ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2782/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea nr. 4 din 9 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. l 1257/33/2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins excepția de necompetență invocată în cauză și, în temeiul art. 155 și 159 C. proc. pen., a admis sesizarea formulată de D.N.A. – S.T. Cluj și a dispus prelungirea duratei arestării preventive dispusă față de inculpatul L.M.S., cu 30 de zile începând cu data de 13 septembrie 2008 până la 12 octombrie 2008. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul L.M.S., solicitând respingerea sesizării formulate de D.N.A. - S.T. Cluj, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza arestării preventive.

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 155 alin. (l) C. proc. pen., referitor la prelungirea duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Prin încheierea atacată, Curtea de Apel Cluj, în baza textului menționat și cu respectarea prevederilor art. 155 alin. (2) și ale art. 159 C. proc. pen. , a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului L.M.S.

(arestare dispusă prin încheierea nr. 3/2008 a aceleiași Curți de apel), în temeiul art. 146, 149 1 , 148 lit. b), c), d), e) și f) C. proc. pen. Curtea de apel a considerat că este competentă material să soluționeze cauza, respingând excepția de necompetență ridicată de apărarea inculpatului, în baza art. l din O.U.G. nr. 43/2002, modificată, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) și ( 5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) prin care s-a produs o pagubă de peste un milion de euro. Curtea a considerat că achitarea de către inculpat a unor sume unora dintre persoanele vătămate nu are nici o relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptei ci doar sub aspect civil al recuperării unei părți din prejudiciu.

Sub acest prim aspect, Înalta Curte constată că soluția de respingere a excepției este legală, întrucât în raport cu indiciile existente la dosar, încadrarea juridică a faptei este aceea de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave în forma continuată, infracțiune ce atrage competența materială a curții de apel. Și sub aspectul aplicării prevederilor art. 155 și 159 C. proc. pen., Înalta Curte consideră că încheierea atacată este legală și justificată, deoarece, indiciile săvârșirii faptelor penale subzistă în continuare, respectiv declarațiile părților vătămate, ale celor 61 de părți civile, ale martorilor audiați.

Cu privire la temeiurile arestării, Înalta Curte reține că sunt indicii din care rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin distrugerea și alterarea unor dovezi, falsificarea dovezilor de restituire a unor sume de bani (în acest sens sunt mențiunile din raportul de constatare tehnico-științifică al I.P.J. Cluj), indicii privind instigarea altor persoane la distrugerea de înscrisuri și ștampile false (certificare interceptării convorbirilor telefonice, în deosebi din convorbirea dintre inculpat și soția sa din 15 august 2008, ulterioară efectuării percheziției domiciliare și asupra vehiculului, când inculpatul i-a solicitat soției să predea actele și ștampilele aflate în servieta diplomat unei persoane „M.” pentru a fi distruse).

Pentru aceleași argumente, prelungirea arestării preventive a inculpatului se impune și în temeiul art. 148 lit. c) C. proc. pen., existând indicii că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni (în raport și cu depunerea unor noi plângeri penale împotriva inculpatului ulterior arestării acestuia). De asemenea, este menținut și temeiul prevăzut de art. 148 lit. d) C. proc. pen., referitor la săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni ulterior începerii cercetării penale, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și utilizarea înscrisurilor „dispoziții de plată, reziliere contract, anexa V antecontract, facturi, chitanțe”.

Temeiul prevăzut de art. 148 lit. e) este incident în cauză și este menținut deoarece sunt indicii că inculpatul a exercitat presiuni asupra persoanelor vătămate pentru încheierea unor înțelegeri frauduloase, întrucât la data de 29 februarie 2008 printr-un apropiat al său, inculpatul i-a atras atenția părții vătămate P.L. că nu-și va mai primi banii înapoi dacă nu își va retrage plângerea penală. Totodată, martora C.N., reprezentanta părții vătămate T.S. a fost agresată fizic de inculpat, cauzându-i-se leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal depus la dosar. De asemenea există indicii că și alte persoane au fost intimidate de apropiați ai inculpatului în momentul în care au încercat să-și recupereze sumele de bani.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., și acesta subzistă în continuare, inculpatul fiind cercetat, printre altele, și pentru o infracțiune sancționată de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în Hberatate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pentru considerentele expuse. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 140 lei, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M.S. împotriva încheierii nr. 4 din 9 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1338/33/2008 al Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2008.