ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2243/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din 19 februarie

2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petenta R.D.M. împotriva rezoluției prin care Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus

respingerea plângerea formulată de petenta R.D.M. împotriva ordonanței

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 918/P/2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

prin ordonanța nr. 918/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public E.C.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., făcându-se aplicarea art. 10

lit. d) C. proc. pen.

S-a motivat că persoana vătămată R.D.M. și R.C.

au formulat plângere penală pentru modul în care s-a încheiat un contract de

comodat autentificat de către notarul public E.C. la 28 noiembrie 2003, și

pentru întocmirea unei copii legalizate de pe contractul nr. 2622 din 07

noiembrie 2003 autentificat de același notar sub nr. 7447 din 10 noiembrie 2003.

Persoana vătămată a mai arătat în plângerea

penală că se află în posesia unei copii legalizate de pe antecontractul de

vânzare-cumpărare nr. 2999 din 28 noiembrie 2003, copie care este legalizată la

o dată anterioară celei emiterii lui sub nr. 7448 din 10 noiembrie 2003.

Instanța analizând actele și lucrările

dosarului a constatat ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva

ordonanței de neurmărire penală.

A motivat că întreaga activitate derulată de

notarul public E.C. în legătură cu raporturile dintre R.C. și R.D.M., și M.V.

s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale privind condițiile de fond

și formă ale unui act autentic translativ de proprietate (antecontract de

vânzare-cumpărare).

Instanța, examinând actele premergătoare, a

conchis că inadvertența datei de legalizare a copiei după contractul de

vânzare-cumpărare nr. 2622 din 7 noiembrie 2003 dintre SC A. Berceni SA și

soții R. se datorează unei erori materiale.

Împotriva sentinței penale menționate a

declarat recurs petenta R.D.M. care în esență solicită desființarea ordonanței

și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale

împotriva intimatei E.C.

Recursul nu este fondat.

Conform art. 278

1

alin. (8) lit. b)

C. proc. pen., pentru a putea desființa o rezoluție sau o ordonanță atacată și

a trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, judecătorul

este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului și să

indice faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume

mijloace de probă.

Or, în prezenta cauză instanța în mod

temeinic a constatat că prin actele premergătoare s-a stabilit că activitatea

intimatei nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni; nu există

indicii că s-a comis o infracțiune de către intimată, faptele și împrejurările

cauzei fiind lămurite în cursul cercetării prealabile.

În mod corect instanța a apreciat că în

cauză, în sarcina notarului public, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei atribuțiuni cu

ocazia legalizării copiilor în litigiu.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

petentei, pe care o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara R.D.M. împotriva sentinței penale nr. 46 din 19 februarie 2009 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei

de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie

2009.