ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3834/2010

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 31/2010 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul H.C. împotriva Rezoluției nr. 357/P/2008 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care a menținut-o. Prima instanță a reținut că prin rezoluția din 29 septembrie 2009 dată în Dosarul nr. 357/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul J.A. pentru infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și față de făptuitorii M.A.C., Ș.L., V.M.D.

și C.V. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru făptuitorul V.M.D. Procurorul a reținut că petentul H.C. a formulat plângere împotriva făptuitorilor pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate, reclamând în esență că făptuitorul J.A. i-ar fi determinat pe ceilalți făptuitori să declare contrar adevărului în fața instanțelor civile, faptul că J.A. ar fi plătit petentului prețul stipulat în contractele de vânzare-cumpărare privind casa de pe str. B. din Cluj-Napoca. Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.

Făptuitorii au negat faptul că ar fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului și și-au menținut poziția cu privire la evenimentele din datele de 25 octombrie 2006 și 17 noiembrie 2006, iar declarațiile acestora sunt confirmate de contractele încheiate în fața notarului public, respectiv a avocatului, contracte care au fost semnate de către H.C. și care au atestat acordul de voință al părților cu privire la vânzarea-cumpărarea imobilelor în cauză precum și cu privire la plata prețului. Instanțele civile au respins acțiunile formulate de petentul H.C. vizând anularea celor două contracte, în Dosarul nr. 223/211/2007 al Tribunalului Cluj reținându-se că dacă vânzarea din 25 octombrie 2006 nu ar fi fost reală, nu se explică motivul pentru care petentul H.C.

a acceptat să părăsească imobilul și-a luat cu el toate lucrurile, iar pârâtul J.A. s-a mutat în locul lui. În motivarea Sentinței civile nr. 117 din 26 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 17755/211/2006 al Tribunalului Cluj, prin care s-a respins capătul de cerere al reclamantului H.C. privind constatarea nulității absolute a contractului provizoriu de vânzare-cumpărare din 17 noiembrie 2006, instanța a invocat principiul de drept „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, arătând că reclamantul H. a invocat propria imoralitate pentru a obține protecția unui drept, acesta recunoscând în cuprinsul cererii sale faptul că a încercat să-și fraudeze fosta soție la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.

Instanța a mai arătat că nu a rezultat din nici o probă a dosarului faptul că reclamantul H. a încercat să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului doar formal, ci a încheiat în deplină cunoștință de cauză aceasta și a avut reprezentare consecințelor juridice ale semnării actului menționat. Procurorul a constatat lipsa manoperelor de inducere în eroare a petentului H., condiții în care a rezultat că făptuitorul J.A. nu i-a determinat pe martori să declare în mod mincinos, iar făptuitorii M.A.C., Ș.L., V.M. și C.V. au declarat în legătură cu aspectele despre care au fost întrebați așa cum le-au perceput în realitate, fără să urmărească denaturarea adevărului. Prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din data de 26 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 879/II/2/2009, s-a respins plângerea formulată de petentul H.C.

împotriva rezoluției din data de 29 septembrie 2009 a aceluiași parchet, reținându-se că raportat la actele premergătoare efectuate în cauză, soluția procurorului este legală și temeinică, neexistând niciun element din care să rezulte că numitul J.A. i-a determinat pe făptuitorii M.A.C., Ș.L., V.M. și C.V. să nu spună adevărul în procesele în care aceștia au fost audiați, cu excepția afirmațiilor numitului H.C. Instanța, verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și actelor din dosarul de urmărire penală, conform art. 278 1 C. proc. pen., a constatat că soluția procurorului este legală și temeinică, petentul H.C. nefăcând dovada susținerilor sale. Astfel, se constată că făptuitorii M.A.C., V.M.D., C.V.

