ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4340/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4340/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 297/ F

din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționara N.M.F. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din

data de 13 iulie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

față de intimații D.C.Ș., P.G., B.M.V. și V.G. în Dosarul nr. 902/P/2010.

S-au reținut,

în esență, următoarele:

Prin

ordonanța din data de 13 iulie 2010 dată de procurorul C.P. de la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 902/P/2010 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimații D.C.Ș. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C.

pen. și art. 292 C. pen., P.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

215 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 290 C. pen.,

B.M.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen., art. 248

C. pen., art. 292 C. pen. și V.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

215 C. pen., reținându-se următoarele:

Prin

ordonanța nr. 211/P/2008, din data de 14 mai 2010, D.N.A. - Serviciul

Teritorial București a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 42 C. proc. pen.

rap la art. 45 alin. (1) și art. 12 din același cod, neînceperea urmăririi

penale față de numiții P.G., D.C.Ș. și V.G., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen. respectiv art. 257 C. pen. rap. la art.

6 din Legea nr. 78/2000 (întrucât faptele nu există), disjungerea cauzei față

de B.M.V., V.G., D.C.Ș. și P.G. și declinarea competenței de soluționare în

favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea

continuării cercetărilor sub aspectul celorlalte infracțiuni indicate în

plângere.

Din

examinarea sesizării formulate de petiționară, a rezultat că aceasta a

solicitat efectuarea de cercetări cu privire următoarele aspecte:

- avocatul P.G.

l-a asistat și reprezentat pe inculpatul V.G. în cauza ce a format obiect al Dosarul

nr. 7271/2005 al Judecătoriei Giurgiu fără a face dovada calității (respectiv

împuternicire avocațială) la termenele de judecată din datele de 12 ianuarie 2006

și 14 februarie 2006, iar împuternicirea avocațială depusă la dosar la data de

15 februarie 2006 este falsă, deoarece nu are menționat în rubrica

corespunzătoare numărul înregistrare;

- avocatul D.C.Ș.,

desemnat din oficiu pentru a-i acorda asistență juridică, nu a fost prezent la

termenul de judecată din data de 20 iunie 2006, fiind totuși menționat în

încheierea de ședință; de asemenea, același avocat a formulat concluzii

împotriva intereselor sale la termenul de judecată la care a avut loc

dezbaterea cauzei și a făcut declarații necorespunzătoare adevărului, susținând

în fața completului de judecată că a fost prezent și a asistat-o la termenul

din data de 20 iunie 2006, împrejurare nereală;

- grefierul

de ședință B.M.V. a consemnat prezența apărătorului din oficiu D.C.Ș. la

termenul de judecată din data de 20 iunie 2006, deși acesta a fost absent;

- numitul V.G.

(inculpat în Dosarul înregistrat sub nr. 7271/2005 la Judecătoria Giurgiu) a

sustras din dosarul cauzei un suport tip CD conținând înregistrarea unei

convorbiri telefonice ce constituia mijloc de probă.

Din actele

premergătoare, a reieșit că prin plângerea adresată Judecătoriei Giurgiu și

înregistrată la data de 10 octombrie 2005 sub nr. 7271/2005, petiționara N.M.F.

a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului V.G. pentru comiterea

infracțiunilor de amenințare și insultă prev. de art. 193 C. pen. și art. 205 C.

pen.

La termenul

de judecată din data de 12 ianuarie 2006 s-a prezentat inculpatul personal,

solicitând acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător, cererea fiind

încuviințată de instanță.

Începând cu

termenul de judecată de la data de 14 februarie 2006, inculpatul a fost asistat

de apărător ales, avocat P.G.

În dovedirea

raporturilor contractuale a fost prezentat contractul de asistență juridică din

14 februarie 2006 încheiat între avocat P.G. și client V.G., având ca obiect

asistare și reprezentare la Judecătoria Giurgiu. Aferent a fost emisă

împuternicire avocațială, la aceeași dată, iar onorariul în cuantum de 100 lei

a fost achitat cu chitanța din 01 septembrie 2006.

