ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 553/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

nr. 88/

R din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.V., împotriva

rezoluției din 25 iunie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea, în dosarul nr. 131/P/2008, menținută prin rezoluția, din 11 august 2008,

dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în

dosarul nr. 403/11.2/2008 și a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale atacată.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanța a reținut, în esență, că prin plângerea

adresată instanței de judecată, petiționarul B.V. a solicitat infirmarea

rezoluției, de neîncepere a urmăririi penale și să fie cercetat notarul public

care a autentificat contractul de vânzare-cumpărare pentru că a făcut o

intabulare falsă.

Prin

ordonanța, din 25 iunie 2008, dispusă în dosarul nr. 131/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de notarul public T.T. față de care s-au efectuat acte premergătoare sub

aspectul

infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., reținându-se

că lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii.

Prin

aceeași ordonanță, s-a dispus declinarea competenței materiale și după

calitatea persoanei în favoarea S.T. Oradea al D.N.A. cu referire la judecătorul

S.V. de la Judecătoria Negrești Oaș.

Prin

ordonanța din 11 august 2008 dispusă în dosarul nr. 403/11.2/2008 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Oradea, procurorul general a dispus respingerea, ca

neîntemeiată, a plângerii petiționarului B.V., împotriva soluției dată în

dosarul nr. 131/P/2008 al acestei unități de parchet.

S-a

mai reținut de instanța de fond că rezoluția, de neîncepere a urmăririi penale

privindu-l pe intimatul T.T. este temeinica și legală, iar plângerea formulată

de petent este nefondată.

Împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs petiționarul, invocând motivele

arătate anterior in plângere și în fața instanței de fond.

Instanța,

din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului.

Recursul

este tardiv.

Analizând

excepția invocată din oficiu, Curtea constată că sentința atacată a fost

pronunțată în ședința publică, la data de 12 noiembrie 2008, menționându-se în

dispozitivul sentinței că termenul de recurs este de 10 zile de la pronunțare.

Totodată,

verificându-se partea introductivă a sentinței, se constată că se află

consemnat faptul că „la apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat

petiționarul

B.V.

personal, și a lipsit intimatul T.T.”.

Ca

atare, se constată că petiționarul a fost prezent la dezbateri, motiv pentru

care termenul de recurs pentru acesta era de 10 zile de la pronunțare, potrivit

dispozițiile art. 385

3

raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen.

Așa

fiind, conform dispozițiile art. 186 C. proc. pen., la calcularea termenelor pe

zile nu se socotește ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în

care acesta se împlinește. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare,

termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

Se

constată astfel, că nu are importanță ziua din care începe să curgă termenul și

numai dacă ultima zi ar fi fost într-o zi nelucrătoare, acesta s-ar

fi

prelungit până la sfârșitul primei zile

lucrătoare care ar

fi

urmat.

În

speța de față, rezultă faptul că termenul a început să curgă din data de 13

noiembrie 2008, iar ultima zi în care petiționarul se putea adresa cu recurs

instanței, fiind 23 noiembrie 2008, zi de duminică, situație în care termenul

se prelungește până luni

24 noiembrie 2008.

Așa

fiind, față de ștampila poștei aflată pe plicul cu care petiționarul a trimis

declarația sa de recurs instanței, având imprimată data de 25 noiembrie 2008,

se constată că acesta a promovat calea de atac cu

depășirea termenului procedural de 10 zile.

Ca

atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc.

pen., Curtea urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționar.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petiționarul B.V. împotriva sentinței penale nr. 88/ R din

12 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 5 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 17 februarie 2009.