ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 162/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Recurentul contestator T.M. a formulat plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - L.C.K. prin care s-a respins plângerea sa împotriva Rezoluției din 23 aprilie 2007 a procurorului general de la Curtea de Apel Cluj - I.M. S-a susținut de petent că organul de cercetare penală și instanța de judecată au eludat probele și realitatea de fapt și de drept. Prin Sentința penală nr. 64/2007 a Curții de Apel Cluj a respins plângerea petentului, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva acestei hotărâri petentul a formulat contestație, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să fie lămurit înțelesul sentinței sus-arătate.

Analizând contestația formulată Curtea de Apel Cluj, prin Sentința penală nr. 65 din 20 octombrie 2009, a respins contestația ca nefondată cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare. A reținut instanța că prin contestația la executare se urmărește îndreptarea unor eventuale inadvertențe din hotărârea ce se execută pentru a evita punerea în executare a unei hotărâri nedefinitive ori împotriva unei alte persoane decât cea condamnată neputând fi calificată ca o cale de atac, cu atât mai mult cu cât dispozitivul nu reclamă nici un fel de nelămurire.

Împotriva acestei hotărâri contestatorul a formulat recurs, în esență prin motivele scrise s-a susținut că nu s-a efectuat judecata Dosarului nr. 1131/33/2007 al Curții de Apel Cluj, secția penală „s-a vizat plângerea împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale din 23 aprilie 2007 și nu rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - L.C.K.” cât și „sentința este motivată pe neadevăruri” depunând în acest sens un set de înscrisuri, fiind invocate dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 461 lit. c) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale, se poate formula doar în cazul în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se va executa sau vreo cauză de împiedicare la executare.

Astfel cum rezultă și din motivele de recurs, nemulțumirea acestuia vizează soluția de respingere pronunțată în cauză. Or, cu ocazia judecării cauzei în fond și recurs, instanțele au analizat toate aspectele invocate de contestator, nefiind posibilă o reformare a hotărârii pe calea contestației la executare atât timp cât hotărârea de executat nu cuprinde nici o dispoziție contradictorie sau vreo piedică la executare. Totodată, trebuie precizat că o hotărâre definitivă nu poate fi desființată nici chiar prin căile de atac extraordinare decât pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de legiuitor. Cum, Sentința penală nr. 64/2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj nu cuprinde nici o dispoziție contradictorie sau vreo piedică la executare, corect instanța a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată și nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 461 lit. c) C. proc.

pen., pe cale de consecință, recursul declarat de contestator nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul T.M. împotriva Sentinței penale nr. 65 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul contestator să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.