și Ș.L. au fost audiați în calitate de martori în procesele civile intentate de petentul H.C. făptuitorului J.A. vizând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între petent și făptuitor cu privire la imobilele situate în Cluj-Napoca strada T. și strada B. Procesele civile intentate de petent s-au finalizat prin respingerea acțiunilor acestuia în Dosarul nr. 2223/211/2007, înregistrat inițial la Judecătoria Cluj-Napoca și declinat în favoarea Tribunalului Cluj și în Dosarul nr. 17755/211/2006 al Tribunalului Cluj. În depozițiile date în procesele civile martorii menționați au declarat că au avut cunoștință despre înțelegerea dintre petent și făptuitor cu privire la vânzarea casei situate în Cluj-Napoca strada B. și au văzut când petentul H.C.

a verificat o sumă mare de bani, de circa 90.000 euro, în data de 25 octombrie 2006, reprezentând prețul casei. Făptuitorul V.M.D. a declarat că a fost de față în data de 17 noiembrie 2006 când petentul H.C. a primit de la făptuitorul J.A. o sumă mare de bani, cei doi afirmând că este vorba despre suma de 306.000 euro, reprezentând prețul imobilului situat pe strada T. Susținerile martorilor se coroborează cu contractele de vânzare-cumpărare încheiate în fața notarului public, respectiv a avocatului, în care s-a menționat că plata prețului a fost făcută anterior semnării acestor acte. Petentul H.C. este o persoană instruită, care putea și trebuia să cunoască consecințele semnării unui act juridic cum este un contract de vânzare-cumpărare și să își ia măsuri de precauție în situația în care actul public încheiat în fața notarului nu era unul real, prin încheierea unui alt act, secret, cu care să poată dovedi o altă intenție decât cea de înstrăinare a bunurilor.

Susținerea petentului H.C. că făptuitorul M.A. se afla la București, la serviciu, în data de 25 octombrie 2006, aspect ce ar rezulta din fișa de pontaj pentru luna octombrie 2006, astfel că nu putea asista la Cluj la predarea sau verificarea banilor, nu poate fi primită, deoarece fișa de pontaj nu reprezintă o dovadă absolută pentru prezența în București a făptuitorului M., existând situații în care angajații sunt învoiți de către șefii lor pentru o zi sau pentru câteva ore dintr-o zi, fie ca recompensă pentru orele suplimentare prestate și neremunerate, fie cu recuperarea ulterioară a perioadei de învoire. În ce privește imposibilitatea ca făptuitorul J.A. să fi dispus de suma de 396.000 euro, instanța constată că acest aspect a fost lămurit în procesele civile ce au vizat anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între petent și făptuitor.

Petentul a semnat aceste contracte în deplină cunoștință de cauză, asumându-și mențiunea că plata prețului s-a făcut anterior semnării contractului în fața notarului, respectiv în fața avocatului. Petentul nu a dovedit în procesele civile fictivitatea vânzării, nu a depus un alt act secret încheiat între el și făptuitor prin care să dovedească faptul că vânzarea ar fi fost simulată și nu a putut indica nici martori care să ateste faptul că nu i s-ar fi plătit prețul menționat în contracte. Probele solicitate de petent vizând audierea a trei sau patru martori pentru a dovedi că făptuitorul J.A. nu dispunea de suma de 396.000 euro și că nu a achitat această sumă în anul 2006 și cea privind efectuarea unei adrese la finanțe pentru a se comunica veniturile făptuitorului în perioada 2004 - 2006, nu sunt probe utile și concludente pentru soluționarea cauzei.

Chiar în situația în care făptuitorul J.A. nu a declarat la finanțe toate veniturile realizate, acest lucru nu exclude posibilitatea ca el să fi dispus de respectiva sumă de bani. Obiectul prezentei cauze îl reprezintă instigarea la mărturie mincinoasă, respectiv mărturia mincinoasă, nefiind necesar a se stabili caracterul licit sau ilicit al veniturilor realizate de făptuitorul J.A. Împotriva Sentinței penale nr. 31/2010 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Cluj în termen legal a declarat recurs petiționarul H.C., care nu și-a motivat recursul. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Petiționarul H.C.

a formulat plângere împotriva intimaților, solicitând tragerea la răspundere penală a acestora pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru intimatul J.A. și mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. pentru intimații M.A.C., Ș.L., V.M.D. și C.V., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru intimatul V.M.D. În motivarea plângerii sale se arată de către petiționar că intimatul J.A. i-a determinat de intimații M.A.C., Ș.L., V.M.D. și C.V. să dea declarații necorespunzătoare realității cu ocazia audierii lor în calitate de martori în dosarele aflate pe rolul instanțelor din Cluj-Napoca ce au judecat litigiile cu privire la contractele încheiate de petent cu J.A.

Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că la data de 25 octombrie 2006, H.C. a încheiat un contrat de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1493 din 25 octombrie 2006 la B.N.P. G.H.T., prin care i-a vândut făptuitorului J.A. imobilul situat în Cluj-Napoca, str. B., pentru prețul de 90.000 euro. În contractul de vânzare-cumpărare s-a menționat în mod expres că prețul de 90.000 euro s-a achitat integral anterior semnării contractului. Ulterior, la 17 noiembrie 2006, H.C. a încheiat un contract provizoriu de vânzare-cumpărare cu J.A., având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare a imobilului apartamentul nr. 2 situat în Cluj-Napoca, str. T. la prețul de 306.000 euro, contractul fiind redactat de avocatul L.D.

În acest contract s-a consemnat faptul că prețul s-a achitat în întregime la data semnării, vânzătorul recunoscând primirea întregii sume. Partea vătămată a solicitat ulterior instanțelor să constate nulitatea absolută a celor două contracte, invocând faptul că nu a existat niciun moment intenția de a transfera dreptul de proprietate, făptuitorul J.A. nu a achitat prețul, în realitate înțelegându-se cu acesta pentru a fi formal proprietar cu scopul de a scoate bunurile respective din masa bunurilor comune în frauda fostei sale soții H.M.T. Cu ocazia judecării celor două cauze au fost audiați în calitate de martori intimații M.A.C., Ș.L., C.V. și V.M.D. Aceștia au declarat că au cunoștință despre înțelegerea dintre petiționar și J.A.

privind vânzarea casei de pe strada B. și au văzut când H.C. a verificat o sumă mare de bani la data de 25 octombrie 2006, înțelegând că este vorba de suma de 90.000 euro. Intimatul V.M.D. a mai declarat că a fost prezent când H.C. a primit de la J.A. la data de 17 noiembrie 2006 o sumă mare de bani, ca preț pentru imobilul din str. T., cei doi spunând că sunt 306.000 euro. Înalta Curte constată, în acord cu rezoluția atacată, că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și, respectiv, instigare la această infracțiune în sarcina intimaților, declarațiile date de aceștia coroborându-se cu cele două contracte încheiate la 25 octombrie 2006 și 17 noiembrie 2006, din care rezultă plata prețului aferent celor două imobile, ce s-a făcut anterior semnării contractelor.

Petentul a semnat cele două contracte în deplină cunoștință de cauză, recunoscând că a primit prețul anterior semnării. Referitor la vânzarea din 25 octombrie 2006, semnificativ este și faptul că petiționarul a părăsit imobilul, luându-și toate lucrurile, iar intimatul J.A. s-a mutat în locul lui. De asemenea, numitul L.D. - avocatul care a redactat contractul provizoriu de vânzare-cumpărare din data de 17 noiembrie 2006 a arătat în declarațiile sale că le-a citit contractul celor doi, care au formulat obiecții minore și care nu se refereau la preț și la modul de achitare, i-a întrebat de două ori pe amândoi dacă prețul a fost într-adevăr achitat, iar aceștia i-au confirmat verbal, de două ori, foarte siguri pe ei, că prețul de 306.000 euro s-a achitat integral anterior semnării contractului.

Petiționarul H.C. a susținut în plângerea sa că intimatul M.A.C., la data de 25 octombrie 2006, se afla în București, la serviciu, invocând în acest sens fișa de pontaj pentru luna octombrie 2006 depusă la dosarul cauzei. Din verificarea fișei respective rezultă într-adevăr că intimatul M.A.C., în perioada 15 octombrie 2005 - 12 ianuarie 2007 a îndeplinit funcția de ofițer specialist principal la Direcția Generală de Management Resurse Umane din cadrul M.I.R.A., perioadă în care a fost detașat la Ministerul Public - D.I.I.C.O.T., iar la data de 25 octombrie 2006 figurează prezent la serviciu, ceea ce nu exclude însă posibilitatea ca la aceeași dată să fie prezent în Cluj-Napoca și să asiste la discuțiile purtate între H.C.

și J.A. referitoare la suma de 90.000 euro. Din declarația numitului N.C. - la acea dată procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală rezultă că, la data de 25 octombrie 2066, intimatul M.A. a fost învoit și s-a deplasat în Cluj-Napoca, învoire ce nu trebuie menționată în fișa de prezență. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul H.C. împotriva Sentinței penale nr. 31 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de câte 618 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către intimații M.A., V.M.D., Ș.L. și J.A. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2010. Procesat de GGC - NN