În baza

solicitării părții vătămate din data de 10 aprilie 2006, s-a asigurat acesteia

asistență juridică din oficiu începând cu termenul de judecată din data de 20

iunie 2006.

În acest

sens, a fost desemnat pentru a acorda asistență juridică avocatul B.M., care a

fost substituit de avocatul D.C.Ș.

Conform

mențiunilor din încheierea de ședință din data de 20 iunie 2006 și din caietul

grefierului de ședință, precum și în urma audierii înregistrării ședinței de

judecată, a rezultat că avocatul D.C.Ș. a asistat partea vătămată la termenul

menționat.

La termenul

din data de 05 septembrie 2006, partea vătămată N.M.F. a absentat, însă a fost

reprezentată de avocat desemnat din oficiu.

Fiind pusă în

discuție de către instanță contestarea notiței grefierului de ședință (cerere

formulată de partea vătămată la termenul de judecată anterior), apărătorul din

oficiu a susținut că nu apreciază că ar exista motive de contestare.

La același

termen s-a dat cuvântul pe fondul cauzei, iar prin sentința penală nr. 2239 din

05 septembrie 2006 a Judecătoriei Giurgiu s-a dispus achitarea inculpatului V.G.

pentru comiterea infracțiunilor prev. art. 193 C. pen. și art. 205 C. pen.

Împotriva acestei

hotărâri petiționara a declarat recurs, cererea fiind însoțită de un suport tip

CD Conținând o înregistrare audio efectuată de aceasta și cu privire la care a

susținut că a fost sustrasă de la dosar de către inculpat, întrucât nu a fost

regăsită cu ocazia studierii acestuia.

Fiind audiat,

numitul D.C.Ș. a precizat că a fost desemnat să acorde asistență juridică

părții vătămate N.M.F. în Dosarul nr. 7271/2005 al Judecătoriei Giurgiu

asistând partea la termenele de judecată din datele de 20 iunie 2006 și

respectiv 05 septembrie 2006. A mai arătat că a fost prezent personal în sala

de judecată și a pus concluzii în conformitate cu actele dosarului.

La rândul

său, grefierul B.M.V. a susținut că cele consemnate în caietul său corespund cu

cele întâmplate în ședința de judecată și se reflectă în încheierea de ședință

din data de 20 iunie 2006.

De asemenea,

numitul V.G. a menționat că în cauza ce a format obiect al Dosarului nr. 7271/2005

a fost asistat de avocat P.G., încheind cu acesta un contract de asistență

juridică în formele prevăzute de lege. Totodată, a negat sustragerea vreunui

înscris din dosarul indicat.

Față de cele

arătate, s-a constatat că față de numiții B.M.V., V.G., D.C.Ș. și P.G., se

impune neînceperea urmăririi penale,sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune prev. de art. 215 C. pen., întrucât fapta nu există.

Prin

rezoluția din data de 20 august 2010 dată de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1583/11/2/2010 a fost

respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă împotriva soluției

emise la data de 13 iulie 2010 în Dosarul nr. 902/P/2010.

Împotriva soluției

de neîncepere a urmăririi penale, petenta a formulat plângere la instanță,

aceasta fiind respinsă pentru următoarele considerente:

- cu privire

la faptul că procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București nu

s-a pronunțat asupra infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen., pentru care

petenta a solicitat a se efectua cercetări, s-a menționat că D.N.A. - Serviciul

Teritorial București a dispus prin ordonanța nr. 211/P/2008, din data de 14 mai

2010, neînceperea urmăririi penale față de numiții P.G., D.C.Ș. și V.G. pentru

săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate, respectiv art. 257 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele nu există.

Referitor la

numita B.M.V., întrucât, pe de o parte, prin plângerea penală s-a solicitat

cercetarea sus-numitei cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

248, 292 și art. 215 C. pen., iar pe de altă parte, din actele premergătoare

efectuate în cauză nu au rezultat indicii în sensul săvârșirii de către aceasta

a infracțiunii prevăzute de art. 257, în mod corect procurorul nu a extins

cercetările sub aspectul acestei infracțiuni;

- cât

privește insuficiența probelor de la dosar, invocată de petentă, s-a apreciat

și această critică ca fiind nefondată.

