ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1278/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1278/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică de la 24 martie 2011
Asupra recursului
de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Petenții S.D. și S.A. prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în
contradictoriu cu intimații A.V.A.S. București și A.S. au solicitat îndreptarea
erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 34 din 20 februarie 2007 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în sensul modificării în
cuprinsul hotărârii a numărului de înregistrare al contractului de garanție
imobiliară, din 23704 cum eronat s-a consemnat, în 23761 din data de 29 iulie
1994.
Curtea de Apel București, secția a
VI-a comercială, prin încheierea din 12 octombrie 2010 a respins ca
neîntemeiată cererea petenților S.D. și S.A.
În fundamentarea acestei soluții
Curtea de Apel a reținut că din verificările efectuate în nici un înscris aflat
la dosarul cauzei emanând de la petenți nu se menționează numărul 23761 ca
fiind cel sub care a fost înregistrat în Registrul de transcripțiuni contractul
de garanție imobiliară.
A rezultat că în cauză instanța a
redat și a menționat în cuprinsul sentinței comerciale nr. 34 din 20 februarie
2007 a cărei îndreptare se solicită, numărul 23704 din 29 iulie 1994 ca fiind
cel care a fost înregistrat în Registrul de transcripțiuni contractul de
garanție imobiliară, astfel cum a fost indicat de către petenți.
De asemenea, Curtea de Apel a
constatat că între fotocopia aflată deja la dosarul cauzei privind contractul
de garanție imobiliară precum și cea depusă odată cu cererea de îndreptare a
erorii materiale de către petenți există neconcordanțe, ambele fotocopii nefiind
suficient de lizibile pentru a se putea concluziona în sensul solicitat de
către petenți prin cererea de îndreptare a erorii materiale.
Împotriva încheierii din 12
octombrie 2010 a Curții de Apel București petenții S.D. și S.A. au declarat
recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de recurs
indicat recurenții au susținut că deși au depus la dosarul cauzei atât
contractul de garanție imobiliară înregistrat în Registrul de
transcripțiuni/inscripțiuni sub nr. 23761 din 29 iulie 1994, cât și extrasul
din Cartea Funciară nr. 62264 din data de 24 octombrie 2010 din care rezultă în
mod clar faptul că ipoteca a fost transcrisă sub nr. 23761/1994 și nu 23704, instanța
de fond în mod greșit a respins acțiunea motivând că din celelalte documente ar
rezulta numărul transcripțiunii ca fiind 23704.
Totodată, susțin recurenții, și în
celelalte documente aflate la dosar este menționat tot numărul transcripțiunii
ca fiind 23761 și nu 23704 dar datorită scrisului de mână ilizibil al
funcționarului s-a presupus ca fiind 23704.
Pentru aceste motive recurenții
precizează că sunt îndeplinite condițiile art. 281 C. proc. civ. și că instanța
de fond în mod greșit a respins cererea pentru îndreptarea erorii materiale
solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate și
admiterea acțiunii.
Recursul este nefondat.
Ipoteza reglementată de dispozițiile
art. 281 C. proc. civ. privește erorile sau omisiunile cu privire la numele,
calitatea și susținerile părților, precum și orice alte erori materiale din
hotărâri sau încheieri.
În susținerea legalității soluției
pronunțată de instanța de apel, Înalta Curte constată că instituția îndreptării
erorilor materiale își regăsește aplicare în scopul remedierii greșelilor
materiale care s-au strecurat în hotărâre. Înțelesul noțiunii de eroare
materială exprimă acele greșeli care nu afectează legalitatea și temeinicia
acesteia.
Instanța de fond a analizat corect
înscrisurile depuse la dosar, iar invocarea unei chestiuni asupra căreia
instanța nu s-a aflat în eroare și nici nu a săvârșit o greșeală materială nu
poate fi soluționată în raport de dispozițiile art. 281 C. proc. civ.
În concluzie, instanța de apel a
interpretat corect dispozițiile art. 281 C. proc. civ. și a aplicat corect
dispozițiile legale incidente, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul art. 312
C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de S.D. și S.A. împotriva
încheierii din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția VI-a
comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanții
S.D. și S.A.
împotriva încheierii din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția
VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 martie 2011.