ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4340/2010

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 297/ F din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara N.M.F. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din data de 13 iulie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București față de intimații D.C.Ș., P.G., B.M.V. și V.G. în Dosarul nr. 902/P/2010. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin ordonanța din data de 13 iulie 2010 dată de procurorul C.P. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 902/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații D.C.Ș.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. și art. 292 C. pen., P.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 290 C. pen., B.M.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen., art. 248 C. pen., art. 292 C. pen. și V.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen., reținându-se următoarele: Prin ordonanța nr. 211/P/2008, din data de 14 mai 2010, D.N.A. - Serviciul Teritorial București a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 42 C. proc. pen. rap la art. 45 alin. (1) și art. 12 din același cod, neînceperea urmăririi penale față de numiții P.G., D.C.Ș.

și V.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen. respectiv art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (întrucât faptele nu există), disjungerea cauzei față de B.M.V., V.G., D.C.Ș. și P.G. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea continuării cercetărilor sub aspectul celorlalte infracțiuni indicate în plângere. Din examinarea sesizării formulate de petiționară, a rezultat că aceasta a solicitat efectuarea de cercetări cu privire următoarele aspecte: - avocatul P.G. l-a asistat și reprezentat pe inculpatul V.G.

în cauza ce a format obiect al Dosarul nr. 7271/2005 al Judecătoriei Giurgiu fără a face dovada calității (respectiv împuternicire avocațială) la termenele de judecată din datele de 12 ianuarie 2006 și 14 februarie 2006, iar împuternicirea avocațială depusă la dosar la data de 15 februarie 2006 este falsă, deoarece nu are menționat în rubrica corespunzătoare numărul înregistrare; - avocatul D.C.Ș., desemnat din oficiu pentru a-i acorda asistență juridică, nu a fost prezent la termenul de judecată din data de 20 iunie 2006, fiind totuși menționat în încheierea de ședință; de asemenea, același avocat a formulat concluzii împotriva intereselor sale la termenul de judecată la care a avut loc dezbaterea cauzei și a făcut declarații necorespunzătoare adevărului, susținând în fața completului de judecată că a fost prezent și a asistat-o la termenul din data de 20 iunie 2006, împrejurare nereală; - grefierul de ședință B.M.V.

a consemnat prezența apărătorului din oficiu D.C.Ș. la termenul de judecată din data de 20 iunie 2006, deși acesta a fost absent; - numitul V.G. (inculpat în Dosarul înregistrat sub nr. 7271/2005 la Judecătoria Giurgiu) a sustras din dosarul cauzei un suport tip CD conținând înregistrarea unei convorbiri telefonice ce constituia mijloc de probă. Din actele premergătoare, a reieșit că prin plângerea adresată Judecătoriei Giurgiu și înregistrată la data de 10 octombrie 2005 sub nr. 7271/2005, petiționara N.M.F. a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului V.G. pentru comiterea infracțiunilor de amenințare și insultă prev. de art. 193 C. pen. și art. 205 C. pen. La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2006 s-a prezentat inculpatul personal, solicitând acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător, cererea fiind încuviințată de instanță.

Începând cu termenul de judecată de la data de 14 februarie 2006, inculpatul a fost asistat de apărător ales, avocat P.G. În dovedirea raporturilor contractuale a fost prezentat contractul de asistență juridică din 14 februarie 2006 încheiat între avocat P.G. și client V.G., având ca obiect asistare și reprezentare la Judecătoria Giurgiu. Aferent a fost emisă împuternicire avocațială, la aceeași dată, iar onorariul în cuantum de 100 lei a fost achitat cu chitanța din 01 septembrie 2006. În baza solicitării părții vătămate din data de 10 aprilie 2006, s-a asigurat acesteia asistență juridică din oficiu începând cu termenul de judecată din data de 20 iunie 2006. În acest sens, a fost desemnat pentru a acorda asistență juridică avocatul B.M., care a fost substituit de avocatul D.C.Ș.

Conform mențiunilor din încheierea de ședință din data de 20 iunie 2006 și din caietul grefierului de ședință, precum și în urma audierii înregistrării ședinței de judecată, a rezultat că avocatul D.C.Ș. a asistat partea vătămată la termenul menționat. La termenul din data de 05 septembrie 2006, partea vătămată N.M.F. a absentat, însă a fost reprezentată de avocat desemnat din oficiu. Fiind pusă în discuție de către instanță contestarea notiței grefierului de ședință (cerere formulată de partea vătămată la termenul de judecată anterior), apărătorul din oficiu a susținut că nu apreciază că ar exista motive de contestare. La același termen s-a dat cuvântul pe fondul cauzei, iar prin sentința penală nr. 2239 din 05 septembrie 2006 a Judecătoriei Giurgiu s-a dispus achitarea inculpatului V.G.

