ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2427/2009

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 42 din 18 februarie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petenții Ș.C. și M.A. împotriva Rezoluției nr. 1687/II-2/2007 din

31 octombrie 2007, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în

Dosarul nr. 606/P/2007.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

La 15 decembrie 2006,

petenții au adresat o plângere penală organelor de poliție împotriva numiților

A.O., L.C., V.D. și a martorului public R.O.V. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., art. 289, art.

292 C. pen., în legătură cu modalitatea în care, prin Încheierea nr. 8467 din

12 noiembrie 2004 s-a dispus rectificarea antecontractului de vânzare-cumpărare

cu garanție imobiliară, autentificat sub nr. 2165 din 29 septembrie 2004, în

sensul că s-a făcut precizarea că ipoteca la care face referire acest act se

constituie pentru garantarea sumei de 200.000 euro.

Sesizarea se referea,

în esență, la faptul că rectificarea a vizat un element al contractului, iar nu

o simplă omisiune, s-a făcut fără citarea părților, iar în cuprinsul încheierii

s-a precizat că aceasta a fost comunicată părților, deși nu s-a procedat în

acest fel.

Inițial, la 29

septembrie 2004 a fost autentificat sub nr. 2165/2004 de către notarul I.D. un

antecontract de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară un teren în suprafață

de 5.000 mp situat în București, Șoseaua F.G. prin care, Ș.C. și M.A. promiteau

să vândă, iar numiții A.O., L.C. și V.D. să cumpere terenul sus-menționat la

prețul de 300.000 euro, din care până la data încheierii antecontractului s-au

plătit 100.000 euro.

La 12 noiembrie 2004,

prin Încheierea nr. 8467/2004, notarul public I.D. a dispus rectificarea

antecontractului sus-menționat, în sensul că suma de bani pentru garantarea

plății, căreia promitenții vânzători consimt la instituirea unei ipoteci de

gradul I în favoarea promitenților cumpărători asupra terenului, este egală cu

dublul avansului achitat la data autentificării contractului, respectiv, suma

de 200.000 euro.

Rectificarea a fost

dispusă la cererea numitului A.O., prin avocat D.A., determinată de

împrejurarea că în lipsa unei astfel de mențiuni nu s-a admis înscrierea

ipotecii în cartea funciară.

De menționat că

rectificarea s-a făcut fără citarea vânzătorilor iar încheierea nu a fost

comunicată acestora, deși în cuprinsul încheierii se înserase mențiunea

comunicării.

Prin Rezoluția nr.

606/P/2007 din 25 septembrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a dispus, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul

public R.O.V. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1) - (3) și (5) C. pen., art. 246 C. pen. cu

referire la art. 248

1

, art. 249 alin. (2) și art. 289 C. pen.

Prin aceiași rezoluție s-a dispus neînceperea

urmăririi penale și față de notarul I.D. sub aspectul comiterii infracțiunii

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - (3) și (5) C.

pen., art. 246 C. pen. cu referire la art. 248

1

C. pen., art. 249

alin. (2) și art. 289 C. pen.

În fine, aceiași rezoluție a dispus următoarele în

ce privește celelalte persoane reclamate:

- neînceperea

urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., față de A.O., L.C.N. și V.D., sub aspectul comiterii infracțiunii

prevăzută de art. 292 C. pen.;

- neînceperea

urmăririi penale față de numiții A.O., L.C.N. și V.D., în temeiul art. 228

alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) - (3) și (5) C. pen.,

art. 25 C. pen. raportat la art. 246 cu referire la art. 248

1

și

art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.

În esență, procurorul

de caz a reținut că deși au existat încălcări ale normelor privind completarea

omisiunilor vădite din cuprinsul actelor autentice, acestea nu întrunesc

elementele constitutive ale unor fapte penale pentru tragerea la răspundere

penală a notarului public I.D.

Pe de altă parte, s-a

reținut că instituirea ipotecii pentru suma de 200.000 euro, la plata cărora

promitenții vânzători erau obligați, potrivit legii, în cazul neîncheierii

contractului din culpa lor, nu este de natură a-i prejudicia pe aceștia.

Respectând

dispozițiile art. 278 C. proc. pen., prin Rezoluția nr. 1687/II-2/2007 din 31

octombrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, pentru aceleași considerente de fapt și de drept, a respins

plângerea petenților, ca neîntemeiată.

Adresându-se, în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței competente, petenții

au contestat legalitatea și temeinicia soluției de neînceperea urmăririi

penale, dispusă de procurorul de caz prin Rezoluția nr. 606/P/2007, au cerut

desființarea ei și reluarea cercetărilor penale pentru pronunțarea unei soluții

legale în cauză.

Procedând la

soluționarea plângerii, cu respectarea dispozițiilor legale și a probelor

aflate la dosar, prima instanță a menținut soluția dispusă de procuror, prin

respingerea plângerii petenților.

În motivarea soluției

s-a arătat că nu a existat o acțiune de inducere în eroare a vânzătorilor,

aceștia fiind de acord cu instituirea ipotecii pentru garantarea obligațiilor

asumate prin contract, iar mențiunile din cuprinsul încheierii fiind urmarea

constatărilor directe ale notarului public, iar nu ale părților nu pot

constitui, în sensul legii, infracțiuni și nu pot antrena răspunderea penală a

persoanelor reclamate.

În termen legal,

împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenții Ș.C. și M.A.

În esență, petenții

au susținut oral prin apărător, cât și în scris, că hotărârea este nelegală și

netemeinică reiterând aceleași considerațiuni vizând modalitatea în care s-a

procedat de notar la rectificarea antecontractului de vânzare-cumpărare cu

garanție imobiliară și care a vizat un element esențial al contractului și nu

doar o simplă omisiune.

Hotărârea atacată a

fost examinată în raport de critica formulată, de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., constatându-se, pentru considerațiunile ce urmează, că recursul

este nefondat.

Prima instanță,

conformându-se actelor de la dosar și dispozițiilor art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen. a apreciat corect că faptele prezentate de petenți nu conțin

elementele constitutive ale unor infracțiuni de natură a atrage răspunderea

penală a făptuitorilor.

În primul rând, atât

procurorul cât și prima instanță au reținut corect - pe baza actelor și lucrărilor

de la dosar - că intimatul R.O. - în calitatea sa de notar public nu a

participat la efectuarea actelor notariale care-i nemulțumesc pe petenți,

situație în care nu se poate discuta despre o activitate culpabilă sau

vinovăție, în comiterea unor fapte de natura celei necesare pentru instituirea

răspunderii penale.

Cât privește

activitatea făptuitorului I.D. care a realizat - în calitate de notar public -

cele două acte de constituire a ipotecii de grad I și a interdicției de

înstrăinare și grevare în favoarea promitenților cumpărători nr. 2165 din 29

septembrie 2004 și încheierea de rectificare a acestuia cu nr. 8467 din 12

decembrie 2004, în mod necorespunzător (cu referire la rectificare) nici

aceasta nu poate fi subiect al răspunderii penale, nefiind întrunite elementele

constitutive ale faptelor penale reclamate.

Potrivit art. 53 din

Legea nr. 36/1995, notarul public I.D. avea căderea să îndrepte în actele

notariale văditele erori sau omisiuni, la cerere sau din oficiu, dar cu

respectarea unor condiții de formă.

În situația

nerespectării cerințelor de formă, a acestor prevederi din legea notarială,

notarul public poate fi subiect al răspunderii disciplinare, sau încheierea de

rectificare care i-a nemulțumit pe petenți, putea fi atacată la instanța competentă,

în condițiile legii.

Dar, nicidecum aceste

activități nu pot fi de natură penală și în consecință, nu pot justifica

admiterea recursului și pe fond, casarea hotărârii și a soluției de neîncepere

a urmăririi penale, dispusă de procuror.

Așa fiind, pentru

considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de petenți se vor respinge,

ca nefondate.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarii Ș.C. și M.A. împotriva

Sentinței penale nr. 42 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel București - secția

I penală.

Obligă recurenții

petiționari la câte 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 iunie 2009.