ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3834/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3834/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 31/2010 din 19

martie 2010 a Curții de Apel Cluj, s-a respins ca nefondată plângerea formulată

de petiționarul H.C. împotriva Rezoluției nr. 357/P/2008 din 29 septembrie 2009

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care a menținut-o.

Prima instanță a

reținut că prin rezoluția din 29 septembrie 2009 dată în Dosarul nr. 357/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitorul J.A. pentru infracțiunea de instigare la mărturie

mincinoasă, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și față de făptuitorii M.A.C.,

Ș.L., V.M.D. și C.V. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de

art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru

făptuitorul V.M.D.

Procurorul a reținut

că petentul H.C. a formulat plângere împotriva făptuitorilor pentru săvârșirea

infracțiunilor mai sus menționate, reclamând în esență că făptuitorul J.A. i-ar

fi determinat pe ceilalți făptuitori să declare contrar adevărului în fața

instanțelor civile, faptul că J.A. ar fi plătit petentului prețul stipulat în

contractele de vânzare-cumpărare privind casa de pe str. B. din Cluj-Napoca.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor reclamate.

Făptuitorii au negat

faptul că ar fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului și și-au menținut

poziția cu privire la evenimentele din datele de 25 octombrie 2006 și 17

noiembrie 2006, iar declarațiile acestora sunt confirmate de contractele

încheiate în fața notarului public, respectiv a avocatului, contracte care au

fost semnate de către H.C. și care au atestat acordul de voință al părților cu

privire la vânzarea-cumpărarea imobilelor în cauză precum și cu privire la

plata prețului.

Instanțele civile au

respins acțiunile formulate de petentul H.C. vizând anularea celor două

contracte, în Dosarul nr. 223/211/2007 al Tribunalului Cluj reținându-se că

dacă vânzarea din 25 octombrie 2006 nu ar fi fost reală, nu se explică motivul

pentru care petentul H.C. a acceptat să părăsească imobilul și-a luat cu el

toate lucrurile, iar pârâtul J.A. s-a mutat în locul lui.

În motivarea

Sentinței civile nr. 117 din 26 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr.

17755/211/2006 al Tribunalului Cluj, prin care s-a respins capătul de cerere al

reclamantului H.C. privind constatarea nulității absolute a contractului

provizoriu de vânzare-cumpărare din 17 noiembrie 2006, instanța a invocat

principiul de drept „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, arătând că

reclamantul H. a invocat propria imoralitate pentru a obține protecția unui

drept, acesta recunoscând în cuprinsul cererii sale faptul că a încercat să-și

fraudeze fosta soție la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.

Instanța a mai arătat că nu a rezultat din nici o probă a dosarului faptul că

reclamantul H. a încercat să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului

doar formal, ci a încheiat în deplină cunoștință de cauză aceasta și a avut

reprezentare consecințelor juridice ale semnării actului menționat.

Procurorul a

constatat lipsa manoperelor de inducere în eroare a petentului H., condiții în

care a rezultat că făptuitorul J.A. nu i-a determinat pe martori să declare în

mod mincinos, iar făptuitorii M.A.C., Ș.L., V.M. și C.V. au declarat în

legătură cu aspectele despre care au fost întrebați așa cum le-au perceput în

realitate, fără să urmărească denaturarea adevărului.

Prin rezoluția

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din data de

26 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 879/II/2/2009, s-a respins plângerea

formulată de petentul H.C. împotriva rezoluției din data de 29 septembrie 2009

a aceluiași parchet, reținându-se că raportat la actele premergătoare efectuate

în cauză, soluția procurorului este legală și temeinică, neexistând niciun

element din care să rezulte că numitul J.A. i-a determinat pe făptuitorii

M.A.C., Ș.L., V.M. și C.V. să nu spună adevărul în procesele în care aceștia au

fost audiați, cu excepția afirmațiilor numitului H.C.

Instanța, verificând

rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și actelor din dosarul de urmărire

penală, conform art. 278

1

C. proc. pen., a constatat că soluția

procurorului este legală și temeinică, petentul H.C. nefăcând dovada

susținerilor sale.

Astfel, se constată

că făptuitorii M.A.C., V.M.D., C.V. și Ș.L. au fost audiați în calitate de

martori în procesele civile intentate de petentul H.C. făptuitorului J.A.

vizând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare

încheiate între petent și făptuitor cu privire la imobilele situate în

Cluj-Napoca strada T. și strada B.

Procesele civile

intentate de petent s-au finalizat prin respingerea acțiunilor acestuia în

Dosarul nr. 2223/211/2007, înregistrat inițial la Judecătoria Cluj-Napoca și

declinat în favoarea Tribunalului Cluj și în Dosarul nr. 17755/211/2006 al

Tribunalului Cluj.

