ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1419/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1419/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar,
constată următoarele:
P
rin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr.
1053/P/2009 din 14 aprilie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de
T.I.M., avocat în cadrul Baroului Galați, pentru infracțiunile prevăzute de
art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3)
și (5) C. pen.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și
declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe
lângă Tribunalul Galați cu privire la P.Ș., P.T., E.A., B.E., B.L., R.N. și P.G.R.
pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)
C. pen., art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și
art. 323 C. pen.
Pentru a se dispune acesta soluție s-au reținut
următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Direcția Națională
Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați în luna iunie 2009, persoana
vătămată P.V. a solicitat cercetarea făptuitorilor T.I.M., P.T., E.A., B.E., B.L.,
R.N. și P.G.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de
mită, luare de mită, înșelăciune cu consecințe
deosebit de grave, abuz în
serviciu
contra intereselor persoanelor, fals intelectual, asocierea pentru
săvârșirea
de infracțiuni și trafic de influență.
Prin Ordonanța nr. 124/P/2009 din 15 octombrie 2009
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați - a dispus :
-
neînceperea
urmăririi penale față de făptuitorii T.I.M.
și P.Ș. pentru comiterea
infracțiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. în
referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență, prevăzută de
art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii P.T.,
E.A., B.E., B.L. și R.N., pentru
săvârșirea infracțiunilor de luare de mită,
prevăzută de art. 254 alin. (1)
C. pen. în referire la art. 6 din Legea
nr. 78/2000, trafic de influență, prevăzută de art. 247 alin. (1) C. pen. în
referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și abuz în serviciu, prevăzută de art.
13
2
din Legea nr. 78/2000;
- neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P.G.R.,
pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la
art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 246 C. pen.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei
față de făptuitorii T.I.M., P.Ș., P.T., E.A., P.G.R., B.E., B.L. și R.N. și
declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Galați pentru efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor
prevăzute de art. 289 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.,
art. 246 C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. și art. 323 alin. (1) și (2) C.
pen.
Declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Galați a fost determinată de calitatea de avocat a
făptuitorului T.I.M.
Cauza disjunsă și declinată a fost înregistrată la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați la data de 27 octombrie 2009 și
formează obiectul prezentului dosar.
Persoana vătămată P.V. a afirmat că făptuitorul T.I.M.,
în calitate de avocat al fratelui său P.Ș. în cauze civile, a comis
infracțiunea de fals intelectual constând în acea că a inserat fapte nereale în
următoarele acte:
- întâmpinarea din dosarul nr. 4254/c/2005 al
Judecătoriei Galați;
- întâmpinarea din dosarul nr. 6890/C/2006 al
Judecătoriei Galați ;
- concluziile scrise depuse la dosarul nr. 1215/C/2006
al
Judecătoriei Galați ;
- declarația de recurs
depusă în dosarul Judecătoriei Galați nr. 5732/121/2006;
- notificarea adresată
persoanei vătămate la data de 27 februarie 2007;
- întâmpinarea din
dosarul nr. 5732/121/2006 al Curții de Apel Galați;
- cererea reconvențională
din dosarul nr. 1185/233/2008;
- cererea de
intervenție din dosarul Judecătoriei Galați nr. 778/121/2006.
În opinia persoanei
vătămate P.V., prin comiterea acestor falsuri, făptuitorul T.I.M. l-a ajutat pe
fratele său P.Ș. să comită infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit
de grave.
In sarcina
făptuitorului nu s-a putut reține infracțiunea de fals intelectual întrucât
aceasta nu există.
Cererile,
întâmpinările, declarațiile de recurs făcute de apărătorul unei părți într-o
cauză dedusă judecății nu intră în sfera ilicitului penal. Acestea reprezintă
opiniile apărătorului cu privire la cauza dedusă judecății, trebuie motivate în
fapt și în drept și sunt supuse controlului instanței de judecată.
Magistratul
judecător desemnat să judece cauza este singurul care
apreciază legalitatea și temeinicia cererilor
formulate de părți, personal sau prin avocați aleși.
Întrucât infracțiunea
de fals intelectual nu există, pe cale de consecință nu există nici
infracțiunea de complicitate la înșelăciune pretins a fi comisă de T.I.M.
Pentru aceste motive
s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul T.I.M.
Infracțiunea prevăzută
de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. pretins a fi comisă de
făptuitorii P.Ș., P.T., E.A., B.E., B.L., R.N. și P.G.R. este de competența
Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.
Întrucât celelalte
infracțiuni sesizate de persoana vătămată P.V.
sunt conexe cu infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit
de grave,
s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în
favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați pentru toți făptuitorii și
toate infracțiunile sesizate de persoana vătămată P.V.
Împotriva acestei
ordonanțe, în termen legal, a formulat plângere petentul P.V., plângere care a
fost respinsă prin ordonanța nr.
487/11/2/2010
din 10 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe
lângă Curtea
de Apel Galați, reținându-se că ordonanța atacată este
legală și temeinică și că aspectele reclamate de petent nu îmbracă forma
unor fapte prevăzute de legea penală.
Împotriva ordonanței
nr. 1053/P/2009 din 14 aprilie 2010, în termen legal și în conformitate cu
prevederile art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., a formulat plângere
petentul P.V., înregistrată pe rolul
Curții
de Apel Galați sub nr. 748/44/2010 din 02 iunie 2010.
În susținerea
plângerii sale, petentul a arătat că în cauză este vorba despre o fraudă
imobiliară de 1.400.000 Euro, comisă sub conducerea și indicațiile directe ale
intimatului T.I.M., astfel încât competența de soluționare aparține DNA Galați.
