ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3747/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 2 noiembrie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 1836/33/2008 Curtea de Apel Cluj, în baza art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului

L.M.S.

Prin aceeași încheiere instanța a respins

excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj în judecarea cauzei,

ridicată de apărătorul inculpatei B.N.P., constatând că, în raport de perioada

de săvârșire a infracțiunilor, noiembrie 2005- mai 2007 în privința încheierii

contractelor și până în august 2008, în ceea ce privește, derularea acestora,

inculpata avea deja calitatea de avocat în Baroul Cluj.

Împotriva acestei încheieri au declarat

recurs inculpații L.M.S., care, prin apărătorul din oficiu, a criticat-o pentru

netemeinicie, în sensul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive și, respectiv B.N.P., nemotivat.

Verificând încheierea atacată pe baza

actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului L.M.S.

este nefondat, iar recursul inculpatei B.N.P. este inadmisibil.

Așa cum a reținut și instanța de fond,

prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj din 3 decembrie 2008

inculpatul L.M.S. a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru

săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni,

prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., înșelăciuni în convenții prin calități

mincinoase și mijloace frauduloase cu consecințe deosebit de grave, prevăzute

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., fals material, prevăzută de art. 288

alin. (1) C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., fals în

înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.,

falsificare de instrumente oficiale, prevăzută de art. 286 alin. (1) C. pen.,

folosirea instrumentelor oficiale false, prevăzută de art. 287 alin. (1) C.

pen. și participație improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin.

(2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., toate în formă continuată,

conform art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin același rechizitori a fost trimisă

în judecată și inculpata B.N.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 323 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 291

teza I C. pen., art. 291 teza a II-a C. pen., toate în formă continuată conform

art. 41 alin. (2) C. pen.

În esență s-a reținut că în calitate de

asociat și administrator al SC R.E.P. SRL Caransebeș și în unele cazuri de

reprezentant al altor societăți comerciale, inculpatul L.M.S., în baza

rezoluției infracționale unice, prezentându-se sub calitatea mincinoasă de

arhitect, împreună cu reprezentantele Agenției Imobiliare SC C.S. SRL Cluj

Napoca, inculpatele B.N.P. și C.M.S., a indus și menținut în eroare 120

persoane, prin falsificarea și folosirea de înscrisuri contrafăcute.

Față de inculpat a fost luată măsura

arestării preventive la data de 16 august 2008, în considerarea cazurilor

prevăzute de art. 148 lit. b), c), d), e) și f) C. proc. pen. și a întrunirii

condițiilor arătate la art. 143 din același cod.

Concret, s-a constatat de instanța de

fond că inculpatul L.M.S. a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea

adevărului prin distrugerea și alterarea mijloacelor de probă, existând indicii

și probe că a procedat la falsificarea dovezilor de restituire a banilor, așa

cum rezultă și din raportul de constatare tehnico-științifică al I.P.J. Cluj

și, de asemenea, că a instigat alte persoane să distrugă ștampile și înscrisuri

false.

Prin amploarea și modalitatea săvârșirii

infracțiunilor, există date că inculpatul lăsat în libertate, pregătește

săvârșirea unei noi infracțiuni, după cum s-a constatat că există indicii că

acesta a și săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, aceea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată.

Temeiul prevăzut de art. 148 lit. e) C.

proc. pen. este motivat de instanță prin aceea că inculpatul L.M.S., la data de

29 februarie 2008, printr-un apropiat al său, i-a atras atenția părții vătămate

P.L. că dacă nu-și retrage plângerea penală nu își va mai primi banii, iar față

de reprezentanta părții vătămate T.S. a avut manifestări de violență fizică,

cauzându-i leziuni ce au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale. S-a mai

stabilit că inculpatul prin apropiați ai săi a intimidat și alte persoane

dintre cele care au făcut demersuri pentru recuperarea sumelor de bani cu care

au fost înșelate.

În sfârșit, s-a arătat că se menține și

temeiul arestării, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., instanța

apreciind că pericolul concret pentru ordinea publică este relevat de gravitatea

sporită a infracțiunilor, multitudinea actelor materiale cu rezonanță în rândul

opiniei publice (existând 120 de părți vătămate).

Înalta Curte constată că încheierea instanței

de fond de menținere a arestării preventive a inculpatului L.M.S., este legală

și temeinică.

În cauză există indicii și probe din care

rezultă presupunerea rezonabilă că sus-numitul inculpat a săvârșit faptele

pentru care a fost trimis în judecată.

Amploarea activităților infracționale,

date de multitudinea actelor materiale și modalitățile de amăgire a părților

vătămate printre care se identifică, de exemplu, asumarea de calități

mincinoase și folosirea unor înscrisuri falsificate, conferă faptelor un

ridicat grad de pericol social, iar făptuitorului o periculozitate socială

deosebită.

Cercetarea judecătorească se află abia la

început, deși instanța a fost sesizată la 3 decembrie 2008, judecata fiind

suspendată pe durata sesizării Curții Constituționale cu soluționarea

excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

În raport de acest stadiu al judecății,

neimputabil instanței, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive și, ulterior, menținerii acesteia, nu s-au modificat, impunându-se

menținerea în continuare a măsurii privative de libertate.

În privința recursului declarat de inculpata

B.N.P., Curtea constată că acesta este inadmisibil.

Așa cum s-a arătat, inculpata B.N.P.,

prin apărătorul ales, a declarat recurs împotriva dispoziției instanței de

respingere a excepției de necompetență materială a Curții de Apel Cluj în

soluționarea cauzei, cu motivarea că, la data săvârșirii infracțiunii,

inculpata nu avea calitatea de avocat, astfel încât competența de judecată

revine Tribunalului Cluj.

Potrivit art. 385

1

alin. (2) C.

proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau

decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate

separat cu recurs.

Nicio dispoziție specială

procesual-penală nu prevede posibilitatea atacării separate, cu recurs, a

încheierii prin care instanța respinge excepția de necompetență materială

invocată, aceasta putând fi atacată, în consecință, numai odată cu sentința.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M.S. împotriva

încheierii din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 1836/33/2008.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata B.N.P.

împotriva aceleiași încheieri.

Obligă recurenții inculpați la câte 260 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

noiembrie 2009.