Astfel, s-a

reținut că la dosarul de urmărire penală există suficiente probe (plângerea și

declarația numitei N.M.F., declarația numitului P.G., declarația numitului D.C.Ș.,

declarația numitei B.M.V., copii certificate de pe încheierile de ședință din

datele de 14 februarie 2006, 16 februarie 2006, 03 mai 2006, 30 mai 2006 și 20

iunie 2006, precum și de pe sentința penală nr. 2239 din 05 septembrie 2006,

pronunțate de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. 7271/2005, copie certificată

de pe Decizia penală nr. 839 din 28 decembrie 2006 a Tribunalului Giurgiu,

pronunțată în Dosarul nr. 2103/122/2006, copii xerox de pe împuternicirea

avocațială și de pe contractul de asistență juridică cu aceeași serie, din data

de 14 februarie 2006), care, coroborate, susțin soluția de neîncepere a

urmăririi penale în cauză.

S-a mai

reținut că aspectele indicate de petentă, respectiv nemulțumirile legate de modul

de rezolvare a plângerii penale de către procurorul căruia i-a fost repartizată

cauza, exced cadrului procesual al unei plângeri formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., constituind afirmații tendențioase, licențioase și care nu pot

fi supuse controlului judiciar pe calea plângerii formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

De asemenea,

susținerile în sensul că apărătorul său din oficiu din cauza penală care a

format obiectul Dosarului nr. 7271/2005, intimatul D.C.Ș., nu a declarat recurs

împotriva soluției pronunțate în cauză nu este o dovadă că a lipsit la judecata

cauzei în fond, susținerea petentei fiind lipsită de suport legal, având în

vedere dispozițiile art. 385

2

C. proc. pen. cu referire la art. 362

C. proc. pen., petentă având dreptul de a exercita căile de atac împotriva

hotărârii. împrejurarea că nu a exercitat calea de atac a recursului nu este

imputabilă apărătorului din oficiu al cărui mandat a încetat odată cu

soluționarea cauzei pe fond.

De asemenea,

referirile la pretinsele consemnări în fals de către grefierul de ședință a

prezenței avocatului din oficiu nu se confirmă, la dosarul cauzei existând

copia notelor de ședință din care rezultă prezența acestuia (fila 37).

Susținerile

în sensul că procurorul de caz „a refuzat să audieze pârâții din cauză" și

respectiv „a uitat să o introducă în acest dosar penal pe d-na judecător M.M.",

în maniera în care au fost formulate, de asemenea exced obiectului cauzei.

Referitor la prima susținere, s-a arătat că la Dosarul nr. 902/P/2010 există

declarațiile numiților P.G. (fila 56), D.C. (filele 59-61), V.G. (filele 64-65)

și B.M.V. (fila 66), intimați în cauză, iar aspectele indicate de aceștia nu

susțin aspectele pretinse de petentă.

Referitor la

numita M.M., în etapa strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală

pentru începerea urmăririi penale se efectuează acte premergătoare care pot

conduce la concluzia participării și a altor persoane însă, în speță, actele

premergătoare efectuate în cauză nu au oferit indicii sau date despre comiterea

vreunei infracțiuni de către persoanele menționate în plângere și cu atât mai

puțin de alte persoane, susținerile petentei nefiind confirmate prin probe.

Referitor la

martorul B.S., propus de petentă, instanța apreciază că în mod corect nu s-a

dispus ascultarea acestuia cât timp petentă nici nu a precizat ce aspecte ar

putea lămuri acesta, iar faptele indicate de petentă în cuprinsul plângerii nu

s-au confirmat pe baza materialului probator administrat.

