ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2011

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72/ F

din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul P.V., împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 793/P/2009 din 11 decembrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. S-au reținut, în esență,

următoarele:

Prin

rezoluția nr. 793/P/2009 din 10 decembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C.

proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul

judecătoresc C.D.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 292 C.

pen.

Pentru a

dispune astfel, Parchetul a reținut următoarele:

Prin

plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, petentul P.V.

a sesizat că executorul judecătoresc C.D.C. și-a îndeplinit în mod

necorespunzător atribuțiile de serviciu, cu prilejul instrumentării unui dosar

de executare silită și a pătruns fără drept în curtea unui imobil proprietatea

sa, săvârșind astfel infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzut de art. 246 C. pen. și violare de domiciliu, prevăzută de

art. 292 C. pen.

Din

verificările efectuate au rezultat următoarele:

La Biroul

executorului judecătoresc C.D.C. a fost înregistrat Dosarul de executare nr. 87/2008

la solicitarea creditorului S.P., având ca obiect executarea silită a Deciziei

civile nr. 1068 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Galați, prin care a fost

admisă cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamantul S.P. și

s-a dispus sistarea lucrărilor pe care pârâții P.V. și P.M. le executau la

imobilul situat în Galați, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. 3894/233/2007

al Judecătoriei Galați.

La data de 7

aprilie 2008, executorul judecătoresc C.D.C. a emis somația nr. 87/2008, prin

care li s-a solicitat debitorilor să se conformeze dispozitivului Deciziei

civile nr. 1068 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Galați și să achite

debitul total, reprezentând cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare și

onorariul executor.

La data de 11

aprilie 2008, executorul judecătoresc C.D.C. s-a deplasat la imobilul situat în

Galați, în vederea punerii în executare a deciziei civile sus-menționate.

Din

declarația executorului judecătoresc C.D.C. rezultă că a intrat în curtea

imobilului cu permisiunea unuia dintre muncitorii care executau lucrări la

imobil, cu scopul de a-i pune în vedere lui P.V. să sisteze lucrările.

Din procesul

- verbal încheiat cu acea ocazie, a rezultat că P.V. i-a adus la cunoștință că

nu se conformează titlului executoriu, deoarece a formulat contestație la

executare și l-a dat afară din imobil.

Prin sentința

civilă nr. 6548 din 24 septembrie 3008, Judecătoria Galați a respins

contestația la executare formulată de contestatorii P.V. și P.M., pentru

anularea formelor de executare silită din Dosarul de executare nr. 87/2008,

având titlul executoriu Decizia civilă nr. 1068 din 15 noiembrie 2008 a

Tribunalului Galați, ca neîntemeiată.

Prin Decizia

civilă nr. 25 din 22 noiembrie 2009, Tribunalul Galați a respins recursul

declarat de P.V. și P.M. împotriva sentinței civile nr. 6548 din 24 septembrie 2009

a Judecătoriei Galați.

Ulterior, a

fost întocmit Dosarul de executare nr. 235/2009 în baza titlurilor executorii

susmenționate, având ca obiect recuperarea cheltuielilor de judecată.

Din

verificările efectuate în cauză, Parchetul a reținut că nu rezultă indicii

privind săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală de către executorul

judecătoresc C.D.C., cu prilejul actelor de executare efectuate în Dosarele de

executare nr. 87/2008 și nr. 235/2009.

Petentul P.V.

a formulat plângere pe cale ierarhică împotriva rezoluției nr. 793/2009 din 10

decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, plângere care a

fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 11/11/2/2010 din 8 ianuarie 2010,

emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În temeiul art.

278

1

C. proc. pen., petentul s-a adresat Curții de Apel Galați cu

plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, invocând

nelegalitatea acesteia.

În motivarea

plângerii, petentul a susținut că cercetările efectuate în cauză sunt

incomplete, deoarece nu s-a procedat la identificarea și audierea muncitorilor,

pentru a se confirma sau infirma declarația executorului judecătoresc, în

sensul că a avut acordul acestora pentru a intra în imobil. De asemenea,

petentul a susținut că în mod greșit s-a reținut de către Parchet că executorul

judecătoresc avea o justificare legală pentru a intra în imobil.

