ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 162/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Recurentul contestator T.M. a formulat plângere împotriva

rezoluției Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - L.C.K.

prin care s-a respins plângerea sa împotriva Rezoluției din 23 aprilie 2007 a

procurorului general de la Curtea de Apel Cluj - I.M.

S-a susținut de petent că organul de

cercetare penală și instanța de judecată au eludat probele și realitatea de

fapt și de drept.

Prin Sentința penală nr. 64/2007 a

Curții de Apel Cluj a respins plângerea petentului, hotărâre rămasă definitivă

prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei hotărâri petentul

a formulat contestație, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin

care să fie lămurit înțelesul sentinței sus-arătate.

Analizând contestația formulată

Curtea de Apel Cluj, prin Sentința penală nr. 65 din 20 octombrie 2009, a

respins contestația ca nefondată cu obligarea contestatorului la plata

cheltuielilor judiciare.

A reținut instanța că prin

contestația la executare se urmărește îndreptarea unor eventuale inadvertențe

din hotărârea ce se execută pentru a evita punerea în executare a unei hotărâri

nedefinitive ori împotriva unei alte persoane decât cea condamnată neputând fi

calificată ca o cale de atac, cu atât mai mult cu cât dispozitivul nu reclamă

nici un fel de nelămurire.

Împotriva acestei hotărâri

contestatorul a formulat recurs, în esență prin motivele scrise s-a susținut că

nu s-a efectuat judecata Dosarului nr. 1131/33/2007 al Curții de Apel Cluj,

secția penală „s-a vizat plângerea împotriva rezoluției de neînceperea

urmăririi penale din 23 aprilie 2007 și nu rezoluția Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - L.C.K.” cât și „sentința este motivată pe

neadevăruri” depunând în acest sens un set de înscrisuri, fiind invocate dispozițiile

art. 461 lit. c) C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 461 lit.

c) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale, se poate

formula doar în cazul în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea

ce se va executa sau vreo cauză de împiedicare la executare.

Astfel cum rezultă și din motivele

de recurs, nemulțumirea acestuia vizează soluția de respingere pronunțată în

cauză.

Or, cu ocazia judecării cauzei în

fond și recurs, instanțele au analizat toate aspectele invocate de contestator,

nefiind posibilă o reformare a hotărârii pe calea contestației la executare

atât timp cât hotărârea de executat nu cuprinde nici o dispoziție

contradictorie sau vreo piedică la executare.

Totodată, trebuie precizat că o hotărâre

definitivă nu poate fi desființată nici chiar prin căile de atac extraordinare

decât pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de legiuitor.

Cum, Sentința penală nr. 64/2007 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj nu cuprinde nici o dispoziție contradictorie sau vreo

piedică la executare, corect instanța a respins, ca nefondată, contestația la

executare formulată și nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 461

lit. c) C. proc. pen., pe cale de consecință, recursul declarat de contestator

nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul T.M. împotriva Sentinței penale nr. 65 din 20

octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul contestator să

plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 ianuarie 2010.