Totodată, s-a

apreciat că nu poate fi transferată răspunderea verificării unor măsuri

procesuale luate în cursul judecății, sub aspectul legalității lor, din sarcina

instanței de control judiciar în sarcina Parchetului și a instanțelor penale pe

calea plângerii îndreptate împotriva lucrătorilor implicați în actul de

justiție (grefieri, judecători, avocați). Astfel cum rezultă din cuprinsul

plângerii formulate, o parte din aspectele invocate, (respectiv lipsa

apărătorului, lipsa unor mențiuni din caietul grefierului de ședință) puteau fi

cenzurate de instanța de control judiciar.

Constatând că

cele învederate de petentă, sub aspectul comiterii unor infracțiuni de către

părți din dosar sau de participanții la proces cu ocazia soluționării cauzei

penale care a format obiectul Dosarului nr. 7271/2005 în care s-a pronunțat

sentința penală nr. 2239 din 5 septembrie 2006 de Judecătoria Giurgiu, nu s-au

confirmat, instanța a respins, conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă N.M.F. împotriva

ordonanței din data de 13 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

Împotriva sentinței

a declarat recurs petiționara. Recursul declarat de petiționară, motivat în

scris la fila 2 din dosar, este nefondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, după o analiză

detaliată a situației de fapt și a înscrisurilor din dosar, instanța de fond a

dispus respingerea plângerii formulate de petiționară, ca nefondată.

Urmare

sesizării printr-o plângere penală, atunci când din conținutul acesteia nu

rezultă suficiente date și elemente pentru începerea urmăririi penale, organul

de urmărire penală este obligat, ca, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin.

(1) C. proc. pen., să efectueze acte premergătoare pentru a constata dacă

există temeiuri pentru începerea urmăririi penale.

În cadrul

acestei faze exterioare procesului penal, nefiind începută urmărirea penală în

cauză, dispozițiile procesual penale nu permit strângerea de probe, ci doar

efectuarea unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte reclamate în

conținutul plângerii.

Așa fiind,

critica referitoare la neadministrarea probelor nu este întemeiată, întrucât în

cadrul acestei proceduri, în care nu s-a creat un cadru procesual legal, nu se

administrează probe.

Totodată, din

actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că soluția de neîncepere a

urmăririi penale este legală și temeinică, întrucât nu au fost relevate indicii

cu privire la existența infracțiunilor reclamate în sarcina intimaților.

Astfel, din

examinarea actelor dosarului, rezultă că susținerile petentei cu privire la

lipsa împuternicirii avocațiale a avocatului P.G. pentru inculpatul V.G.,

menționarea greșită a prezenței apărătorului desemnat din oficiu D.C.Ș. pentru

reprezentarea intereselor sale, de către grefierul de ședință, B.M.V. și

sustragerea suportului optic din dosar de către inculpatul V.G. au fost

infirmate de verificările efectuate în cursul actelor premergătoare, pe baza

înscrisurilor care fac dovada contrară afirmațiilor sale.

În ce

privește plângerea formulată la prima instanță de către petiționară, împotriva

magistratului judecător M.M., se constată că față de aceasta nu s-a dispus o

soluție de neîncepere a urmăririi penale în cauză, astfel că nu poate face

obiectul cenzurii legalității și temeiniciei soluției procurorului, în cadrul

procedurii strict reglementate de dispozițiile art. 278

1

C. proc.

pen.

De altfel,

așa cum a reținut și prima instanță, criticile petiționarei constituie în

realitate nemulțumiri legate de modul de rezolvare a plângerii penale de către

procurorul căruia i-a fost repartizată cauza, acestea excedând cadrului

procesual al unei plângeri formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

De asemenea,

criticile petiționarei referitoare la modul de desfășurare a cauzei puteau fi

valorificate ca apărări cu ocazia exercitării căii de atac la instanța

superioară, care putea cenzura eventualele acte procesuale și procedurale

întocmite în condiții de nelegalitate.

În raport de

considerentele expuse, se constată că sentința primei instanțe este temeinică

și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta

petiționară N.M.F., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară N.M.F. împotriva sentinței

penale nr. 297/ F din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 2 decembrie 2010.