare pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (509 acte materiale) și pedeapsa de 6 ani aplicată inculpatei C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (509 acte materiale) se situează în limitele prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 598/A din data de 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2017
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 598/A din data de 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2017.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2020.