ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4045/2010

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 132 din 12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiționarii G.I. și G.I. împotriva rezoluției nr. 179/il-2/2009 din 2 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, secția I penală. Prin plângerile penale înregistrate petiționarii I.G. și I.I. au arătat că au fost induși în eroare de către promitenții cumpărători cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare din 30 noiembrie 2004, în sensul că aceștia în calitate de promitenți vânzători au acceptat stipularea unui preț inferior celui real, în condițiile în care, în prezența notarului public Z.Ș.

li s-a promis în mod mincinos că urmau să primească întreaga sumă convenită la data perfectării contractului, respectiv 30.000 euro. Ulterior încheierii acestui act petiționarii au susținut că fost amenințați de soții D. și de apărătorul acestora, Ș.M., că urmau să fie aruncați în stradă dacă nu acceptau perfectarea tranzacției la suma de doar 20.000 euro. Prin rezoluția nr. 578/P/2007 din 14 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de intimații: - Z.Ș.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 193 alin. (1), art. 194 alin. (1), art. 215 alin. (1), (2) și (3), art. 289 C. pen. și art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, - Z.R.Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 C. pen., - Ș.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 193, art. 215 alin. (1), (2) și (3), C. pen.; - D.I.

și D.C.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 193 alin. (1), art. 194 alin. (1), art. 215 alin. (1), (2) și (3), art. 292, art. 290 C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. - față de numiții I.G. și I.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. și art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. S-a reținut astfel că în cauză nu a fost stabilită existența nici unui indiciu temeinic cu privire la faptele sesizate, rezultând că notarul public și-a îndeplinit atribuțiile în conformitate cu prevederile legale, avocatul intimaților acționând de asemenea în limitele legii și a mandatului primit. Prin rezoluția din 2 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiționarilor împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, rezoluția atacată fiind menținută ca temeinică și legală.

În termenul prevăzut de art. 278 1 C. proc. pen., petiționarii au formulat plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, plângere înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 28 decembrie 2009 sub numărul 12191/2/2009. În motivarea hotărârii, Curtea de Apel București a reținut că infracțiunile sesizate de petiționari nu pot fi reținute în sarcina intimaților, faptele imputate acestora neavând nici un suport probator, acuzațiile fiind total nefondate. S-a apreciat că organele de cercetare au efectuat toate investigațiile necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, fiind audiați toți petenții, dar și toți intimații, fiind verificate înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În acest context, instanța a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații Z.Ș.S., Z.R.Ș., Ș.M., D.I. și D.C.I., este temeinică și legală, fiind menținută ca atare. Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiționarii I.G. și I.I., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale. Concluziile apărătorului petiționarilor, ale apărătorului intimaților D.I. și D.I., precum și ale reprezentantului M.P. față de recursul declarat de petiționari au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. a constat că recursul declarat este nefondat pentru considerentele care urmează: Verificându-se actele dosarului de urmărire penală, actele premergătoare și determinate de plângerea petenților, sentința instanței de fond ce a soluționat plângerea acelorași petiționari potrivit art. 278 1 C. proc. pen., în raport de criticile aduse precum și din oficiu, Curtea reține că hotărârea atacată este temeinică și legală. Astfel, Înalta Curte constată că organul de urmărire penală a analizat toate susținerile petiționarilor din cuprinsul plângerii respectiv faptul că la încheierea contractului de vânzare cumpărare a fost viciat consimțământul lor, prețul consemnat în antecontract nefiind cel real, fiind audiați atât petiționarii cât și intimații.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat astfel că la data de 30 noiembrie 2004 a fost autentificat antecontractul de vânzare cumpărare a imobilului din București, sector 3 în schimbul sumei de 20.000 euro, din care a fost plătit ca avans suma de 5000 euro la data autentificării acestui înscris. Data convenită de părți pentru încheierea contractului a fost modificat în mod succesiv, iar ulterior petiționarii au refuzat perfectarea tranzacției motivat pe considerentul că prețul care trebui a fi plătit era cu 10.000 euro mai mare decât cel declarat inițial, împrejurare în care beneficiarii cumpărători au ales să se adreseze instanței competente pentru obținerea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare cumpărare.

Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că în cauză s-a procedat la audierea tuturor persoanelor împotriva cărora s-a formulat plângere, a petiționarilor, precum și a martorilor propuși de petiționari, numiții H.I., I.D. și P.I., fiind efectuate și confruntări între I.G. și D.I., între I.G. și Ș.M. Potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare se efectuează în vederea începerii urmăririi penale, scopul lor fiind acela de a completa informațiile pe care le au organele de urmărire penala cu privire la săvârșire unei infracțiuni si de a preîntâmpina începerea urmăririi penale in mod nejustificat. Actele premergătoare, efectuându-se conform art. 224 C. proc.

pen., în vederea începerii urmăririi penale, sunt limitate la îndeplinirea scopului lor, de a completa informațiile organului de urmărire penală pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmăririi penale, de a verifica informațiile deținute, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice ale cauzei și, după caz, de a fundamenta convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluția de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen. Din această perspectivă, în cauza de față Înalta Curte reține că organul de urmărire penală a verificat temeinicia acuzațiilor formulate de petiționarii prin prisma actelor premergătoare pe care le-au considerat relevante pentru soluționarea cauzei, iar pe baza acestora și-au format convingerea că nu se impune trimiterea în judecată a persoanelor cercetate.

Mai mult decât atât, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost supusă controlului jurisdicțional al instanței, pe calea plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., legalitatea și temeinicia acesteia fiind confirmată. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu există temeiuri pentru desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și respectiv de casare a sentinței penale atacate, și în consecință, în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii I.G. și I.I. împotriva sentinței penale nr. 132 din 12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii I.G. și I.I. împotriva sentinței penale nr. 132 din 12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la câte 275 lei cheltuieli judiciare către intimații D.I. și D.C.I. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2010.