ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1413/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 18 martie 2011 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați plângerea penală formulată de persoana vătămată B.D. împotriva judecătorului P.A.E. de la Tribunalul București, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., înregistrându-se astfel dosarul penal nr. 212/P/2011. Potrivit acesteia, în încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă la 21 aprilie 2010, în Dosarul nr. 2521/3/2010, s-a consemnat eronat temeiul juridic al cererii de suspendare a judecării cauzei, omițându-se să se consemneze și pct. 2 al art. 244 alin. (1) C. proc.

civ. (fila 1). La data de 18 martie 2011 au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și dosarele nr. 213/P/2011, 214/P/2011 și 215/P/2011, ca urmare a altor plângeri formulate de persoana vătămată B.D., împotriva judecătorului P.A.E., de la Tribunalul București. În plângerea înregistrată sub nr. 213/P/2011, persoana vătămată a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., deoarece, în cererea sa de suspendare a judecării cauzei, depusă la dosarul nr. 2521/3/2010 a Tribunalului București - secția a III-a civilă, a descris și o faptă de fals în înscrisuri și a numit autorii acesteia și apreciază că, în condițiile în care judecătorul nu a înaintat cererea sa procurorului, a favorizat infractorii indicați în conținutul acesteia.

În plângerea înregistrată sub nr. 214/P/2011, persoana vătămată B.D. a solicitat efectuarea de cercetări fată de judecătorul P.A.E. pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., constând în aceea că a consemnat date nereale în încheierea de ședință din 16 iunie 2010. Menționează că, deși în cererea sa a indicat numele și funcțiile făptuitorilor, în încheierea de ședință nu au fost nominalizați ci s-a consemnat doar „indică pe făptuitor ca fiind traducătorul actului". În plângerea înregistrată sub nr. 215/P/2011, persoana vătămată B.D. a solicitat efectuarea de cercetări fată de judecătorul P.A.E. pentru infracțiunea de abuz în serviciu în îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., costând în aceea că, deși inițial i-a încuviințat cererea de ajutor public judiciar pentru desemnarea unui avocat, în ședința din data de 25 ianuarie 2011, judecătorul a revenit asupra încuviințării cererii de asistență juridică gratuită.

Constatându-se că între cele patru cauze există legătură și reunirea acestora se impune pentru o bună înfăptuire a justiției, prin ordonanța nr. 212/P/2011 din 11 august 2011 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 212/P/2011, nr. 213/P/2011, nr. 214/P/2011 și nr. 215/P/2011, dosarul nou format având nr. 212/P/2011. Prin Rezoluția nr. 212/P/2011 din 05 septembrie 2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus, în baza art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul P.A.E. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, favorizarea infractorului și fals intelectual prevăzute de art. 246, art. 247, art. 264 și art. 289 C. pen.

Din verificările efectuate în cauză s-a apreciat că nu rezultă indicii privind săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală de către judecătorul P.A.E., cu prilejul exercitării atribuțiilor de serviciu în dosarul sus-menționat. S-a mai arătat că nemulțumirile persoanei vătămate legate de modul de soluționare a cererilor sale, formulate la termenele de judecată acordate în acest dosar, nu pot fi analizate în cadrul unei cercetări penale a magistratului. S-a mai reținut că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților precum și orice alte erori materiale pot fi îndreptate, la cerere, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., pe calea unei încheieri de îndreptare eroare materială.

Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin rezoluția nr. 947/11/2/2011, a respins ca nefondată plângerea formulată de petent, apreciind soluția ca fiind legală și temeinică. Nemulțumit, petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată. Prin sentința penală nr. nr. 199/F din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că: legislația națională și cea comunitară consacră principiul independenței magistraților, partea vătămată având posibilitatea de a declara căile de atac prevăzute de lege în măsura în care este nemulțumită de hotărârea pronunțată.

Potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind reorganizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac arătate conform dispozițiilor legale. Eventuala încălcare a normelor procedurale ce vizează judecarea unei cauze de către judecător, sau eventuala nelegalitate și netemeinicie a hotărârii pronunțate nu atrag răspunderea penală a judecătorului. Așa cum s-a arătat și în rezoluția pronunțată, toate nemulțumirile invocate de către petent în plângerile penale formulate au fost invocate și cu prilejul unei cereri de recuzare a intimatei P.A.E., respinsă prin încheierea din 23 martie 2011. Orice apreciere asupra legalității modului de îndeplinire a atribuțiilor jurisdicționale de către judecător, în afara căilor legale de atac, ar reprezenta o încălcare a principiului independenței judecătorului.

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia penală nr. 1925 din 24 martie 2006, că judecătorii care instrumentează cauzele civile sau penale nu pot fi trași la răspundere penală și nici măcar civilă pentru interpretările date legii, chiar dacă aceștia ar fi greșit, pentru acest lucru existând doar căile de atac prevăzute de lege, așa cum s-a precizat mai sus. Împotriva acestei din urmă sentințe petentul B.D. a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 278 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării. Așa fiind, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.D. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.D. împotriva sentinței penale nr. 199/F din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2012.