ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2243/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46 din 19 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta R.D.M. împotriva rezoluției prin care Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus respingerea plângerea formulată de petenta R.D.M. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 918/P/2008. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin ordonanța nr. 918/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public E.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., făcându-se aplicarea art. 10 lit. d) C. proc.

pen. S-a motivat că persoana vătămată R.D.M. și R.C. au formulat plângere penală pentru modul în care s-a încheiat un contract de comodat autentificat de către notarul public E.C. la 28 noiembrie 2003, și pentru întocmirea unei copii legalizate de pe contractul nr. 2622 din 07 noiembrie 2003 autentificat de același notar sub nr. 7447 din 10 noiembrie 2003. Persoana vătămată a mai arătat în plângerea penală că se află în posesia unei copii legalizate de pe antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 2999 din 28 noiembrie 2003, copie care este legalizată la o dată anterioară celei emiterii lui sub nr. 7448 din 10 noiembrie 2003. Instanța analizând actele și lucrările dosarului a constatat ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva ordonanței de neurmărire penală.

A motivat că întreaga activitate derulată de notarul public E.C. în legătură cu raporturile dintre R.C. și R.D.M., și M.V. s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale privind condițiile de fond și formă ale unui act autentic translativ de proprietate (antecontract de vânzare-cumpărare). Instanța, examinând actele premergătoare, a conchis că inadvertența datei de legalizare a copiei după contractul de vânzare-cumpărare nr. 2622 din 7 noiembrie 2003 dintre SC A. Berceni SA și soții R. se datorează unei erori materiale. Împotriva sentinței penale menționate a declarat recurs petenta R.D.M. care în esență solicită desființarea ordonanței și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei E.C.

Recursul nu este fondat. Conform art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., pentru a putea desființa o rezoluție sau o ordonanță atacată și a trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului și să indice faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă. Or, în prezenta cauză instanța în mod temeinic a constatat că prin actele premergătoare s-a stabilit că activitatea intimatei nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni; nu există indicii că s-a comis o infracțiune de către intimată, faptele și împrejurările cauzei fiind lămurite în cursul cercetării prealabile.

În mod corect instanța a apreciat că în cauză, în sarcina notarului public, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei atribuțiuni cu ocazia legalizării copiilor în litigiu. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petentei, pe care o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara R.D.M. împotriva sentinței penale nr. 46 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2009.