ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3418/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3418/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin
sentința penală nr. 44/PI din 11 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția
penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278
1
alin. (8) lit.
b) C. proc. pen. a admis plângerea formulată de petiționara V.I. împotriva
rezoluției din 4 februarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Oradea în dosarul nr. 218/P/2007, pe care a desființat-o și a trimis cauza
procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul S.A.K. sub
aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)
și (3) C. pen., urmând ca procurorul să procedeze, în vederea stabilirii
împrejurărilor concrete în care s-a încheiat convenția de vânzare-cumpărare
între intimatul S.A.K. și petiționara V.I., la audierea petiționarei V.I., a
intimatului S.A.K., precum și a numiților T.P., Z.I., M.M.I. și M.M., precum și
la administrarea oricăror probe necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele.
De
asemenea, în măsura în care se va impune, se va proceda la efectuarea
expertizei grafologice care să stabilească dacă înscrisul numit
„Convenție", încheiat la data de 22 august 2004 a fost redactat și semnat
de intimatul S.A.K.
Pentru
a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin
plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Oradea, petiționara
V.I. a solicitat cercetarea făptuitorilor S.A.K. și T.P. pentru săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.
Î
n
esență petiționara V.I. își exprimă nemulțumirea cu privire la faptul că a fost
indusă în eroare de făptuitorii S.A.K. și T.P., întrucât a cumpărat de la
aceștia un apartament, aflând ulterior că ei nu erau proprietari.
Prin
rezoluția nr. 218/P/2007 din 4 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Oradea a dispus, în baza art. 228 alin. (4) și (6) raportat la art. 10
alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de avocatul S.A.K.,
pentru fapta prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și s-a dispus
disjungerea cauzei și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria
Satu Mare, pentru continuarea cercetărilor în cel îl privește pe numitul T.P.,
pentru aceeași infracțiune.
Î
mpotriva
acestei rezoluții, petiționara a formulat plângere la procurorul general al
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea,
plângere
care a fost respinsă prin rezoluția nr. 127/11/2/2008 din 3 martie
2008.
În
temeiul art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., petiționara a formulat,
în termen legal, plângere împotriva rezoluției nr. 218/P/2007 din 4 februarie
2008, plângere care a fost admisă prin sentința penală nr. 44/PI din 11 iunie
2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a
desființat rezoluția din 4 februarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Oradea în dosarul nr. 218/P/2007 și s-a trimis cauza procurorului în
vederea începerii urmăririi penale față de intimatul S.A.K. sub aspectul
comiterii infracțiunii de înșelăciune prevăzută
de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., urmând ca procurorul să procedeze, în
vederea stabilirii împrejurărilor concrete în care s-a încheiat convenția de
vânzare-cumpărare între intimatul S.A.K. și petiționara V.I., la audierea
petiționarei V.I., a intimatului S.A.K., precum și a numiților T.P., Z.I., M.M.I.
și M.M., precum și la administrarea oricăror probe necesare lămuririi cauzei
sub toate aspectele.
Pentru
a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din actele premergătoare efectuate
în cauză a rezultat că numitul S.A.K., avocat în Baroul București, dar care
exercita această profesie în Satu-Mare, a încheiat la data de 21 ianuarie 2004
prin intermediul SC F.S. SRL, reprezentată de numitul T.P., un antecontract de
vânzare-cumpărare cu vânzătoarea Z.I., obligându-se să cumpere apartamentul
acesteia cu prețul de 20.000 de Euro, achitând un avans de 5.000 de Euro,
urmând ca diferența de preț să o achite până la data de 1 martie 2004,
vânzătoarea obligându-se să ridice ipoteca cu care era grevat apartamentul.
Î
ntrucât
vânzătoarea nu a reușit să ridice ipoteca până la data de 12 mai 2004, părțile
au încheiat un nou antecontract, dar nici după
această dată nu s-a reușit perfectarea contractului din culpa
vânzătoarei,
astfel încât intimatul S.A.K. a reziliat unilateral
contractul de vânzare-cumpărare, dar cum avansul trebuia recuperat, T.P. a
găsit o nouă cumpărătoare a apartamentului, în persoana petiționarei V.I.
