ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2782/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea nr. 4 din 9 septembrie 2008,

pronunțată în dosarul nr. l 1257/33/2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală și

de minori, a respins excepția de necompetență invocată în cauză și, în temeiul

art. 155 și 159 C. proc. pen., a admis sesizarea formulată de D.N.A. – S.T. Cluj

și a dispus prelungirea duratei arestării preventive dispusă față de inculpatul

L.M.S., cu 30 de zile începând cu data de 13 septembrie 2008 până la 12

octombrie 2008.

Împotriva acestei încheieri, a declarat

recurs inculpatul L.M.S., solicitând respingerea sesizării formulate de D.N.A.

- S.T. Cluj, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate,

întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza arestării preventive.

Înalta Curte constată că recursul declarat de

inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 155 alin. (l) C. proc. pen.,

referitor la prelungirea duratei arestării preventive în cursul urmăririi

penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în

cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea

inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care

să justifice privarea de libertate.

Prin încheierea atacată, Curtea de Apel Cluj,

în baza textului menționat și cu respectarea prevederilor art. 155 alin. (2) și

ale art. 159 C. proc. pen.

, a dispus

prelungirea arestării preventive a inculpatului L.M.S. (arestare dispusă prin

încheierea

nr. 3/2008 a aceleiași Curți de apel), în temeiul art. 146,

149

1

, 148 lit. b), c), d), e) și f) C. proc. pen.

Curtea de apel a considerat că este

competentă material să soluționeze

cauza,

respingând excepția de necompetență ridicată de apărarea inculpatului, în

baza

art. l din O.U.G. nr. 43/2002, modificată, inculpatul fiind cercetat pentru

săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (

5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) prin care s-a produs o pagubă de

peste un milion de euro.

Curtea a considerat că

achitarea de către inculpat a unor sume unora dintre

persoanele vătămate nu are nici o relevanță sub

aspectul încadrării juridice a faptei ci doar sub aspect civil al recuperării

unei părți din prejudiciu.

Sub acest prim aspect, Înalta Curte constată

că soluția de respingere a excepției este legală, întrucât în raport cu

indiciile existente la dosar, încadrarea juridică a faptei este aceea de

înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave în forma continuată,

infracțiune ce atrage competența materială a curții de apel.

Și sub aspectul aplicării prevederilor art. 155

și 159 C. proc. pen., Înalta Curte consideră că încheierea atacată este legală

și justificată, deoarece, indiciile săvârșirii faptelor penale subzistă în

continuare, respectiv declarațiile părților vătămate, ale celor 61 de părți

civile, ale martorilor audiați.

Cu privire la temeiurile arestării, Înalta

Curte reține că sunt indicii din care rezultă că inculpatul a încercat să

zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin distrugerea și alterarea

unor dovezi, falsificarea dovezilor de restituire a unor sume de bani (în acest

sens sunt mențiunile din raportul de

constatare

tehnico-științifică al I.P.J. Cluj), indicii privind instigarea altor persoane

la

distrugerea de înscrisuri și ștampile false (certificare interceptării

convorbirilor telefonice, în deosebi din

convorbirea dintre inculpat și soția sa din

15 august 2008, ulterioară

efectuării percheziției domiciliare și asupra vehiculului, când inculpatul i-a

solicitat soției să predea actele și ștampilele aflate în servieta diplomat

unei persoane „M.” pentru a fi distruse).

Pentru aceleași argumente, prelungirea

arestării preventive a inculpatului se impune și în temeiul art. 148 lit. c) C.

proc. pen., existând indicii că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi

infracțiuni (în raport și cu depunerea unor noi plângeri penale împotriva

inculpatului ulterior arestării acestuia).

De asemenea, este menținut și temeiul

prevăzut de art. 148 lit. d) C. proc. pen., referitor la săvârșirea cu intenție

a unei noi infracțiuni ulterior începerii cercetării penale, infracțiunea de

fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și utilizarea

înscrisurilor „dispoziții de plată, reziliere contract, anexa V antecontract,

facturi, chitanțe”.

Temeiul prevăzut de art. 148 lit. e) este

incident în cauză și este menținut deoarece sunt indicii că inculpatul a

exercitat presiuni asupra persoanelor vătămate pentru încheierea unor

înțelegeri frauduloase, întrucât la data de 29 februarie 2008 printr-un

apropiat al său, inculpatul i-a atras atenția părții vătămate P.L. că nu-și va

mai primi banii înapoi dacă nu își va retrage plângerea penală. Totodată,

martora C.N., reprezentanta părții vătămate T.S. a fost agresată fizic de

inculpat, cauzându-i-se leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale

conform certificatului medico-legal depus la dosar. De asemenea există indicii

că și alte persoane au fost intimidate de apropiați ai inculpatului în momentul

în care au încercat să-și recupereze sumele de bani.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 148

lit. f) C. proc. pen., și acesta subzistă în continuare, inculpatul fiind

cercetat, printre altele, și pentru o infracțiune sancționată de lege cu o

pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în Hberatate a inculpatului prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, pentru considerentele expuse.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte reține că încheierea instanței

de apel este legală și temeinică, iar recursul

inculpatului este nefondat și urmează a fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul

inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 140 lei, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul L.M.S. împotriva încheierii nr. 4 din 9 septembrie 2008 pronunțată

în dosarul

nr. 1338/33/2008 al Curții de

Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

septembrie 2008.