În depozițiile date

în procesele civile martorii menționați au declarat că au avut cunoștință

despre înțelegerea dintre petent și făptuitor cu privire la vânzarea casei

situate în Cluj-Napoca strada B. și au văzut când petentul H.C. a verificat o

sumă mare de bani, de circa 90.000 euro, în data de 25 octombrie 2006,

reprezentând prețul casei.

Făptuitorul V.M.D. a

declarat că a fost de față în data de 17 noiembrie 2006 când petentul H.C. a

primit de la făptuitorul J.A. o sumă mare de bani, cei doi afirmând că este

vorba despre suma de 306.000 euro, reprezentând prețul imobilului situat pe

strada T.

Susținerile

martorilor se coroborează cu contractele de vânzare-cumpărare încheiate în fața

notarului public, respectiv a avocatului, în care s-a menționat că plata

prețului a fost făcută anterior semnării acestor acte.

Petentul H.C. este o

persoană instruită, care putea și trebuia să cunoască consecințele semnării

unui act juridic cum este un contract de vânzare-cumpărare și să își ia măsuri

de precauție în situația în care actul public încheiat în fața notarului nu era

unul real, prin încheierea unui alt act, secret, cu care să poată dovedi o altă

intenție decât cea de înstrăinare a bunurilor.

Susținerea petentului

H.C. că făptuitorul M.A. se afla la București, la serviciu, în data de 25

octombrie 2006, aspect ce ar rezulta din fișa de pontaj pentru luna octombrie

2006, astfel că nu putea asista la Cluj la predarea sau verificarea banilor, nu

poate fi primită, deoarece fișa de pontaj nu reprezintă o dovadă absolută

pentru prezența în București a făptuitorului M., existând situații în care

angajații sunt învoiți de către șefii lor pentru o zi sau pentru câteva ore dintr-o

zi, fie ca recompensă pentru orele suplimentare prestate și neremunerate, fie

cu recuperarea ulterioară a perioadei de învoire.

În ce privește

imposibilitatea ca făptuitorul J.A. să fi dispus de suma de 396.000 euro,

instanța constată că acest aspect a fost lămurit în procesele civile ce au

vizat anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între petent și

făptuitor.

Petentul a semnat

aceste contracte în deplină cunoștință de cauză, asumându-și mențiunea că plata

prețului s-a făcut anterior semnării contractului în fața notarului, respectiv

în fața avocatului.

Petentul nu a dovedit

în procesele civile fictivitatea vânzării, nu a depus un alt act secret

încheiat între el și făptuitor prin care să dovedească faptul că vânzarea ar fi

fost simulată și nu a putut indica nici martori care să ateste faptul că nu i

s-ar fi plătit prețul menționat în contracte.

Probele solicitate de

petent vizând audierea a trei sau patru martori pentru a dovedi că făptuitorul

J.A. nu dispunea de suma de 396.000 euro și că nu a achitat această sumă în

anul 2006 și cea privind efectuarea unei adrese la finanțe pentru a se comunica

veniturile făptuitorului în perioada 2004 - 2006, nu sunt probe utile și

concludente pentru soluționarea cauzei.

Chiar în situația în

care făptuitorul J.A. nu a declarat la finanțe toate veniturile realizate,

acest lucru nu exclude posibilitatea ca el să fi dispus de respectiva sumă de

bani.

Obiectul prezentei

cauze îl reprezintă instigarea la mărturie mincinoasă, respectiv mărturia

mincinoasă, nefiind necesar a se stabili caracterul licit sau ilicit al

veniturilor realizate de făptuitorul J.A.

Împotriva Sentinței

penale nr. 31/2010 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Cluj în termen legal a

declarat recurs petiționarul H.C., care nu și-a motivat recursul.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate, sub toate aspectele conform dispozițiilor art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Petiționarul H.C. a

formulat plângere împotriva intimaților, solicitând tragerea la răspundere

penală a acestora pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art.

260 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru intimatul J.A. și

mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. pentru intimații M.A.C.,

Ș.L., V.M.D. și C.V., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru intimatul

V.M.D.

În motivarea

plângerii sale se arată de către petiționar că intimatul J.A. i-a determinat de

intimații M.A.C., Ș.L., V.M.D. și C.V. să dea declarații necorespunzătoare

realității cu ocazia audierii lor în calitate de martori în dosarele aflate pe

rolul instanțelor din Cluj-Napoca ce au judecat litigiile cu privire la

contractele încheiate de petent cu J.A.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că la data de 25 octombrie 2006, H.C.

a încheiat un contrat de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1493 din 25

octombrie 2006 la B.N.P. G.H.T., prin care i-a vândut făptuitorului J.A.

imobilul situat în Cluj-Napoca, str. B., pentru prețul de 90.000 euro. În

contractul de vânzare-cumpărare s-a menționat în mod expres că prețul de 90.000

euro s-a achitat integral anterior semnării contractului.