La data de 21 august 2004 s-a încheiat un
antecontract de vânzare
cumpărare între SC F.S. SRL
Satu-Mare, prin reprezentantul T.P. și cumpărătoarea V.I., pentru vânzarea
apartamentului la prețul de 17.000 de Euro, predându-se un avans de 7.000 de Euro,
imediat după încheierea acestei convenții fiind anunțată Z.I. despre vânzarea
apartamentului.
La o zi
distanță, intimatul S.A.K. a încheiat, la rândul său, o convenție cu
petiționara V.I., prin care îi vindea apartamentul, stabilind ratele și
termenele de plată, convenție pe care a întocmit-o și semnat-o personal.
Ulterior,
proprietara imobilului, numita Z.I. a vândut apartamentul numiților M.M.I. și M.M.,
astfel că petiționara V.I. nu și-a mai putut recupera avansul plătit.
Din actele și lucrările de la dosar rezultă, fără putință de tăgadă, că
intimatul S.A.K. a indus-o în eroare pe petiționară,
respectiv a menținut-o în eroare, susținând că este proprietar al
apartamentului, sens în care a și încheiat personal convenția din 22
august 2004, în care menționează că este
coproprietar al imobilului situat în
Satu-Mare, mai mult de atât, stabilind și
modalitatea în care petiționara urma să achite diferența de preț, în
sumă de
10.500 Euro.
De
asemenea, chiar intimatul S.A.K. recunoaște că a primit de la intimatul T.P.
suma de 5.000 Euro, pe care acesta, la rândul său, a primit-o de la
petiționară.
Nu
poate fi primită apărarea intimatului S.A.K. că nu ar fi avut cunoștință de
modul în care intimatul T.P. a obținut
suma
de bani pe care i-a dat-o, câtă vreme, din actele dosarului, respectiv
din
declarația petiționarei (filele 14-17 din dosarul de urmărire penală) rezultă
că inițial T.P., administrator al societății de intermedieri imobiliare cu care
petiționara a luat legătura, i-a comunicat acesteia că
proprietarul apartamentului pe care urma să-l achiziționeze este
intimatul S.A.K., care a cumpărat apartamentul de la proprietara
Z.I.,
sens în care petiționara a și încheiat convenția. Ulterior, petiționara s-a
întâlnit cu intimatul S.A.K., care a continuat acțiunea de inducere în eroare a
acesteia, asigurând-o că este proprietarul apartamentului și încheind în acest
sens convenția din 22 august 2004.
Din
declarația petiționarei rezultă că intimatul S.A. a susținut că a cumpărat
apartamentul de la proprietara Z.I. și că el personal se va prezenta la notar
pentru a o ajuta să perfecteze vânzarea-cumpărarea cu proprietarul tabular al
apartamentului.
Proprietara
inițială a apartamentului, Z.I., a precizat, în declarația dată, că după ce a
primit prețul de la actualii proprietari ai apartamentului, respectiv de la
familia M., a dorit să-i restituie
intimatului
S.A.K. suma de 5.000 Euro, pe care acesta o
achitase inițial cu titlul de avans, în vederea radierii ipotecii, dar
acesta a
refuzat, susținând că și-a primit banii.
Prima
instanță a apreciat că în cauză s-a făcut dovada atât obiectiv cât și subiectiv
a conținutului incriminator al infracțiunii de înșelăciune în convenții,
intimații, prin convențiile încheiate cu petiționara având reprezentarea
urmăririlor faptelor lor, respectiv că obțin de la petiționară suma de bani
plătită cu titlu de avans fără a fi proprietari ai imobilului și fără a face
demersuri pe lângă adevăratul proprietar în vederea vinderii apartamentului
către petiționară, inducând-o și menținând-o în eroare pe aceasta prin
prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, producându-i acesteia o
pagubă de 7.000 Euro.
