ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2427/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 42 din 18 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții Ș.C. și M.A. împotriva Rezoluției nr. 1687/II-2/2007 din 31 octombrie 2007, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 606/P/2007. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: La 15 decembrie 2006, petenții au adresat o plângere penală organelor de poliție împotriva numiților A.O., L.C., V.D. și a martorului public R.O.V.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., art. 289, art. 292 C. pen., în legătură cu modalitatea în care, prin Încheierea nr. 8467 din 12 noiembrie 2004 s-a dispus rectificarea antecontractului de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară, autentificat sub nr. 2165 din 29 septembrie 2004, în sensul că s-a făcut precizarea că ipoteca la care face referire acest act se constituie pentru garantarea sumei de 200.000 euro. Sesizarea se referea, în esență, la faptul că rectificarea a vizat un element al contractului, iar nu o simplă omisiune, s-a făcut fără citarea părților, iar în cuprinsul încheierii s-a precizat că aceasta a fost comunicată părților, deși nu s-a procedat în acest fel.

Inițial, la 29 septembrie 2004 a fost autentificat sub nr. 2165/2004 de către notarul I.D. un antecontract de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară un teren în suprafață de 5.000 mp situat în București, Șoseaua F.G. prin care, Ș.C. și M.A. promiteau să vândă, iar numiții A.O., L.C. și V.D. să cumpere terenul sus-menționat la prețul de 300.000 euro, din care până la data încheierii antecontractului s-au plătit 100.000 euro. La 12 noiembrie 2004, prin Încheierea nr. 8467/2004, notarul public I.D. a dispus rectificarea antecontractului sus-menționat, în sensul că suma de bani pentru garantarea plății, căreia promitenții vânzători consimt la instituirea unei ipoteci de gradul I în favoarea promitenților cumpărători asupra terenului, este egală cu dublul avansului achitat la data autentificării contractului, respectiv, suma de 200.000 euro.

Rectificarea a fost dispusă la cererea numitului A.O., prin avocat D.A., determinată de împrejurarea că în lipsa unei astfel de mențiuni nu s-a admis înscrierea ipotecii în cartea funciară. De menționat că rectificarea s-a făcut fără citarea vânzătorilor iar încheierea nu a fost comunicată acestora, deși în cuprinsul încheierii se înserase mențiunea comunicării. Prin Rezoluția nr. 606/P/2007 din 25 septembrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul public R.O.V. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - (3) și (5) C. pen., art. 246 C. pen.

cu referire la art. 248 1 , art. 249 alin. (2) și art. 289 C. pen. Prin aceiași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de notarul I.D. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - (3) și (5) C. pen., art. 246 C. pen. cu referire la art. 248 1 C. pen., art. 249 alin. (2) și art. 289 C. pen. În fine, aceiași rezoluție a dispus următoarele în ce privește celelalte persoane reclamate: - neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de A.O., L.C.N. și V.D., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen.; - neînceperea urmăririi penale față de numiții A.O., L.C.N.

și V.D., în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) - (3) și (5) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 246 cu referire la art. 248 1 și art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. În esență, procurorul de caz a reținut că deși au existat încălcări ale normelor privind completarea omisiunilor vădite din cuprinsul actelor autentice, acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unor fapte penale pentru tragerea la răspundere penală a notarului public I.D. Pe de altă parte, s-a reținut că instituirea ipotecii pentru suma de 200.000 euro, la plata cărora promitenții vânzători erau obligați, potrivit legii, în cazul neîncheierii contractului din culpa lor, nu este de natură a-i prejudicia pe aceștia.

Respectând dispozițiile art. 278 C. proc. pen., prin Rezoluția nr. 1687/II-2/2007 din 31 octombrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pentru aceleași considerente de fapt și de drept, a respins plângerea petenților, ca neîntemeiată. Adresându-se, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței competente, petenții au contestat legalitatea și temeinicia soluției de neînceperea urmăririi penale, dispusă de procurorul de caz prin Rezoluția nr. 606/P/2007, au cerut desființarea ei și reluarea cercetărilor penale pentru pronunțarea unei soluții legale în cauză. Procedând la soluționarea plângerii, cu respectarea dispozițiilor legale și a probelor aflate la dosar, prima instanță a menținut soluția dispusă de procuror, prin respingerea plângerii petenților.

În motivarea soluției s-a arătat că nu a existat o acțiune de inducere în eroare a vânzătorilor, aceștia fiind de acord cu instituirea ipotecii pentru garantarea obligațiilor asumate prin contract, iar mențiunile din cuprinsul încheierii fiind urmarea constatărilor directe ale notarului public, iar nu ale părților nu pot constitui, în sensul legii, infracțiuni și nu pot antrena răspunderea penală a persoanelor reclamate. În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenții Ș.C. și M.A. În esență, petenții au susținut oral prin apărător, cât și în scris, că hotărârea este nelegală și netemeinică reiterând aceleași considerațiuni vizând modalitatea în care s-a procedat de notar la rectificarea antecontractului de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară și care a vizat un element esențial al contractului și nu doar o simplă omisiune.

Hotărârea atacată a fost examinată în raport de critica formulată, de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se, pentru considerațiunile ce urmează, că recursul este nefondat. Prima instanță, conformându-se actelor de la dosar și dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. a apreciat corect că faptele prezentate de petenți nu conțin elementele constitutive ale unor infracțiuni de natură a atrage răspunderea penală a făptuitorilor. În primul rând, atât procurorul cât și prima instanță au reținut corect - pe baza actelor și lucrărilor de la dosar - că intimatul R.O. - în calitatea sa de notar public nu a participat la efectuarea actelor notariale care-i nemulțumesc pe petenți, situație în care nu se poate discuta despre o activitate culpabilă sau vinovăție, în comiterea unor fapte de natura celei necesare pentru instituirea răspunderii penale.

Cât privește activitatea făptuitorului I.D. care a realizat - în calitate de notar public - cele două acte de constituire a ipotecii de grad I și a interdicției de înstrăinare și grevare în favoarea promitenților cumpărători nr. 2165 din 29 septembrie 2004 și încheierea de rectificare a acestuia cu nr. 8467 din 12 decembrie 2004, în mod necorespunzător (cu referire la rectificare) nici aceasta nu poate fi subiect al răspunderii penale, nefiind întrunite elementele constitutive ale faptelor penale reclamate. Potrivit art. 53 din Legea nr. 36/1995, notarul public I.D. avea căderea să îndrepte în actele notariale văditele erori sau omisiuni, la cerere sau din oficiu, dar cu respectarea unor condiții de formă.

În situația nerespectării cerințelor de formă, a acestor prevederi din legea notarială, notarul public poate fi subiect al răspunderii disciplinare, sau încheierea de rectificare care i-a nemulțumit pe petenți, putea fi atacată la instanța competentă, în condițiile legii. Dar, nicidecum aceste activități nu pot fi de natură penală și în consecință, nu pot justifica admiterea recursului și pe fond, casarea hotărârii și a soluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de procuror. Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de petenți se vor respinge, ca nefondate. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii Ș.C. și M.A. împotriva Sentinței penale nr. 42 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel București - secția I penală. Obligă recurenții petiționari la câte 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2009.