Ulterior, la 17 noiembrie

2006, H.C. a încheiat un contract provizoriu de vânzare-cumpărare cu J.A.,

având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare a imobilului apartamentul nr.

2 situat în Cluj-Napoca, str. T. la prețul de 306.000 euro, contractul fiind

redactat de avocatul L.D. În acest contract s-a consemnat faptul că prețul s-a

achitat în întregime la data semnării, vânzătorul recunoscând primirea întregii

sume.

Partea vătămată a

solicitat ulterior instanțelor să constate nulitatea absolută a celor două

contracte, invocând faptul că nu a existat niciun moment intenția de a

transfera dreptul de proprietate, făptuitorul J.A. nu a achitat prețul, în

realitate înțelegându-se cu acesta pentru a fi formal proprietar cu scopul de a

scoate bunurile respective din masa bunurilor comune în frauda fostei sale

soții H.M.T.

Cu ocazia judecării

celor două cauze au fost audiați în calitate de martori intimații M.A.C., Ș.L.,

C.V. și V.M.D.

Aceștia au declarat

că au cunoștință despre înțelegerea dintre petiționar și J.A. privind vânzarea

casei de pe strada B. și au văzut când H.C. a verificat o sumă mare de bani la

data de 25 octombrie 2006, înțelegând că este vorba de suma de 90.000 euro.

Intimatul V.M.D. a

mai declarat că a fost prezent când H.C. a primit de la J.A. la data de 17

noiembrie 2006 o sumă mare de bani, ca preț pentru imobilul din str. T., cei

doi spunând că sunt 306.000 euro.

Înalta Curte

constată, în acord cu rezoluția atacată, că nu se poate reține săvârșirea

infracțiunii de mărturie mincinoasă și, respectiv, instigare la această

infracțiune în sarcina intimaților, declarațiile date de aceștia coroborându-se

cu cele două contracte încheiate la 25 octombrie 2006 și 17 noiembrie 2006, din

care rezultă plata prețului aferent celor două imobile, ce s-a făcut anterior

semnării contractelor.

Petentul a semnat

cele două contracte în deplină cunoștință de cauză, recunoscând că a primit

prețul anterior semnării.

Referitor la vânzarea

din 25 octombrie 2006, semnificativ este și faptul că petiționarul a părăsit

imobilul, luându-și toate lucrurile, iar intimatul J.A. s-a mutat în locul lui.

De asemenea, numitul

L.D. - avocatul care a redactat contractul provizoriu de vânzare-cumpărare din

data de 17 noiembrie 2006 a arătat în declarațiile sale că le-a citit

contractul celor doi, care au formulat obiecții minore și care nu se refereau

la preț și la modul de achitare, i-a întrebat de două ori pe amândoi dacă

prețul a fost într-adevăr achitat, iar aceștia i-au confirmat verbal, de două

ori, foarte siguri pe ei, că prețul de 306.000 euro s-a achitat integral

anterior semnării contractului.

Petiționarul H.C. a

susținut în plângerea sa că intimatul M.A.C., la data de 25 octombrie 2006, se

afla în București, la serviciu, invocând în acest sens fișa de pontaj pentru

luna octombrie 2006 depusă la dosarul cauzei.

Din verificarea fișei

respective rezultă într-adevăr că intimatul M.A.C., în perioada 15 octombrie

2005 - 12 ianuarie 2007 a îndeplinit funcția de ofițer specialist principal la

Direcția Generală de Management Resurse Umane din cadrul M.I.R.A., perioadă în

care a fost detașat la Ministerul Public - D.I.I.C.O.T., iar la data de 25

octombrie 2006 figurează prezent la serviciu, ceea ce nu exclude însă

posibilitatea ca la aceeași dată să fie prezent în Cluj-Napoca și să asiste la

discuțiile purtate între H.C. și J.A. referitoare la suma de 90.000 euro.

Din declarația

numitului N.C. - la acea dată procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - Structura

Centrală rezultă că, la data de 25 octombrie 2066, intimatul M.A. a fost învoit

și s-a deplasat în Cluj-Napoca, învoire ce nu trebuie menționată în fișa de

prezență.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat, rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul H.C. împotriva Sentinței penale nr.

31 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat și la plata sumei de câte 618 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către

intimații M.A., V.M.D., Ș.L. și J.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN