ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72/ F din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.V., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 793/P/2009 din 11 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin rezoluția nr. 793/P/2009 din 10 decembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.D.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 292 C. pen.

Pentru a dispune astfel, Parchetul a reținut următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, petentul P.V. a sesizat că executorul judecătoresc C.D.C. și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, cu prilejul instrumentării unui dosar de executare silită și a pătruns fără drept în curtea unui imobil proprietatea sa, săvârșind astfel infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzut de art. 246 C. pen. și violare de domiciliu, prevăzută de art. 292 C. pen. Din verificările efectuate au rezultat următoarele: La Biroul executorului judecătoresc C.D.C. a fost înregistrat Dosarul de executare nr. 87/2008 la solicitarea creditorului S.P., având ca obiect executarea silită a Deciziei civile nr. 1068 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Galați, prin care a fost admisă cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamantul S.P.

și s-a dispus sistarea lucrărilor pe care pârâții P.V. și P.M. le executau la imobilul situat în Galați, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. 3894/233/2007 al Judecătoriei Galați. La data de 7 aprilie 2008, executorul judecătoresc C.D.C. a emis somația nr. 87/2008, prin care li s-a solicitat debitorilor să se conformeze dispozitivului Deciziei civile nr. 1068 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Galați și să achite debitul total, reprezentând cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare și onorariul executor. La data de 11 aprilie 2008, executorul judecătoresc C.D.C. s-a deplasat la imobilul situat în Galați, în vederea punerii în executare a deciziei civile sus-menționate. Din declarația executorului judecătoresc C.D.C.

rezultă că a intrat în curtea imobilului cu permisiunea unuia dintre muncitorii care executau lucrări la imobil, cu scopul de a-i pune în vedere lui P.V. să sisteze lucrările. Din procesul - verbal încheiat cu acea ocazie, a rezultat că P.V. i-a adus la cunoștință că nu se conformează titlului executoriu, deoarece a formulat contestație la executare și l-a dat afară din imobil. Prin sentința civilă nr. 6548 din 24 septembrie 3008, Judecătoria Galați a respins contestația la executare formulată de contestatorii P.V. și P.M., pentru anularea formelor de executare silită din Dosarul de executare nr. 87/2008, având titlul executoriu Decizia civilă nr. 1068 din 15 noiembrie 2008 a Tribunalului Galați, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 25 din 22 noiembrie 2009, Tribunalul Galați a respins recursul declarat de P.V. și P.M. împotriva sentinței civile nr. 6548 din 24 septembrie 2009 a Judecătoriei Galați. Ulterior, a fost întocmit Dosarul de executare nr. 235/2009 în baza titlurilor executorii susmenționate, având ca obiect recuperarea cheltuielilor de judecată. Din verificările efectuate în cauză, Parchetul a reținut că nu rezultă indicii privind săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală de către executorul judecătoresc C.D.C., cu prilejul actelor de executare efectuate în Dosarele de executare nr. 87/2008 și nr. 235/2009. Petentul P.V. a formulat plângere pe cale ierarhică împotriva rezoluției nr. 793/2009 din 10 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 11/11/2/2010 din 8 ianuarie 2010, emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petentul s-a adresat Curții de Apel Galați cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, invocând nelegalitatea acesteia. În motivarea plângerii, petentul a susținut că cercetările efectuate în cauză sunt incomplete, deoarece nu s-a procedat la identificarea și audierea muncitorilor, pentru a se confirma sau infirma declarația executorului judecătoresc, în sensul că a avut acordul acestora pentru a intra în imobil. De asemenea, petentul a susținut că în mod greșit s-a reținut de către Parchet că executorul judecătoresc avea o justificare legală pentru a intra în imobil.

Instanța a reținut că plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente: Infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., se poate comite, sub aspectul elementului material, fie printr-o acțiune de pătrundere fără drept într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, fie prin refuzul de a le părăsi. Prin „locuință", în sensul acestui text, se înțelege orice loc destinat uzului domestic, cu condiția să fie efectiv locuit, folosit pentru nevoi legate de viața de zi cu zi a unei persoanei. În cauza de față, în mod corect s-a reținut prin rezoluțiile atacate că imobilul în curtea căruia a intrat executorul judecătoresc C.D.C., nu este o „locuință", în sensul legii, deoarece, chiar dacă este destinat să servească drept locuință, nu era locuit efectiv la data săvârșirii faptei.

Pe de altă parte, executorul judecătoresc C.D.C. nu a pătruns „fără drept" în curtea imobilului, ci în baza unei justificări legate de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu - respectiv pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești. Așa fiind, s-a reținut că nu poate fi primită favorabil critica formulată de petent, în sensul că s-ar fi impus audierea ca martori a muncitorilor aflați în curte, deoarece declarațiile acestora nu ar fi nici concludente și nici utile pentru soluționarea cauzei. Întrucât din cercetările efectuate în cauză nu au rezultat indicii privind săvârșirea de către executorul judecătoresc C.D.C. a unei fapte prevăzute de legea penală, în mod corect Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, pentru infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) și art. 246 C. pen.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată. într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii reclamate în sarcina executorului judecătoresc. Din analiza actelor premergătoare, rezultă că intimata și-a exercitat atribuțiile de serviciu, în conformitate cu dispozițiile legii, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond în considerente. În calitatea sa de executor judecătoresc, intimata C.D.C.

a inițiat procedurile de executare silită, la solicitarea creditorului S.P., a Deciziei civile nr. 1068 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Galați, prin care a fost admisă cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamantul S.P. și s-a dispus sistarea lucrărilor pe care pârâții P.V. și P.M. le executau la imobilul situat în Galați, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. 3894/233/2007 al Judecătoriei Galați și a emis somația nr. 87/2008, prin care li s-a solicitat debitorilor să se conformeze dispozitivului deciziei civile menționate și să achite debitul total, reprezentând cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare și onorariul executor.

În mod corect s-a constatat că nici infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., nu se poate reține în sarcina intimatei, dat fiind că lipsește una din cerințele esențiale pentru existența acestei infracțiuni, respectiv ca elementul material al laturii obiective să constea într-o acțiune de pătrundere fără drept. Or, din actele premergătoare a rezultat că accesul executorului judecătoresc a avut loc în baza unui temei legal, urmare unei cereri de punere în executare a unei hotărâri judecătorești. Drept urmare, așa cum a rezultat din verificările efectuate în faza actelor premergătoare, procedura executării silite s-a efectuat de către intimata executor cu respectarea dispozițiilor legale, apreciindu-se, în mod corect, că nu sunt indicii și elemente din care să rezulte infracțiunile reclamate de petiționar în sarcina intimatei.

Criticile recurentului petiționar, referitoare la actele executorului judecătoresc pot fi soluționate fie prin recurgerea la contestarea acestora în condițiile art. 57 din Legea nr. 188/2000, fie prin exercitarea, conform dispozițiilor procesual civile, a căilor de atac prevăzute de lege. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.V., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.V. împotriva sentinței penale nr. 72/ F din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2011.