ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4321/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 1836/33/2008, în baza art. 160/b rap. la art. 300/2 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului L.M.S. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5/2008 din 16 august 2008, emis de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1257/33/2008). Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au modificat, fiind avută în vedere și decizia nr. 3312 din 23 septembrie 2010 a Î.C.C.J. prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului, în pofida duratei lungi a arestului preventiv.

Sub aspectul existenței cerințelor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., s-a constatat că în speță există indiciile săvârșirii infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, indicii rezultând din declarațiile părților vătămate, ale martorilor audiați în cauză, din înscrisurile falsificate existente la dosarul cauzei, etc. A fost avută în vedere împrejurarea că în sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitate de asociat și administrator la SC R.E.P. SRL CARANSEBEȘ, iar în unele cazuri de reprezentant al SC E.P. SRL Timișoara, respectiv SC B.E.P.E. SRL Timișoara, SC N.P. (firmă fictivă), în baza unei rezoluții infracționale unice, prezentându-se sub calitatea mincinoasă de arhitect, împreună cu reprezentantele Agenției imobiliare SC C.G.

SRL Cluj-Napoca, respectiv inculpatele B.N.P. (actualmente avocat Baroul Cluj) și învinuita C.M.S. - secretară, iar ulterior, administrator la SC C.G. SRL Cluj-Napoca, au indus și menținut în eroare 120 persoane, prin falsificarea și folosirea de înscrisuri false contrafăcute. Față de dificultatea stabilirii situației de fapt în care sunt implicate interesele multor persoane, dificultate determinată de propriile acțiuni ale inculpatului, durata arestului preventiv, chiar daca a depășit doi ani, a fost apreciată ca justificată. Totodată, instanța de fond a apreciat că, față de anvergura mecanismului infracțional și a consecințelor faptelor descrise în actul de sesizare ce se sprijină pe indicii temeinice, există o proporție rezonabilă între interesul public și regula respectării libertății individuale.

Pe de altă parte, s-a constatat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ și condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală pentru unele dintre infracțiunile pentru care este trimis în judecată (asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave) este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanță raportat la gravitatea faptelor de care este acuzat, gravitate determinată de natura și împrejurările în care au fost săvârșite, precum și de urmările, din punct de vedere material, ale acestora.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.M.S., solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive. Concluziile formulate de apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și de reprezentantul Parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate,pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive. În cauză, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului. Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 300 2 coroborat cu art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului L.M.S. Se reține că inculpatul a fost trimis în judecată (împreună cu alte persoane) prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, din data de 3 dec.2008 pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. (cu raportare la infracțiunea de înșelăciune și uz de fals, ambele în formă continuată); 1. înșelăciune în convenții prin calități mincinoase și mijloace frauduloase cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. (cu o pagubă de peste 1 milion de Euro). 2. fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 3. uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 4. fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 5. fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 6. falsificare de instrumente oficiale prev. de art. 286 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 7. folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. 8 . participație improprie la infracțiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Față de inculpat s-a dispus arestarea preventivă în temeiul art. 148 lit. b), c), d), e) C. proc. pen., temeiuri care subzistă și în prezent. Având în vedere necesitatea stabilirii cu exactitate a situației de fapt, care să conducă la pronunțarea unei soluții legale și temeinice în cauză, văzând și complexitatea acesteia, Înalta Curte constată că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că există suficiente temeiuri pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului. Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere natura și complexitatea cauzei, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenție. Aceste considerente justifică dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M.S. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 1836/33/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2010.