ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 553/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. nr. 88/ R din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.V., împotriva rezoluției din 25 iunie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 131/P/2008, menținută prin rezoluția, din 11 august 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 403/11.2/2008 și a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut, în esență, că prin plângerea adresată instanței de judecată, petiționarul B.V.

a solicitat infirmarea rezoluției, de neîncepere a urmăririi penale și să fie cercetat notarul public care a autentificat contractul de vânzare-cumpărare pentru că a făcut o intabulare falsă. Prin ordonanța, din 25 iunie 2008, dispusă în dosarul nr. 131/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public T.T. față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., reținându-se că lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii. Prin aceeași ordonanță, s-a dispus declinarea competenței materiale și după calitatea persoanei în favoarea S.T. Oradea al D.N.A. cu referire la judecătorul S.V.

de la Judecătoria Negrești Oaș. Prin ordonanța din 11 august 2008 dispusă în dosarul nr. 403/11.2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, procurorul general a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii petiționarului B.V., împotriva soluției dată în dosarul nr. 131/P/2008 al acestei unități de parchet. S-a mai reținut de instanța de fond că rezoluția, de neîncepere a urmăririi penale privindu-l pe intimatul T.T. este temeinica și legală, iar plângerea formulată de petent este nefondată. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs petiționarul, invocând motivele arătate anterior in plângere și în fața instanței de fond. Instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului.

Recursul este tardiv. Analizând excepția invocată din oficiu, Curtea constată că sentința atacată a fost pronunțată în ședința publică, la data de 12 noiembrie 2008, menționându-se în dispozitivul sentinței că termenul de recurs este de 10 zile de la pronunțare. Totodată, verificându-se partea introductivă a sentinței, se constată că se află consemnat faptul că „la apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petiționarul B.V. personal, și a lipsit intimatul T.T.”. Ca atare, se constată că petiționarul a fost prezent la dezbateri, motiv pentru care termenul de recurs pentru acesta era de 10 zile de la pronunțare, potrivit dispozițiile art. 385 3 raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen. Așa fiind, conform dispozițiile art. 186 C. proc.

pen., la calcularea termenelor pe zile nu se socotește ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează. Se constată astfel, că nu are importanță ziua din care începe să curgă termenul și numai dacă ultima zi ar fi fost într-o zi nelucrătoare, acesta s-ar fi prelungit până la sfârșitul primei zile lucrătoare care ar fi urmat.

În speța de față, rezultă faptul că termenul a început să curgă din data de 13 noiembrie 2008, iar ultima zi în care petiționarul se putea adresa cu recurs instanței, fiind 23 noiembrie 2008, zi de duminică, situație în care termenul se prelungește până luni 24 noiembrie 2008. Așa fiind, față de ștampila poștei aflată pe plicul cu care petiționarul a trimis declarația sa de recurs instanței, având imprimată data de 25 noiembrie 2008, se constată că acesta a promovat calea de atac cu depășirea termenului procedural de 10 zile. Ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Curtea urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționar. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul B.V. împotriva sentinței penale nr. 88/ R din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 5 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2009.