pentru comiterea infracțiunilor prev. art. 193 C. pen. și art. 205 C. pen. Împotriva acestei hotărâri petiționara a declarat recurs, cererea fiind însoțită de un suport tip CD Conținând o înregistrare audio efectuată de aceasta și cu privire la care a susținut că a fost sustrasă de la dosar de către inculpat, întrucât nu a fost regăsită cu ocazia studierii acestuia. Fiind audiat, numitul D.C.Ș. a precizat că a fost desemnat să acorde asistență juridică părții vătămate N.M.F. în Dosarul nr. 7271/2005 al Judecătoriei Giurgiu asistând partea la termenele de judecată din datele de 20 iunie 2006 și respectiv 05 septembrie 2006. A mai arătat că a fost prezent personal în sala de judecată și a pus concluzii în conformitate cu actele dosarului.

La rândul său, grefierul B.M.V. a susținut că cele consemnate în caietul său corespund cu cele întâmplate în ședința de judecată și se reflectă în încheierea de ședință din data de 20 iunie 2006. De asemenea, numitul V.G. a menționat că în cauza ce a format obiect al Dosarului nr. 7271/2005 a fost asistat de avocat P.G., încheind cu acesta un contract de asistență juridică în formele prevăzute de lege. Totodată, a negat sustragerea vreunui înscris din dosarul indicat. Față de cele arătate, s-a constatat că față de numiții B.M.V., V.G., D.C.Ș. și P.G., se impune neînceperea urmăririi penale,sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen., întrucât fapta nu există.

Prin rezoluția din data de 20 august 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1583/11/2/2010 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă împotriva soluției emise la data de 13 iulie 2010 în Dosarul nr. 902/P/2010. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, petenta a formulat plângere la instanță, aceasta fiind respinsă pentru următoarele considerente: - cu privire la faptul că procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București nu s-a pronunțat asupra infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen., pentru care petenta a solicitat a se efectua cercetări, s-a menționat că D.N.A. - Serviciul Teritorial București a dispus prin ordonanța nr. 211/P/2008, din data de 14 mai 2010, neînceperea urmăririi penale față de numiții P.G., D.C.Ș.

și V.G. pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate, respectiv art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele nu există. Referitor la numita B.M.V., întrucât, pe de o parte, prin plângerea penală s-a solicitat cercetarea sus-numitei cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248, 292 și art. 215 C. pen., iar pe de altă parte, din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii în sensul săvârșirii de către aceasta a infracțiunii prevăzute de art. 257, în mod corect procurorul nu a extins cercetările sub aspectul acestei infracțiuni; - cât privește insuficiența probelor de la dosar, invocată de petentă, s-a apreciat și această critică ca fiind nefondată.

Astfel, s-a reținut că la dosarul de urmărire penală există suficiente probe (plângerea și declarația numitei N.M.F., declarația numitului P.G., declarația numitului D.C.Ș., declarația numitei B.M.V., copii certificate de pe încheierile de ședință din datele de 14 februarie 2006, 16 februarie 2006, 03 mai 2006, 30 mai 2006 și 20 iunie 2006, precum și de pe sentința penală nr. 2239 din 05 septembrie 2006, pronunțate de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. 7271/2005, copie certificată de pe Decizia penală nr. 839 din 28 decembrie 2006 a Tribunalului Giurgiu, pronunțată în Dosarul nr. 2103/122/2006, copii xerox de pe împuternicirea avocațială și de pe contractul de asistență juridică cu aceeași serie, din data de 14 februarie 2006), care, coroborate, susțin soluția de neîncepere a urmăririi penale în cauză.

S-a mai reținut că aspectele indicate de petentă, respectiv nemulțumirile legate de modul de rezolvare a plângerii penale de către procurorul căruia i-a fost repartizată cauza, exced cadrului procesual al unei plângeri formulate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., constituind afirmații tendențioase, licențioase și care nu pot fi supuse controlului judiciar pe calea plângerii formulate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. De asemenea, susținerile în sensul că apărătorul său din oficiu din cauza penală care a format obiectul Dosarului nr. 7271/2005, intimatul D.C.Ș., nu a declarat recurs împotriva soluției pronunțate în cauză nu este o dovadă că a lipsit la judecata cauzei în fond, susținerea petentei fiind lipsită de suport legal, având în vedere dispozițiile art. 385 2 C. proc.

pen. cu referire la art. 362 C. proc. pen., petentă având dreptul de a exercita căile de atac împotriva hotărârii. împrejurarea că nu a exercitat calea de atac a recursului nu este imputabilă apărătorului din oficiu al cărui mandat a încetat odată cu soluționarea cauzei pe fond. De asemenea, referirile la pretinsele consemnări în fals de către grefierul de ședință a prezenței avocatului din oficiu nu se confirmă, la dosarul cauzei existând copia notelor de ședință din care rezultă prezența acestuia (fila 37). Susținerile în sensul că procurorul de caz „a refuzat să audieze pârâții din cauză" și respectiv „a uitat să o introducă în acest dosar penal pe d-na judecător M.M.", în maniera în care au fost formulate, de asemenea exced obiectului cauzei.

