ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 137/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 ianuarie

2009, pe rol fiind judecarea cauzei privind inculpatul B.N., trimis în judecată

pentru cinci infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2)

C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și două infracțiuni

de trafic de influență prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin.

(3) din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs real prevăzute de art. 33 lit. a) C.

pen., s-a luat în discuție starea de arest a acestuia.

Constatând că în cauză

subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, fiind întrunite

atât cerințele art. 300

2

cât și ale art. 160

b

C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.

În termen legal, inculpatul

B..N. a declarat recurs împotriva încheierii menționate.

Prin apărătorul ales a

solicitat revocarea măsurii arestării preventive potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen. și punerea în libertate a inculpatului, susținând că

este arestat de la 1 aprilie 2008, perioadă suficient de lungă petrecută în

condiții de detenție.

Recursul declarat de

inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Potrivit art. 136 alin. (1) C.

proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se

împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta

una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol, prevăzând arestarea

preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Totodată, potrivit art. 139 alin.

(1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură, când

s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Cu referire la motivele de

recurs invocate, se reține că instanța, la 12 ianuarie 2009 a constatat că nu

au intervenit împrejurări noi care să modifice temeiurile care au determinat

inițial arestarea preventivă a inculpatului.

Acesta a fost trimis în

judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– S.T. Cluj pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de luare de mită și două

infracțiuni de trafic de influență reținându-se în esență, că profitând de funcția

de subcomisar de poliție la Poliția Sighetul Marmației – B.C.P., a pretins bani

și bunuri de la mai multe persoane, pentru a instrumenta în mod favorabil

anumite dosare penale sau/și de a interveni la procurorii care supravegheau

aceste cauze.

Față de cele arătate, se

constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a

inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a

acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru

ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în

raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de modalitatea de

săvârșire, de circumstanțele reale în care aceasta a fost produsă, de

recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale

produse prin însăși natura faptei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de

lege, astfel că a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea

pronunțată la 12 ianuarie 2009 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpatul B.N. nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2009

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în dosarul nr. 844/33/2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 ianuarie 2009.