ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3214/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoare: La 17 iunie 2009, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângerea 3652 numitului I.A., prin care solicita efectuarea de cercetări față de l.I.I. și A.I., avocați în carul Baroului București, sub aspectul săvârșirii infracțiuni de înșelăciune (prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.), evaziune fiscală (prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005) abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (prevăzută de art. 246 C. pen.), abuz în serviciu în formă calificată (prevăzută de art. 248 C. pen. ), asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni (prevăzută de art. 323 C. pen.), trafic de influență (prevăzut de art. 257 C. pen.) și luare de mită (prevăzută de art. 254 C. pen.), constând în aceea că avocatul A.I.

(desemnat din oficiu să îl asiste gratuit în două dosare aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) nu și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător mandatul și nici nu i-a prezentat împuternicirea avocațială. Prin Ordonanța nr. 1083 /P/2009 din 9 noiembrie 2009 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în baza art. 228 alin. (1) și alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.: - neînceperea urmăririi penale față de numiții l.I.I. și A.I.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune (prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.), evaziune fiscală (prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (prevăzută de art. 246 C. pen.), abuz în serviciu în formă calificată (prevăzută de art. 248 C. pen.) și, asocire în vederea săvârșirii de infracțiuni (prevăzută de art. 323 C. pen.); - disjungerea și declinarea cauzei spre competentă soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență (prevăzut de art. 257 C. pen.), luare de mită (prevăzută de art. 254 C. pen.) și dare de mită (prevăzută de art. 255 C. pen.); Pentru a se dispune astfel s-a reținut că, faptele sesizate de numitul I.A.

nu există, în cauză Baroul București a dat curs cererii acestuia de asistentă juridică, iar avocatul desemnat în acest scop A.I. a pus concluziile legale în cauzele în care a fost desemnat. Împotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, plângere care i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 1961/11-2/2009 din 23 decembrie 2009. Nemulțumit, petiționarul s-a adresat instanței, potrivit art. 278 C. proc. pen. Prin încheierea de ședință din 10 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a luat act că la 15 ianuarie 2010 intimatul A.I. a decedat.

Prin Sentința penală nr. 118 F din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.A. împotriva Ordonanța nr. 1083/P/2009 din 9 noiembrie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 400 RON, cu motivarea că soluția dispusă este legală și temeinică și că petentul nu a prezentat nici o dovadă aptă să infirme cele stabilite în mod corect de către Parchet.

Împotriva acestei sentințe peționarul a declarat recursul de față, la judecarea căruia nu s-a prezentat, solicitând, în cuprinsul motivelor de recurs scrise depuse la dosar, casarea sentinței recurate, întrucât este netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru "a mi se da posibilitatea să discutăm în contradictoriu, să confruntăm probele"; totodată, recurentul a solicitat și scutirea de plata cheltuielilor judiciare în fond și recurs întrucât nu realizează venituri. Asupra excepției tardivității recursului, invocată de intimatul I.I.I., prin apărător. La termenul de judecată din 17 septembrie 2010, apărătorul intimatului a ridicat excepția tardivității recursului, susținând că petiționarul a exercitat calea de atac la 10 mai 2010, în condițiile în care comunicarea sentinței a avut loc la 29 aprilie 2010. Excepția nu este întemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la 21 aprilie 2010, dată la care au avut loc dezbaterile în fața Curții de Apel București, petiționarul I.A. a lipsit, iar comunicarea sentinței a avut loc la 28 aprilie 2010, încât ultima zi a termenului de recurs (10 zile potrivit art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen.) a fost 8 mai 2010 (sâmbăta), iar petiționarul I.A. a exercitat calea de atac a recursului la 10 mai 2010 (data poștei), în prima zi lucrătoare care a urmat zilei de 8 mai 2010, în condițiile art. 186 alin. (4) C. proc. pen. Pe fondul cauzei, recursul se învederează a fi nefondat.

Din examinarea dosarului și a considerentelor sentinței atacate rezultă în mod pregnant că soluția - adoptată de procuror prin Ordonanța atacată și confirmată atât de procurorul ierarhic superior cât și de prima instanță - este temeinică și legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 9 din Legea nr. 241/2005, art. 246 C. pen., art. 248 C. pen. art. 323 C. pen., infracțiuni ce ar fi fost săvârșite de intimații I.I.I. și A.I. Cererea petiționarului de trimitere a cauzei spre rejudecare nu este întemeiată întrucât, în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., instanța verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror alte înscrisuri noi prezentate.

Așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate, petiționarul nu a depus nici o dovadă la dosar care să infirme cele stabilite de Parchet și nici nu s-a prezentat în fața instanței. Nici cererea referitoare la scutirea de la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat nu poate fi primită. Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins recursul sau cererea. Față de cele expuse, în cauză nefiind motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și desființarea ordonanței procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul I.A.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului formulată de intimatul I.I.I. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.A. împotriva Sentinței penale nr. 118/F din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2010.