Referitor la prima susținere, s-a arătat că la Dosarul nr. 902/P/2010 există declarațiile numiților P.G. (fila 56), D.C. (filele 59-61), V.G. (filele 64-65) și B.M.V. (fila 66), intimați în cauză, iar aspectele indicate de aceștia nu susțin aspectele pretinse de petentă. Referitor la numita M.M., în etapa strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale se efectuează acte premergătoare care pot conduce la concluzia participării și a altor persoane însă, în speță, actele premergătoare efectuate în cauză nu au oferit indicii sau date despre comiterea vreunei infracțiuni de către persoanele menționate în plângere și cu atât mai puțin de alte persoane, susținerile petentei nefiind confirmate prin probe.

Referitor la martorul B.S., propus de petentă, instanța apreciază că în mod corect nu s-a dispus ascultarea acestuia cât timp petentă nici nu a precizat ce aspecte ar putea lămuri acesta, iar faptele indicate de petentă în cuprinsul plângerii nu s-au confirmat pe baza materialului probator administrat. Totodată, s-a apreciat că nu poate fi transferată răspunderea verificării unor măsuri procesuale luate în cursul judecății, sub aspectul legalității lor, din sarcina instanței de control judiciar în sarcina Parchetului și a instanțelor penale pe calea plângerii îndreptate împotriva lucrătorilor implicați în actul de justiție (grefieri, judecători, avocați). Astfel cum rezultă din cuprinsul plângerii formulate, o parte din aspectele invocate, (respectiv lipsa apărătorului, lipsa unor mențiuni din caietul grefierului de ședință) puteau fi cenzurate de instanța de control judiciar.

Constatând că cele învederate de petentă, sub aspectul comiterii unor infracțiuni de către părți din dosar sau de participanții la proces cu ocazia soluționării cauzei penale care a format obiectul Dosarului nr. 7271/2005 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 2239 din 5 septembrie 2006 de Judecătoria Giurgiu, nu s-au confirmat, instanța a respins, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă N.M.F. împotriva ordonanței din data de 13 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționara. Recursul declarat de petiționară, motivat în scris la fila 2 din dosar, este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, după o analiză detaliată a situației de fapt și a înscrisurilor din dosar, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționară, ca nefondată.

Urmare sesizării printr-o plângere penală, atunci când din conținutul acesteia nu rezultă suficiente date și elemente pentru începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală este obligat, ca, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., să efectueze acte premergătoare pentru a constata dacă există temeiuri pentru începerea urmăririi penale. În cadrul acestei faze exterioare procesului penal, nefiind începută urmărirea penală în cauză, dispozițiile procesual penale nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte reclamate în conținutul plângerii. Așa fiind, critica referitoare la neadministrarea probelor nu este întemeiată, întrucât în cadrul acestei proceduri, în care nu s-a creat un cadru procesual legal, nu se administrează probe.

Totodată, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, întrucât nu au fost relevate indicii cu privire la existența infracțiunilor reclamate în sarcina intimaților. Astfel, din examinarea actelor dosarului, rezultă că susținerile petentei cu privire la lipsa împuternicirii avocațiale a avocatului P.G. pentru inculpatul V.G., menționarea greșită a prezenței apărătorului desemnat din oficiu D.C.Ș. pentru reprezentarea intereselor sale, de către grefierul de ședință, B.M.V. și sustragerea suportului optic din dosar de către inculpatul V.G. au fost infirmate de verificările efectuate în cursul actelor premergătoare, pe baza înscrisurilor care fac dovada contrară afirmațiilor sale.

În ce privește plângerea formulată la prima instanță de către petiționară, împotriva magistratului judecător M.M., se constată că față de aceasta nu s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale în cauză, astfel că nu poate face obiectul cenzurii legalității și temeiniciei soluției procurorului, în cadrul procedurii strict reglementate de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. De altfel, așa cum a reținut și prima instanță, criticile petiționarei constituie în realitate nemulțumiri legate de modul de rezolvare a plângerii penale de către procurorul căruia i-a fost repartizată cauza, acestea excedând cadrului procesual al unei plângeri formulate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. De asemenea, criticile petiționarei referitoare la modul de desfășurare a cauzei puteau fi valorificate ca apărări cu ocazia exercitării căii de atac la instanța superioară, care putea cenzura eventualele acte procesuale și procedurale întocmite în condiții de nelegalitate.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința primei instanțe este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară N.M.F., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară N.M.F. împotriva sentinței penale nr. 297/ F din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2010.