ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4321/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 18 noiembrie 2010

a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr.

1836/33/2008, în baza art. 160/b rap. la art. 300/2 C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest a inculpatului L.M.S. (arestat în baza mandatului de

arestare preventivă nr. 5/2008 din 16 august 2008, emis de Curtea de Apel Cluj

în dosarul nr. 1257/33/2008).

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat

arestarea inculpatului nu s-au modificat, fiind avută în vedere și decizia nr.

3312 din 23 septembrie 2010 a Î.C.C.J. prin care s-a menținut starea de arest a

inculpatului, în pofida duratei lungi a arestului preventiv.

Sub aspectul existenței cerințelor

prevăzute de art. 143 C. proc. pen., s-a constatat că în speță există indiciile

săvârșirii infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată,

indicii rezultând din declarațiile părților vătămate, ale martorilor audiați în

cauză, din înscrisurile falsificate existente la dosarul cauzei, etc.

A fost avută în vedere împrejurarea că

în sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitate de asociat și administrator

la SC R.E.P. SRL CARANSEBEȘ, iar în unele cazuri de reprezentant al SC E.P. SRL

Timișoara, respectiv SC B.E.P.E. SRL Timișoara, SC N.P. (firmă fictivă), în

baza unei rezoluții infracționale unice, prezentându-se sub calitatea

mincinoasă de arhitect, împreună cu reprezentantele Agenției imobiliare SC C.G.

SRL Cluj-Napoca, respectiv inculpatele B.N.P. (actualmente avocat Baroul Cluj)

și învinuita C.M.S. - secretară, iar ulterior, administrator la SC C.G. SRL

Cluj-Napoca, au indus și menținut în eroare 120 persoane, prin falsificarea și

folosirea de înscrisuri false contrafăcute.

Față de dificultatea stabilirii

situației de fapt în care sunt implicate interesele multor persoane,

dificultate determinată de propriile acțiuni ale inculpatului, durata arestului

preventiv, chiar daca a depășit doi ani, a fost apreciată ca justificată.

Totodată, instanța de fond a apreciat

că, față de anvergura mecanismului infracțional și a consecințelor faptelor

descrise în actul de sesizare ce se sprijină pe indicii temeinice, există o

proporție rezonabilă între interesul public și regula respectării libertății

individuale.

Pe de altă parte, s-a constatat că în

cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ și

condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa

prevăzută de legea penală pentru unele dintre infracțiunile pentru care este

trimis în judecată (asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune

cu consecințe deosebit de grave) este închisoarea mai mare de 4 ani, iar

lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, pericol apreciat de instanță raportat la gravitatea faptelor de care

este acuzat, gravitate determinată de natura și împrejurările în care au fost

săvârșite, precum și de urmările, din punct de vedere material, ale acestora.

Împotriva acestei încheieri, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul L.M.S., solicitând înlocuirea măsurii

arestării preventive.

Concluziile formulate de apărătorul

desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și de reprezentantul Parchetului

au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai

fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursul

declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate,pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de

lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată,

menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel Cluj, secția penală

și de minori, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că

temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii preventive

subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în raport de

împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,

așa cum corect a reținut și instanța de fond.

În acord cu prima instanță, Înalta

Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile

prevăzute de art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului L.M.S.

Se reține că inculpatul a fost trimis

în judecată (împreună cu alte persoane) prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial Cluj, din data de 3 dec.2008 pentru săvârșirea următoarelor

infracțiuni:

- asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. (cu raportare la infracțiunea

de înșelăciune și uz de fals, ambele în formă continuată);

calități mincinoase și mijloace frauduloase cu consecințe deosebit de grave în

formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. (cu o pagubă de peste 1 milion de

Euro).

oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

prev. de art. 286 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

7.

folosirea instrumentelor oficiale

false prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

8

.

participație

improprie la infracțiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art.

31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Față de inculpat s-a dispus arestarea

preventivă în temeiul art. 148 lit. b), c), d), e) C. proc. pen., temeiuri care

subzistă și în prezent.

Având în vedere necesitatea stabilirii

cu exactitate a situației de fapt, care să conducă la pronunțarea unei soluții

legale și temeinice în cauză, văzând și complexitatea acesteia, Înalta Curte

constată că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive, această

măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

constată că există suficiente temeiuri pentru a constata că menținerea

detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și

prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Se reține, de asemenea, că menținerea

arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate

ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere natura și complexitatea

cauzei, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face

referire art. 5 paragraful 3 din Convenție.

Aceste considerente justifică

dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării preventive, astfel că,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.M.S. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr.

1836/33/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

noiembrie 2010.