Instanța a

reținut că plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente:

Infracțiunea

de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., se poate

comite, sub aspectul elementului material, fie printr-o acțiune de pătrundere

fără drept într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de

acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, fie prin refuzul de a

le părăsi.

Prin

„locuință", în sensul acestui text, se înțelege orice loc destinat uzului

domestic, cu condiția să fie efectiv locuit, folosit pentru nevoi legate de

viața de zi cu zi a unei persoanei.

În cauza de

față, în mod corect s-a reținut prin rezoluțiile atacate că imobilul în curtea

căruia a intrat executorul judecătoresc C.D.C., nu este o „locuință", în

sensul legii, deoarece, chiar dacă este destinat să servească drept locuință,

nu era locuit efectiv la data săvârșirii faptei.

Pe de altă

parte, executorul judecătoresc C.D.C. nu a pătruns „fără drept" în curtea

imobilului, ci în baza unei justificări legate de îndeplinirea atribuțiilor de

serviciu - respectiv pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești.

Așa fiind,

s-a reținut că nu poate fi primită favorabil critica formulată de petent, în

sensul că s-ar fi impus audierea ca martori a muncitorilor aflați în curte,

deoarece declarațiile acestora nu ar fi nici concludente și nici utile pentru

soluționarea cauzei.

Întrucât din

cercetările efectuate în cauză nu au rezultat indicii privind săvârșirea de

către executorul judecătoresc C.D.C. a unei fapte prevăzute de legea penală, în

mod corect Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta,

pentru infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) și art. 246 C. pen.

Împotriva

sentinței a declarat recurs petiționarul.

Recursul

declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de

fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată.

într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu

sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii reclamate în sarcina

executorului judecătoresc.

Din analiza

actelor premergătoare, rezultă că intimata și-a exercitat atribuțiile de

serviciu, în conformitate cu dispozițiile legii, așa cum în mod corect a

reținut instanța de fond în considerente.

În calitatea

sa de executor judecătoresc, intimata C.D.C. a inițiat procedurile de executare

silită, la solicitarea creditorului S.P., a Deciziei civile nr. 1068 din 15

noiembrie 2007 a Tribunalului Galați, prin care a fost admisă cererea formulată

pe calea ordonanței președințiale de reclamantul S.P. și s-a dispus sistarea

lucrărilor pe care pârâții P.V. și P.M. le executau la imobilul situat în

Galați, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. 3894/233/2007 al

Judecătoriei Galați și a emis somația nr. 87/2008, prin care li s-a solicitat

debitorilor să se conformeze dispozitivului deciziei civile menționate și să

achite debitul total, reprezentând cheltuieli de judecată, cheltuieli de

executare și onorariul executor.

În mod corect

s-a constatat că nici infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192

alin. (2) C. pen., nu se poate reține în sarcina intimatei, dat fiind că

lipsește una din cerințele esențiale pentru existența acestei infracțiuni,

respectiv ca elementul material al laturii obiective să constea într-o acțiune

de pătrundere fără drept. Or, din actele premergătoare a rezultat că accesul

executorului judecătoresc a avut loc în baza unui temei legal, urmare unei

cereri de punere în executare a unei hotărâri judecătorești.

Drept urmare,

așa cum a rezultat din verificările efectuate în faza actelor premergătoare,

procedura executării silite s-a efectuat de către intimata executor cu

respectarea dispozițiilor legale, apreciindu-se, în mod corect, că nu sunt

indicii și elemente din care să rezulte infracțiunile reclamate de petiționar

în sarcina intimatei.

Criticile

recurentului petiționar, referitoare la actele executorului judecătoresc pot fi

soluționate fie prin recurgerea la contestarea acestora în condițiile art. 57

din Legea nr. 188/2000, fie prin exercitarea, conform dispozițiilor procesual

civile, a căilor de atac prevăzute de lege.

În raport de

considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică

și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

P.V., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.V. împotriva sentinței

penale nr. 72/ F din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 ianuarie 2011.