ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 195/F din data de 15 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, instanța de la Tribunalul Ilfov, secția Penală a hotărât astfel: A constatat că legea penală mai favorabilă inculpaților este C. pen. 1968.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 corob. cu art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 și art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 65 din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale) din același cod, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1968, a interzis inculpatului, cu titlul de pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 corob. cu art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 și art. 5 din C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 65 din C. pen. 1968, a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale) din același cod, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1968, a interzis inculpatului, cu titlul de pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1968, a contopit pedepsele anterior menționate, a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale) din același cod, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 din C. pen. 1968, a interzis inculpatului, cu titlul de pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi. S-a reținut că:

- fapta inculpatului A., care, în calitate de reprezentant (administrator de fapt și de drept al S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. SRL), împreună cu inculpatul E. și numitul F., a omis, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, să înregistreze în documentele contabile și să declare organelor fiscale o parte din veniturile obținute ca urmare a operațiunilor comerciale derulate în perioada ianuarie 2007 - martie 2010, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 1.878.721,52 RON (echivalentul a 474.501,07 EURO), reprezentând TVA de plată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968.

- fapta aceluiași inculpat, care, în calitatea anterior menționată, împreună cu inculpatul E. și numitul F., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a evidențiat, în deconturile de TVA depuse în perioada ianuarie 2007 - octombrie 2009, operațiuni fictive, respectiv achiziții de bunuri care nu s-au derulat în realitate, având drept rezultat diminuarea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat cu suma de 1.608.875,08 RON (echivalentul a 453.264,99 EURO), reprezentând TVA dedusă în mod nejustificat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968.

Împotriva sentinței penale anterior menționate, au declarat apel în termenul legal inculpații E. și A. dar și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București (la data de 3 iulie 2018, printr-o cerere motivată).

Prin Decizia penală nr. 1601/A 3.12.2019 a Curții de Apel București, secția I penală, din Dosarul nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de inculpații E. și A. și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva Sentinței penale nr. 195/F din data de 15 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Penală în dosarul nr. x/2014.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă și, în fond, rejudecând:

S-a constatat că, prin încheierea din data de 7 octombrie 2019, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu privire la ambii inculpați, din o infracțiune de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 și art. 5 din C. pen. și o infracțiune de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 și art. 5 din C. pen. în o infracțiune de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în reglementarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. 1968 și art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2), (3) din C. pen. 1968, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din același cod (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale din România), pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) din C. pen. 1968, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, pe durata executării pedepsei principale.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

Au fost obligați, în solidar, inculpații E. și A. și pe partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. să plătească părții civile suma de 2.116.500,97 RON, cu titlul de daune materiale, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii datorate, calculate potrivit Codului de procedură fiscală până la achitarea integrală a debitului.

S-a constatat că, din această sumă, a fost recuperată de partea civilă suma de 20.996 RON (consemnată pe numele părții responsabile civilmente S.C. B. S.R.L. la dispoziția Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov).

Obligă, în solidar, pe inculpații E. și A. și pe partea responsabilă civilmente S.C. C. S.R.L. să plătească părții civile suma de 675.442,72 RON, cu titlul de daune materiale, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii datorate, calculate potrivit Codului de procedură fiscală până la achitarea integrală a debitului.

Au fost obligați, în solidar, inculpații E. și A. și pe partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. să plătească părții civile suma de 647.712,91 RON, cu titlul de daune materiale, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii datorate, calculate potrivit Codului de procedură fiscală până la achitarea integrală a debitului.

S-a dispus plata, în contul daunelor materiale astfel stabilite, a sumelor de 34.000 RON, 7.800 EURO și 1.000 USD (ultimele transformate în moneda națională, reprezentând echivalentul a 38.477,44 RON) - în total 72.477,44 RON, achitate de inculpatul E. în cursul urmăririi penale, asupra cărora a fost instituită măsura sechestrului asigurător prin Ordonanța nr. 2104/P/2012 din data de 21 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, dispunându-se transferarea acestora în contul Trezoreriei Ilfov R .

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 1601/A din 3.12.2019 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2014, condamnatul A. a formulat contestație în anulare.

Prin Decizia penală nr. 493/A din data de 7 aprilie 2021, a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 431 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1601/A/3.12.2019 a Curții de Apel București, secția I penală, din Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului din oficiu G., în sumă de 160 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că, în drept, contestatorul a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426, lit. b), C. proc. pen., referitor la existența de probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. În fapt, contestatorul a invocat lipsa probelor de vinovăție, care nu are finalitatea încetării procesului penal, ci soluția de achitare.

Împotriva Deciziei penale nr. 493/A din data de 7 aprilie 2021, a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, condamnatul A. a declarat prezenta cale de atac intitulată "contestație".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2021.

Înalta Curte, analizând apelul de față, raportat la actele dosarului și la criticile formulate, constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen. se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive:

a. când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b. când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c. când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d. când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e. când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f. când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g. când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h. când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i. când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale.

Potrivit art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

În speța de față, se constată că prin Decizia penală nr. 493/A din data de 7 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția I penală, s-a pronunțat cu privire la contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1601/A/3.12.2019 a Curții de Apel București, secția I penală, din Dosarul nr. x/2014.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., anterior menționate, precum și faptul că instanța de apel s-a pronunțat prin decizie cu privire la contestația în anulare a contestorului A., se constată că este inadmisibilă calea de atac formulată.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

De asemenea, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Având în vedere faptul că a fost formulată o cale de atac nerecunoscută de legea procesual penală, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 493/A din data de 7 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 493/A din data de 7 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.

GGC - MM