Î
n
rezoluția atacată procurorul nu face nici o referire la convenția
încheiată între petiționară și intimatul S.A.K.
din data de
22 august 2008, deși anterior, prin rezoluția procurorului
general din 10
octombrie 2007, se admisese plângerea petiționarei, se infirmase rezoluția
de neîncepere a urmăririi penale și se dispusese
continuarea cercetărilor, pentru a se clarifica împrejurările în care avocatul S.A.
a vândut apartamentul proprietatea numitei Z.I. petiționarei V.I., în
condițiile
în care acesta reziliase
precontractul pentru cumpărarea imobilului.
Cu toate acestea, ulterior infirmării acestei
rezoluții, în cauză nu s-a
mai administrat nici o probă,
pronunțându-se ulterior rezoluția atacată, prin care s-a dispus neînceperea
urmăririi penale.
Î
mpotriva
acestei sentințe a declarat recurs intimatul S.A.C., care a lipsit la termenul
judecării acestuia și nu a depus la dosar motive sau acte în susținerea lui.
Examinând
hotărârea atacată, potrivit art.3 85 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată
că recursul declarat de intimatul S.A.C. nu este fondat.
Din
analiza actelor premergătoare efectuate au rezultat indicii temeinice în sensul
art. 68
1
C. proc. pen. în sensul că avocatul S.A.C. a săvârșit acte
cărora le poate fi conferită semnificația juridică a infracțiunii de înșelăciune
în convenții, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.
Astfel,
Curtea constată că intimatul S.A.C., susținând că este proprietar al
apartamentului, a indus în eroare petiționara V.I. cu prilejul încheierii
contractului-convenție din data de 22 august 2004 prin prezentarea ca adevărată
a unei fapte mincinoase, în așa fel încât fără această eroare, petiționara nu
ar fi încheiat acel act și nici nu ar fi achitat avansul de 7000 de Euro.
Î
n
speță sub aspectul elementului material, fapta a constat în acțiunea de
„inducere în eroare" prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase
petiționarei. Eroarea petiționarei a fost determinantă la încheierea
contractului-convenție, al cărei obiect este de ordin patrimonial (imobilul).
Eroarea în care s-a aflat petiționara V.I. a
rezultat nemijlocit
din acțiunea intimatului S.A.C., iar
urmarea imediată a acestei acțiuni o reprezintă paguba produsă în patrimoniul
victimei, prin achitarea avansului de 7000 de Euro.
Sub aspectul laturii subiective acțiunea de
inducere în eroare a fost
săvârșită cu intenție și în
scopul de a obține pentru sine a folosului material injust.
Curtea
apreciază că în mod corect prima instanță dispunând admiterea plângerii,
desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru
începerea urmăririi penale față de intimatul S.A.C. sub aspectul comiterii
infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., a
indicat faptele și
împrejurările ce
urmează a fi constatate, respectiv împrejurările concrete în care s-a încheiat
convenția de vânzare-cumpărare între intimatul S.A.C. și petiționara V.I.,
audierea petiționarei V.I., a intimatului S.A.C., precum și a numiților T.P., Z.I.,
M.M.I. și M.M., precum și efectuarea unei expertize grafologice care să
stabilească dacă înscrisul numit „Convenție", încheiat la data de 22
august 2004 a fost redactat și semnat de intimatul S.A.C., în măsura în care
aceasta se impune.
Î
n
consecință, soluția primei instanțe de admitere a plângerii petiționarei
împotriva rezoluției nr. 218/P/2007 din 4 februarie 2008 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea
este legală și temeinică.
Curtea, în baza art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen.,
urmează a respinge ca nefondat recursul
declarat de intimatul S.A.C. împotriva sentinței primei instanțe.
Î
n baza
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat va fi obligat la plata
sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I
D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de intimatul S.A.C. împotriva sentinței penale
nr. 44/PI din 11 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru
cauze cu minori.
Obligă recurentul intimat la plata sumei
de 200 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 27 octombrie 2008.