ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2069/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2069/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului penal de față: În baza actelor dosarului se reține următoarele: Recurentul inculpat, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 23 mai 2008, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea a 5 (cinci) infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și 2 infracțiuni de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, toate în concurs real prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen. În sarcina acestuia s-au reținut următoarele: în calitate de ofițer de poliție judiciară la Poliția Municipiului Sighetu Marmației, având obligația se serviciu, de efectuare a actelor de urmărire penală în dosarele nr. 353/P/2004, nr. 691/P/2004, nr. 273/P/2005,nr.
55/P/2008, nr. 105/P/2008 și nr. 97/P/2008 a pretins și primit diferite sume de bani și bunuri, de la rudele învinuiților din aceste dosare sau chiar de la aceștia, fie, pentru a-i favoriza în cercetările ce le efectua, fie, pentru a interveni pe lângă procurorii pe care îi cunoștea, să dea soluții de neîncepere a urmăririi penale. Odată sesizată instanța cu acest rechizitoriu, s-a adus la îndeplinire și obligația acesteia prevăzută de art. 300 1 alin. (1) și (3) C. proc. pen. În aceste condiții, la 28 mai 2008 s-a luat în discuție din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului în baza textului enunțat.
În urma verificării actelor dosarului, instanța de fond, Curtea de Apel Cluj, prin încheierea din 28 mai 2008, a dispus, menținerea arestării inculpatului, constatând-o a fi luată temeinic și legal și că în continuare, se impune privarea de libertate, motivele inițiale persistând, așa încât sunt îndeplinite cerințele art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. și ale art. 143 și 148 lit. b) și f) C. proc. pen. Nemulțumit de această dispoziție, inculpatul, în termenul legal, a declarat recursul de față, apreciind că, în continuare poate fi judecat fără privare de libertate, sau să i se aplice o altă măsură decât cea dispusă, nemaisubzistând motivele inițiale. Curtea, verificând actele dosarului, faza procesuală a acestuia (începutul cercetării judecătorești) precum și motivul invocat prin recursul de față, apreciază că încheierea atacată, respectiv măsura menținerii arestării preventive a inculpatului, a fost luată judicios, fiind și legală.
De fapt, inculpatul nu a putut explica în concret, că temeiurile de arestare nu mai subzistă deoarece nu aceasta e realitatea, ci pur și simplu solicită ca privarea sa de libertate să fie înlocuită, față de situația de familie. Așa fiind, și cum temeiurile ce au condus la luarea măsurii arestării, se mențin, că inculpatul prezintă pericol public concret, față de gravitatea faptelor comise dar și în raport de persistența sa infracțională (de peste 4 ani), recursul declarat va fi respins, ca nefondat și îndeplinite fiind cerințele art. 148 lit. f) și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., încheierea atacată, va fi menținută. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.N. împotriva încheierii din 28 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 844/33/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.