ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 422/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 160/F din 3 noiembrie 2010 Curtea de Apel Galați, secția penală a respins ca nefondată plângerea petentului B.V. împotriva Ordonanței nr. 96/P/2010 din 3 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pe care a menținut-o. Instanța a reținut că persoana vătămată B.V. la datele de 11 ianuarie 2010 și 18 ianuarie 2010 s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, prin care a cerut efectuarea de cercetări penale față de procurorul M.P. pentru soluțiile dispuse în Dosarele nr. 4949/2005 și 5952/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani și în legătură cu acțiunea de evacuare efectuată de executorul judecătoresc T.I.C., acuzându-i pe cei doi de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin Ordonanța nr. 96/P/2010 din 3 iunie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror și executorul judecătoresc sus-numiți pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) și f) C. proc. pen. S-a motivat că, în Dosarul nr. 5952/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, magistratul procuror a confirmat la 23 ianuarie 2008 prin rezoluție, propunerea de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. în urma efectuării unei constatări tehnico-științifice-grafică, care a stabilit că scrisul depus în finalul declarației olografe a persoanei vătămate începând cu fraza „îmi retrag plângerea ..." și semnătura au fost executate de aceasta.

Această soluție a fost confirmată prin Rezoluția nr. 267/11/2/2008 din 28 februarie 2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată conform art. 278 C. proc. pen. de către petent. Referitor la executorul judecătoresc T.I.C. s-a reținut că prin Rezoluția nr. 668/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor față de executor, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Așa fiind, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. f) C. proc.

pen., întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale - fapta a făcut obiectul Dosarului nr. 668/2009 al aceluiași parchet. Prin Ordonanța nr. 701/II/2/2010 din 20 iulie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, plângerea petiționatului B.V., împotriva soluției de netrimitere în judecată, a fost respinsă. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. petiționarul a formulat plângere împotriva ordonanței de netrimitere în judecată în fața judecătorului Curții de Apel Galați, care, așa cum s-a arătat a respins-o ca nefondată prin Sentința penală nr. 160/F din 3 noiembrie 2010. În motivarea hotărârii a reținut că Ordonanța nr. 96/P/2010 din 3 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați este legală și temeinică.

Curtea a făcut verificări suplimentare, în urma cărora a rezultat că Dosarul nr. 4949/2005 despre care se face vorbire în Ordonanța nr. 96/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, nu este al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, ci al Judecătoriei Focșani. Prin Sentința penală nr. 2922/2005 a Judecătoriei Focșani pronunțată în Dosarul nr. 4949/2005 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.V. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 4161 din 26 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani (făptuitor J.G.) menținută prin Rezoluția nr. 621/II/2/2005 din 31 mai 2005 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani.

Sentința penală nr. 2922/2005 a Judecătoriei Focșani, a rămas definitivă, prin respingerea recursului petentului B.V., prin Decizia penală nr. 638 din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Vrancea. Analizând actele și lucrările dosarului a constatat că intimatul T.I.C., executor judecătoresc a acționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute în Codul de procedură civilă și în Legea executorilor judecătorești, după cum s-a constatat și în Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 668/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva căreia petentul nu a exercitat căile legale de atac, o nouă plângere nu se poate face pentru aceleași fapte. În ceea ce privește pe procurorul M.P.

rezultă că acesta a acționat cu respectarea dispozițiilor legale și nu a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. proc. pen. Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de soluțiile de neurmărire penală dispuse de procuror să poată să facă plângere împotriva acestora. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-a revenit, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum de altfel a procedat și petiționarul B.V. S-a arătat, că pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții.

Prima condiție constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării. Cea de-a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui de la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. Intervenția unui astfel de caz rezultă, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării fie din actele ulterioare.

În mod justificat procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, a constatat existența cazului de împiedicare a începerii urmăririi penale prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu e prevăzută de legea penală) întrucât făptuitoarea M.P. a acționat cu respectarea dispozițiilor legale. Hotărârea sus-menționată a fost atacată cu recurs de către petiționar, susținând prin motivele scrise și concluziile orale, casarea acesteia și în rejudecare desființarea ordonanțelor de neurmărire și trimiterea dosarului la procuror pentru a efectua urmărirea penală. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică fiind amplu și judicios motivată. Partea nemulțumită de o soluție dată de procuror are posibilitatea, potrivit legii, să se adreseze cu plângere procurorului ierarhic. Plângerea penală împotriva magistratului procuror care a dispus o soluție de neurmărire deși reprezintă exercitarea unui drept prevăzut de lege, nu se poate substitui și nici nu poate constitui o nouă cale de a desființa soluția de neurmărire. Potrivit funcțiilor sale, o astfel de plângere are, potrivit art. 221 cu referire la art. 222 C. proc. pen., valoarea unei încunoștințări a organului de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.

Pentru a dispune începerea urmăririi penale în cauză, însă, este necesar să se constate, conform dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., că din cuprinsul plângerii sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de lege. În caz contrar, procurorul dispune/confirmă neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (4) și alin. (6) C. proc. pen. Această din urmă situație a fost constatată în cauza de față iar dispozițiile de neîncepere a urmăririi penale luată de procuror prin Ordonanța nr. 96/P/3 iunie 2010 este legală și temeinică. Nici din conținutul plângerii petiționarului, nici din alte verificări nu rezultă vreun indiciu care să susțină rezonabil presupunerea că magistratul procuror și executorul judecătoresc și-au îndeplinit abuziv îndatoririle de serviciu cu ocazia adoptării soluției de neurmărire, respectiv în efectuarea actelor de evacuare.

Față de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul petiționarului B.V. urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.V. împotriva Sentinței penale nr. 160/F din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.