ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2069/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2069/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului penal de
față:
În baza actelor dosarului se
reține următoarele:
Recurentul inculpat, a fost
trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție din 23 mai 2008, în stare de arest preventiv, pentru
săvârșirea a 5 (cinci) infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin.
(1) și (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și 2 infracțiuni
de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art.
7 din Legea nr. 78/2000,
toate în concurs real prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.
În sarcina acestuia s-au
reținut următoarele: în calitate de ofițer de poliție judiciară la Poliția
Municipiului Sighetu Marmației, având obligația se serviciu, de efectuare a
actelor de urmărire penală în dosarele nr. 353/P/2004, nr. 691/P/2004, nr. 273/P/2005,nr.
55/P/2008, nr. 105/P/2008 și nr. 97/P/2008 a pretins și primit diferite sume de
bani și bunuri, de la rudele învinuiților din aceste dosare sau chiar de la
aceștia, fie, pentru a-i favoriza în cercetările ce le efectua, fie, pentru a
interveni pe lângă procurorii pe care îi cunoștea, să dea soluții de neîncepere
a urmăririi penale.
Odată sesizată instanța cu
acest rechizitoriu, s-a adus la îndeplinire și obligația acesteia prevăzută de art.
300
1
alin. (1) și (3) C. proc. pen.
În aceste condiții, la 28
mai 2008 s-a luat în discuție din oficiu legalitatea și temeinicia arestării
preventive a inculpatului în baza textului enunțat.
În urma verificării actelor
dosarului, instanța de fond, Curtea de Apel Cluj, prin încheierea din 28 mai
2008, a dispus, menținerea arestării inculpatului, constatând-o a fi luată
temeinic și legal și că în continuare, se impune privarea de libertate, motivele
inițiale persistând, așa încât sunt îndeplinite cerințele art. 160
b
alin. (1) și (3) C. proc. pen. și ale art. 143 și 148 lit. b) și f) C. proc.
pen.
Nemulțumit de această
dispoziție, inculpatul, în termenul legal, a declarat recursul de față, apreciind
că, în continuare poate fi judecat fără privare de libertate, sau să i se
aplice o altă măsură decât cea dispusă, nemaisubzistând motivele inițiale.
Curtea, verificând actele
dosarului, faza procesuală a acestuia (începutul cercetării judecătorești) precum
și motivul invocat prin recursul de față, apreciază că încheierea atacată,
respectiv măsura menținerii arestării preventive a inculpatului, a fost luată
judicios, fiind și legală.
De fapt, inculpatul nu a
putut explica în concret, că temeiurile de arestare nu mai subzistă deoarece nu
aceasta e realitatea, ci pur și simplu solicită ca privarea sa de libertate să
fie înlocuită, față de situația de familie.
Așa fiind, și cum temeiurile
ce au condus la luarea măsurii arestării, se mențin, că inculpatul prezintă
pericol public concret, față de gravitatea faptelor comise dar și în raport de
persistența sa infracțională (de peste 4 ani), recursul declarat va fi respins,
ca nefondat și îndeplinite fiind cerințele art. 148 lit. f) și art. 160
b
alin. (1) și (3) C. proc. pen., încheierea atacată, va fi menținută.
Se vor aplica și
dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de recurentul inculpat B.N. împotriva încheierii din 28 mai
2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 844/33/2008.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 6 iunie 2008.