A mai invocat aspecte legate de litigiul civil pe care îl are cu fratele său, P.Ș.,
și a arătat că intimatul, în calitate de avocat ales al acestuia din urmă, a
făcut afirmații false în actele depuse la dosar.
Prin sentința penală
nr. 163/F din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a
respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.V. împotriva ordonanței
de neîncepere a urmăririi penale nr. 1053/P/2009 din 14 aprilie 2010 a
Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel
Galați, menținându-se ordonanța atacată.
În baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., a fost obligat
petentul
la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru
a pronunța această sentință, analizând plângerea formulată
de petent și ordonanța atacată, instanța de fond a
constatat că în mod justificat s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale
față de avocatul T.I.M., întrucât din cercetările efectuate în cauză nu a
reieșit comiterea infracțiunilor sesizate.
Astfel, s-a reținut că
faptul că intimatul T.I.M. a făcut
afirmații
considerate de petent ca fiind necorespunzătoare adevărului, în
cuprinsul
actelor depuse în calitate de avocat la dosarele aflate pe rolul instanțelor
civile, ce vizează litigiul dintre petent și fratele său, nu poate atrage
incidența răspunderii penale sub aspectul infracțiunii de „fals
intelectual", astfel cum a reclamat petentul.
Potrivit art. 289 alin.
(1) C. pen. constituie infracțiunea de „fals intelectual" falsificarea
unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar
aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau
împrejurări necorespunzătoare adevărului ori
prin
omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
Una din
particularitățile infracțiunii mai sus arătate o constituie
împrejurarea că aceasta poate fi comisă doar de
către un funcționar aflat
în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ori
intimatul nu are această calitate
ci pe
aceea de avocat, astfel că nu poate fi subiect activ al infracțiunii de
„fals
intelectual".
În ceea ce privește
complicitatea la infracțiunea de înșelăciune, reclamată de petent a se fi comis
prin falsurile făcute de intimat, instanța de fond a reținut că cererile,
întâmpinările, memoriile sau concluziile
depuse
de apărătorul ales al uneia dintre părți nu pot fi considerate ca un
ajutor
dat unei persoane pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, acestea
nereprezentând decât opiniile avocatului respectiv, ce sunt supuse analizei și
controlului instanței învestite cu soluționarea cauzei.
Față de cele mai sus
arătate s-a constatat că în mod corect s-a dispus prin ordonanța atacată de
petent neînceperea urmăririi penale față de intimatul T.I.M. întrucât faptele
reclamate de petent nu constituie infracțiuni.
Cât privește
susținerea inculpatului că în cauză competența de soluționare aparține DNA
Galați, s-a constatat că nici aceasta nu poate conduce la admiterea plângerii,
întrucât prin ordonanța nr. 124/P/2009 Direcția Națională Anticorupție -
Serviciul Teritorial Galați s-a pronunțat asupra aspectelor invocate de petent,
dispunând neînceperea urmăririi penale, printre alții, și față de intimatul T.I.M.,
iar în situația
în care petentul era
nemulțumit de această soluție avea posibilitatea să o
atace în
conformitate cu prevederile art. 278, art. 278
1
C. proc. pen.
Împotriva acestei
sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs petentul, solicitând casarea
sentinței și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi
penale, întocmirii rechizitoriului și trimiterii în judecată a intimatului,
reiterând în esență solicitarea de tragere la răspundere penală a intimatului,
întrucât a încălcat dispozițiile prevăzute de Legea 51/1995.
Înalta Curte,
examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu,
potrivit dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., constată
că recursul este nefondat.
Din actele
premergătoare efectuate în cauză, rezultă, într-adevăr, că intimatul avocat T.I.M.
nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și
complicitate la infracțiunea de înșelăciune, sesizate de petent.
Potrivit dispozițiilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 de organizare și exercitare a profesiei
de avocat, profesia de avocat este liberă și independentă cu organizare și
funcționare autonome.
În consecință, în ceea
ce privește infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 246 C. pen., se
constată că nu poate fi reținută în
sarcina
intimatului, având în vedere că acesta nu poate fi subiect activ al
acestei
infracțiuni, avocatul neputând fi asimilat noțiunii de funcționar, astfel cum
aceasta este definită prin dispozițiile art. 147 alin. (2) C. pen.
De
asemenea, în mod corect s-a apreciat că cererile, întâmpinările,
memoriile sau concluziile depuse de avocat, în numele
părții pe care o
reprezintă în instanță, nu
intră în sfera ilicitului penal și nu pot fi apreciate
ca un ajutor dat
unei persoane pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, acestea
reprezentând doar opiniile avocatului respectiv, ce sunt supuse cenzurii
instanței învestite cu soluționarea cauzei, astfel că nu se poate reține nici
existența unor indicii privind săvârșirea de către intimat a infracțiunii de
complicitate la înșelăciune.
Având în vedere că din
actele premergătoare efectuate în cauză
nu
s-au putut identifica indicii care să confirme săvârșirea vreunei fapte
penale
de către intimat, iar petentul nu a invocat și depus în susținerea afirmațiilor
sale probe care să ateste o altă situație de fapt decât cea care rezultă din
actele dosarului, soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și
temeinică.
Pentru
considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385
15
alin. (1)
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petentul P.V. împotriva sentinței penale nr. 163/F
din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Totodată, în baza art.
192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petentul P.V. împotriva sentinței penale nr. 163/F din 10
noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurentul
petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 7 aprilie 2011.