ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3353/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, prin Sentința penală nr. 33 din 29 aprilie 2009, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul H.C. împotriva Rezoluției din 4 februarie 2009 dispusă în Dosarul nr. 261/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rezoluție menținută prin rezoluția procurorului general din 25 februarie 2009 din Dosarul nr. 145/II-2/2009 al aceluiași parchet.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că rezoluția din 4 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin aceasta dispunându-se în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (1), referitor la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de J.A. pentru infracțiunile de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) și (5) din același cod, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) din același cod și L.D.V. - avocat în Baroul Cluj pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) din același cod și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., precum și pentru aceiași sub aspectul infracțiunii de determinare a mărturiei mincinoase, prevăzută de art. 261 C. pen. și, respectiv, încercare de a determina mărturia mincinoasă (art. 261 alin. (1)), este legală, rezoluția în cauză fiind menținută prin respingerea plângerii petentului H.C..

Actele premergătoare efectuate de procuror au relevat că H.C. a semnat personal contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu J.A. și autentificat prin Încheierea din 25 oct. 2006 a notarului public G.H.T. privind înstrăinarea imobilului din Cluj-Napoca, în acesta menționându-se că prețul stabilit de comun acord "este de 90.000 euro, preț care s-a achitat integral la mâna vânzătorului anterior semnării contractului" iar contractul provizoriu de vânzare-cumpărare încheiat la 17 noiembrie 2006, redactat de avocatul L.D.V., între aceleași părți, a comportat asupra promisiunii sinalagmatice vizând apartamentul nr. X din Cluj-Napoca, în acesta vânzătorul (H.C.) atestând că prețul stabilit de comun acord ... este în suma de 306.000 euro, ce s-a achitat în întregime la data semnării, vânzătorul recunoscând prin semnare primirea întregii sume, nu constituie, din partea lui J.A., înșelarea petentului, avocatul nefalsificând în vreun fel, vreun act care să fi ascuns înțelegerea părților sau neprimirea prețului cuvenit.

În fața actelor premergătoare s-a constatat, pe bază de probe, că anterior formulării plângerii penale împotriva lui J.A. (28 martie 2007), H.C. l-a acționat în civil pentru anularea contractului vizând imobilul din str. D.B., acțiune respinsă prin Sentința civilă nr. 282 din 21 mai 2008 a Tribunalului Cluj (Dosar civil nr. 2223/211/2007).

Totodată, privind contractul ce viza apartamentul de pe str. T., H.C. a introdus acțiune civilă la Judecătoria Cluj-Napoca (nr. 17755/211/2006) tot înaintea datei formulării plângerii penale.

În ce privește infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, norma de incriminare, art. 261 alin. (1) C. pen. impune existența, probată a unei acțiuni efectuată prin constrângere ori corupere într-un scop anume. În cauză, H.C. a susținut că J.A. i-ar fi promis că dacă va declara mincinos în Dosarul civil nr. 18793/211/2006 al Judecătoriei Cluj-Napoca, părți T.L.B.V., primul fiind asistat de avocatul L.D.V., fie dacă va semna un act prin care să recunoască că actul vizând imobilul de pe str. T. era unul formal, îi va da un apartament, el, în realitate a fost propus ca martor de către avocatul părții B.V. (încheierea din 19 iunie 2007) ulterior renunțându-se la audierea lui (încheierea din 27 noiembrie 2007) în cauză deci, fapta neexistând în materialitatea ei.

Împotriva sentinței, petentul, în termenul legal a formulat recurs, motivele invocate fiind nulitatea acesteia pentru că a fost pronunțată înainte de a fi soluționată cererea de strămutare a cauzei, nelegalitatea și netemeinicia, în sensul că actul procurorului nu a ținut cont de declarațiile unor martori, nu a admis cereri de probațiune deși împotriva lui J.A. și a avocatului L.D.V. și a 5 martori, a depus plângere penală la DIICOT Cluj sub aspectul inițierii, aderării sau constituirii unui grup infracțional organizat (art. 8 Legea nr. 39/2003, modificată), sens în care a anexat un extras din "Evenimentul Zilei" - articol intitulat Comisar de poliție - acuzat de mărturie mincinoasă - comisarul șef Alexandru ... și alt extras - articol intitulat "Polițiștii clujeni au martori de serviciu".

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

(7) C. proc. pen., soluționând plângerea se verifică rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Referitor apărării recurentului petent că instanța de fond a pronunțat sentința deși formulase cerere de strămutare a cauzei, este de reținut că potrivit dispozițiilor art. 56 (3) C. proc. pen., suspendarea judecării cauzei (a cărei strămutare se cere) poate fi dispusă numai de către completul de judecată învestit cu judecarea cererii de strămutare (deci, Înalta Curte de Casație și Justiție). Faptic, Curtea de Apel Cluj, la termenul de judecată 22 aprilie 2009 a reținut că apărătorul petentului a adus la cunoștință că a formulat cerere de strămutare "în cursul zilei de ieri" depusă la poștă (Dosar nr. 489/33/2009). La Înalta Curte de Casație și Justiție cererea a fost înregistrată la 27 aprilie 2009, sub Dosar nr. 3613/1/2009, soluționat la 9 iunie 2009 în sensul respingerii ca nefondată (Dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă).

Ca atare, Hotărârea pronunțată la 29 aprilie 2009 nu este nulă, instanța având competența să soluționeze cauza indiferent că s-a cerut sau nu strămutarea ei.

În altă ordine de idei, sentința este legală și temeinică, în judecarea plângerii instanța de fond având obligația, respectată de altfel, de a analiza actul procurorului numai sub aspectul legalității și temeiniciei.

Actele premergătoare au probat că nu există niciun indiciu care să fie relevat "amăgiri" în sarcina lui J.A. care să fi fost de natură a-l induce în eroare pe H.C. cu prilejul semnării celor două contracte de vânzare-cumpărare imobile, avocatul nu a falsificat Contractul din 17 noiembrie 2006, și acesta fiind semnat așa cum a fost redactat, de către petentul recurent.

În cauză, s-a probat și împrejurarea, că prețurile convenite de părți a fost supusă acțiunilor în civil promovate de vânzător, contractele fiind constatate a fi valabile.

Privind susținerea petentului, că în realitate, a fost vorba de o simulație (fictivitate după petent), calea de urmat este cea civilă, actul aparent și cel secret încheindu-se tot prin acord de voință.

Referitor actelor noi depuse de petent în susținerea recursului, acestea nu sunt de competența examinării în recurs, în materia oficială a plângerii împotriva actelor procurorului (art. 278

1

(1) C. proc. pen.) extinzându-se numai rezoluției de netrimitere în judecată în raport cu actele premergătoare efectuate, cu referire exclusivă la infracțiunile pentru a căror pretinsă săvârșire organul competent a fost sesizat în condițiile art. 221 C. proc. pen.

Ca atare, stabilirea existenței și a altor infracțiuni a căror săvârșire este invocată direct în fața instanței, excede competenței instanței de recurs.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de petent nefiind fondat, va fi respins.

Potrivit dispozițiilor art. 192 (2), cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Conform art. 193 din același cod, recurentul petent va fi obligat să plătească intimatului L.D.V. cheltuielile judiciare dovedite prin actele justificative depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul H.C. împotriva Sentinței penale nr. 33 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare.

Obligă recurentul petiționar să plătească intimatului L.D.V. suma de 1.177 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 octombrie 2009.